De la A. (la) Z.

Două la număr: una de la Toma Nicolau și a doua de la Mihai Pintilie.

Prima, venită pe indestructibila filieră Portase – Nicolau mă pune să mă joc și sună cam așa:

Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

Use Photoshop or similar to put it all together.

A doua leapșă e mult mai serioasă. Trebuie să scriu 10 principii după care imi ghidez viața.

1. Nihil sine deo

2. Nu mi-e frică de moarte

3. Mens sana in corpore sano

4. “Eu am un fel de paradis al meu în care nu se spun cuvinte”

5. Iubește

6. Visează

7. Majoritatea nu e mereu > decât minoritatea

8. Fii tu însuți

9. Sănătatea e cea mai importantă

10. Nu uita: comunici prin orice

În spiritul lepșelor prima leapșă merge către Mihai, iar a doua către Toma.

N-aveam destule pe cap, mi-am mai făcut și un blog despre portarii de fotbal . Blogul se numește “Din bară’n bară” și îl găsiți aici.

Blogul vine ca o reacție normală la dorul pe care îl port față de ce am făcut ani de-a rândul.

N-am cum să nu trec în revistă ediția de ieri a #fotbaltweetmeet. Una de ținut minte.

Îi felicit în primul rând pe Pandutzu și pe Cezar, cei cărora le-a venit ideea și totodată cei care se ocupă de organizare. Următorul rând de mulțumiri merge către Timișoreana și Gillette, dar și fetelor de la Millenium. Fără de ei ieri am fi fost însetați și urât îmbrăcați .

Și cum o imagine face cât o mie de cuvinte încercați să vedeți ce spun sutele de poze făcute de Simona, Mihai, Nicoleta și Diana (aici aici aici și aici). De văzut și canalul de Youtube al #fotbaltweetmeet. Pentru descrețirea frunților, nu de altceva .

Închei cu o poză ca să vedeți cât de tare mă implic.

UPDATE: De tras un ochi la Hoinaru și la Anne-Marie, mai nou-intrată în blogosferă

Împinși de la spate de cei peste 1000 de spectatori, dintre care 80 și ceva bloggeri și twitteriști , stejarii au învins sâmbătă Georgia cu 22-10, păstrând astfel șanse pentru calificarea la Cupa Mondială. Îi felicit încă o dată pe băieți pentru rezultat. Felicitări primește și FRR pentru deschiderea față de online. Un alt fapt de notat e că sectorul B1 va fi de acum sectorul oficial al bloggerilor și twitteriștilor .

La fel de frumos a fost și ieri la #rugbytweetmeet. Cum spuneam și pe twitter, a fost de departe cea mai reușită ediție. Mi-a făcut o deosebită plăcere să-i cunosc personal pe stejarii (și la propriu și la figurat ) Dima, Carpo și Lazăr. Le urez încă o dată ce le-am urat și ieri: multa baftă în Portugalia!!!

Pentru mai multe informații, poze sau filmulețe contactați cu încredere #rugbytweetmeet pe twitter, dar și dropgol.ro.

Nu pot încheia decât prin a-mi cere scuze lumii blogosferice pentru ratarea transformării din pauza meciului . O scurtă trecere în revistă a faptelor pentru cei în necunoștință de cauză: în pauza meciului s-a organizat un concurs de transformări pentru suporteri; eu am avut unul din bilete câștigătoare; m-am dus pe teren încurajat frenetic de sectorul bloggerilor; mi-am facut avant și am ratat . Cu toate acestea consider că am punctat la impresia artistică. :p

În altă ordine de idei, experiența transformării a fost foarte interesantă. A fost primul meu contact cu mingea ovală și cu toate că am luat contact cu cea rotunda zece ani la rand n-a fost același lucru .

P.S. La cererea răutăcioșilor pun link către filmulețul ratării. Asta ca să mă fac de râs până la capăt

Mii de mulțumiri lui Vlad Dulea pentru poză

Sau s-a înscris Cernea în partid? În orice caz, “ACUM” văd că e cuvântul de ordine în opoziție.

Jurnalul Național print

Ieri am fost la Congresul PNL. Salut încă o dată inițiativa lui Cristi. Ea s-a materializat pentru prima dată ieri, când mai mulți bloggeri (aici îi amintesc pe Cristi, Paul, Nenea Lars, Oana, Bogdan, Ionuț) au fost prezenți la eveniment.

Prima perspectivă din care vreau să discut despre congres este cea comunicațională. Părerile despre recent încheiatul congres au fost împărțite. Oamenii din interiorul sau din anturajul PNL-ului l-au caracterizat drept un congres al normalității care a făcut notă discordantă, fiind diferit de circul oferit de PSD. De partea cealaltă, dacă i-ai întreba pe jurnaliști cum a fost, ți-ar răspunde că s-au chinuit enorm de mult să scoată ceva bun de dat din el. Asta pentru că partidele politice, în complicitate cu mass-media (sau invers), au schimbat modul de a face agenda politică. Acest lucru s-a întors împotriva PNL ieri. E clar că liberalii au înlocuit circul oferit de PSD, dar nimicul cu care circul a fost înlocuit nu a adus prea multe lucruri pozitive.

Orice eveniment, pe lângă scopul de bază pentru care e organizat, are și un scop (o latură mai bine spus) comunicațional/ă. Congresul de ieri n-a părut a avea așa ceva, iar delegații sau presa n-au părut a avea vreun statut prea important. Când organizezi un eveniment de o asemenea amploare, cu o vizibilitate atât de mare, e crunt să lași lucrurile la voia întâmplării. Iar asta s-a văzut. De la faptul că lucrările au început cu întârziere și până la faptul că presa n-a avut ce să dea o zi întreagă. Când clamezi politica bunului-simt și un alt fel de a face politică, ce poți transmite când delegații congresului stau pe hol în timpul discursului președintelui lor? Orice altceva, dar nu politica bunului-simț.

Nu știu cine l-a învățat pe Crin că e bine să vorbești atât de mult. Sau poate că adoptarea votului pe liste i-a dat senzația că nici de consilieri pe probleme de comunicare nu mai are nevoie… Încă nu mi-e clar ce fel de om politic crede că un discurs de peste o oră poate aduce ceva bun, indiferent de conținutul său. De aici nu reies decât grave carențe la nivel comunicațional. Să faci un discurs bun înseamnă și să ții cont de publicul căruia îi prezenți discursul. Să știi că ai în față sute de delegați care vin de departe și care, fie vorba între noi, nici nu sunt foarte interesați de ce ai să spui tu, dar cu toate acestea să te încăpățânezi într-un discurs kilometric care te-a făcut până și pe tine să-ți pierzi răbdarea, e deplasat. Cu toții putem observa că lui Crin a început să-i placă vorba, dar nici chiar așa… Cu astfel de discursuri Crin nu face decât să le dea apă la moară celor care îl acuză de formă fără fond.

De Ludovic nu prea am ce spune. Că nu ți-ai pregătit nici măcar câteva idei pentru discurs denotă un dezinteres total. Apariția lui Orban a părut mai degrabă să scoată la iveală o luptă artificială a cărei singur scop a fost să nu-l lase pe Crin singur candidat.

Din punct de vedere politic o singură chestiune mi-a atras atenția din discursul lui Crin: PNL nu va mai fi un partid liberal pur. Fostul și noul președinte al partidului a vorbit despre o strategie pusă în practică de PDL încă de la înființare: înglobarea tuturor curentelor de centru-dreapta, într-un sistem de genul economie liberală, sistem social cu valori creștin-democrate și cultură conservatoare. Chiar sunt surprins de faptul că reacțiile față de aceste afirmații pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

E clar că prin această decizie PNL și Crin Antonescu anulează o temă de atac față de principalul adversar, PDL. Partidul condus de Boc nu mai poate fi acuzat că e un partid de tipul catch-all, atât timp cât și foștii acuzatori încep să aplice aceeași strategie. Sunt foarte curios cum vor reacționa vechi membri liberali față de această nouă orientare. Mi-am amintesc chiar că Adrian Cioroianu afirma că și-ar dori ca sistemul politic să fie format în așa fel încât el, un liberal pur sânge, să se confrunte cu un conservator sau cu un creștin-democrat din alt partid.

Cu ce-am rămas eu după acest congres? Cu impresia că PNL e la acest moment departe de ceea ce clamează că e și de ce își dorește să fie.

Îmi face o deosebită plăcere să vă anunț că am publicat un articol cu titlul “Politics in Romania, twenty years on” în revista Behind the Spin, public relations for students and young practitioners. Puteți citi articolul aici.

Mii de mulțumiri pentru ajutorul dat Oanei Jinga, a mea colegă momentan plecată în UK, dar și lui Mihnea și lui Cristi pentru sfaturi.

Solomon a fost arestat. Se vorbește ba că justiția își face treaba, ba că l-a supărat pe ăl’ mare, ba că l-a dat în gât Penescu ș.a.m.d. Puțin mă interesează toate aceste chestii.

Cu toate acestea, situația mă interesează dintr-o altă privință. Una comunicațională. E cert că situația are și o asemenea latură, dar cu identificatul publicului țintă mi-e mai greu.

Să trecem în revistă câteva lucruri întâmplate astăzi: manifestații în fața teatrului din Craiova, manifestații în satul unde își are casa de vacanța primarul Craiovei, slujbe de susținere, interviuri luate susținătorilor, ba chiar manele cu versuri adaptate pentru situația dată. Toate acestea au putut fi vizionate astăzi pe Realitatea, dar nu și pe Antena 3. Subiectul a avut o amploare mult mai mică pe canalul trustului Intact, iar abordarea a fost una diferită. Anteniștii s-au învârtit, ca de obicei, în jurul cozii, “lovind” fără opreliște în “portocala mecanica”(sau stricată) a politicii românești.

Că Realitatea e momentan mult mai ponderată în ton decât Antena 3 asta e clar. Când Dana Grecu își începe emisiunea cu “Guvernul ne vrea morți”, iar Gabriela Vrânceanu Firea cu “Guvernul ne crede proști”, e clar că s-a întrecut limita. Ținând seama de acest context, cum decodăm ceea ce s-a întâmplat azi? Ok. Sper că nimeni nu crede că manifestațiile de azi au fost întâmplătoare sau că din greșeală o cameră de la Realitatea a fost în biserica în care preotul îndruma enoriașii să se roage pentru al lor primar. Am înțeles. Presiune publică. Dar pentru ce? Pentru imagine sau pentru justiție? Prima aș putea să o iau în considerare. Băi, ăsta o să iasă. Azi, mâine, poimâine, o să iasă. Poate o să mai și candideze, nu putem să-l lăsăm așa. Să arătăm cât de mult îl iubește lumea. Asta pot înțelege. Dar oare acest fel de presiune mai poate avea și un alt scop în această țară?

Vă rog pe voi să mă ajutați să înțeleg.

P.S. De azi fac parte din comunitatea Leacul Durerii

Pentru astăzi propun 3 articole spre citire. După citire propun și tragerea unor concluzii:

• 28 noiembrie 2000 – articol scris de Ion Cristoiu
• 24 septembrie 2001 – articol scris de Cornel Nistorescu
• 26 februarie 2010 – articol scris de Gabriela Vrânceanu Firea

Unde e presa românească de azi? La pământ. De ce? Pentru că un editorial publicat în 2000 într-un ziar de partid e mult mai realist și mai obiectiv decât un editorial publicat în 2010 într-un ziar economic, pentru că jurnalistul care a creat o școală de presă și care a scris în 2001 un articol superb azi a distrus un ziar și recurge la titluri de genul “Nutzy – Spaima Puții”, pentru că un alt jurnalist schimbă taberele trecând de la o extremă la alta, pentru că un fost purtător de cuvânt al guvernului își permite să publice în anul 2010, într-un editorial de ziar economic, niște mizerii, iar argumentele pot continua la nesfârșit.

Îi mulțumesc doamnei profesoare AMT pentru că mi-a reamintit cam unde e presa română de azi.

Hotnews a anunțat că surse parlamentare le-au șoptit că deputații Ioan Timiș și Mihai Banu se pregătesc să părăsească PNL. O curiozitate bolnavă m-a făcut să vreau să aflu mai multe despre ei, interesant fiind de ce face un parlamentar (pe lângă faptul că e parlamentar). Să ne aplecăm puțin asupra lui Ioan Timiș zic.

Ioan Timis nu face prea multe. El e parlamentar. În adevăratul sens al cuvântului. Din ’90 și până în prezent el a fost doar parlamentar (cu o singură pauză între ’96 și 2000, pauză în care a devenit lector universitar la Universitatea din Petroșani; no ofense, dar chiar există așa ceva?!). Da. Ați auzit bine. De 20 de ani el e parlamentar. Să nu vă mirați că nu ați auzit de el. Nici nu aveați cum. N-a făcut nimic remarcabil cu excepția faptului că a schimbat partidele ca pe șosete. A fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională Hațeg, a câștigat primul mandat de parlamentar fiind membru FSN în ’90, a câștigat al doilea mandat în ’92 din partea PD, în ’95 a urmat o scurtă perioadă de independență, în 2000 a revenit la prima dragoste (Camera Deputaților) din partea PSD de data aceasta (PDSR la acea vreme). În 2004 a mai câștigat un loc de parlamentar, tot din partea PSD, dar în 2006 a avut problemă cu o ureche, s-a dezechilibrat și a tras spre dreapta, la PNL (asta după încă o scurtă perioadă de independență). Acum se pare că urechea s-a vindecat și lasă dreapta pentru colegii independenți (și viitori progresiști), independenți care zic că trag spre centru-stânga.

Întrebarea e: ce a făcut tânărul profesor de la Școala Peștiana de a ajuns să-și ducă traiul din meseria de parlamentar? Răspunsul cred că se află în perioada ’82-’89 când a fost șef de filială la OJT Hațeg.

Puteți schimba sigle și nume, puteți face revoluții ale bunului-simț, puteți să vă puneți tituleștii la conducere, comuniștii n-au murit ci fac guvern din umbră (că tot e la modă sintagma).