Adriana Săftoiu are dreptate când spune că PNL nu mai poate vorbi de „revoluția bunului-simț”. Deputatul PNL de Prahova leagă acest lucru de recenta decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la colaborarea lui Dan Voiculescu cu fosta Securitate și de alianța încheiată de PNL și PC la începutul acestui an. Nu cred că „revoluția bunului-simț” a fost distrusă de decizia ÎCCJ sau de ACD. PNL, prin președintele actual, a renunțat la eticheta folosită în campanie cu mult înainte. Putem spune chiar că revoluția s-a predat între cele două tururi de scrutin la alegerile prezidențiale. Momentan, liberalii nu se mai „vând” decât prin a fi parte a Opoziției, înlocuitor mesianic al actualei puteri.

Întrebarea care se naște e de ce a renunțat Antonescu la „revoluția bunului-simț”? Se poate ca strategia „un alt mod de a face politică” să fi fost concepută exclusiv pentru campania electorală de la sfârșitul lui 2009. În cazul acesta, Antonescu și-a asumat tacit poziția de candidat de linia a doua, propunându-și mai mult să atragă atenția asupra sa și să coaguleze un electorat care n-ar fi digerat ceilalți candidați. Un alt scenariu poate fi cel în care interesele liberalilor, inclusiv interesele lui Crin, să nu fi fost prea ușor de atins cu această poziție. Oricât de „altfel” par a fi liberalii, tot guvernarea e scopul și tot oameni asemănători cu cei din PSD și PDL aduc marea majoritate a voturilor.

Până la urmă întrebarea la care aș vrea un răspuns nici măcar nu e de ce a renunțat, scenariile pentru această dilemă pot fi multiple și totodată de înțeles. Mă întreb însă ce s-ar fi putut întâmpla în cazul în care Antonescu n-ar fi renunțat la „revoluția bunului-simț”. Ok, trecem peste probleme de genul „n-ar fi putut să-și tină în frâu partidul flămând după funcții”. M-ar interesa mai mult dacă o astfel de strategie comunicațională (bineînțeles, dublată și de acțiuni) ar fi putut da rezultate pentru 2012 sau și mai important, pentru 2014. Discuția se rezumă de fapt la ce aminteam în articolul acesta, articol în care discutam despre rezultatele alegerilor prezidențiale la un an distanță. Ar putea o strategie de genul „revoluția bunului-simț” să schimbe componența societății într-un ciclu electoral? Sau mai precis: ar fi putut majoritatea celor care vor vota în 2014 să se identifice cu un Antonescu al „bunului-simț” după ce aceeiași majoritate s-a identificat cu Traian Băsescu în 2009 și în 2004? E o întrebare pentru care probabil nu vom avea un răspuns.

P.S. Până și răspunsul pe care il dă Crin e un alt exemplu de renunțare la „revoluția bunului-simț”. Antonescu: Săftoiu scoate ţipete ascuţite, dar e o moralistă pedistă second-hand”.

2 thoughts on “De ce a renunțat Antonescu la „Revoluția Bunului-Simț”?

  • martie 11, 2011 at 9:20 pm
    Permalink

    Crin Antonescu a renuntat la „Revolutia Bunului-Simt” in momentul in care Geoana a disparut, lasandu-l in postura de nr.1 al opozitiei si „mare adversar” al lui Basescu. Din momentul acela Antonescu a subordonat orice altceva obiectivului de a deveni Presedinte in 2014 si, daca se poate, primul om politic al Romaniei chiar inainte de acel moment, prin preluarea puterii executive de la Basescu. Doctrina, etica, bun-simt, nu mai conteaza nimic, conteaza doar „Jos Basescu”. Pragmatic, optiunea ar avea un anume sens pentru PNL, deoarece castigarea pozitiei de Presedinte inseamna mai mult decat un eventual 30% sa zicem, cat ar fi putut obtine printr-o atitudine riguros etica si doctrinara. La congresul din 2010 penelistii au optat clar pentru aceasta varianta, acordandu-i practic puteri de dictator temporar lui Antonescu.

    Cu o asemenea atitudine, Antonescu se apropie mult mai bine de pozitionarea lui Voiculescu si a echipei lui de la A3 decat de traditia penelista, plina de dezbateri, orgolii si probleme principiale. Practic, Antonescu nu a „cedat” ceva PC-ului cand a facut alianta, ci si-a intarit pozitia personala fata de maraitorii din PNL, „diluandu-i”cu niste aliati in compania carora el se simte mai confortabil.

    Ce o sa iasa din jocul asta riscant si pe miza mare habar n-am si nici nu prea ma intereseaza. Eu sunt doar trist ca nu mai pot gasi nici o varianta de vot care sa nu coboare sub un standard minim pe care il cer de la cei ce vor o stampila de la mine. 🙁

    Reply
  • martie 15, 2011 at 3:12 pm
    Permalink

    Si eu sunt de acord cu Adriana Saftoiu in acest caz. Si imi pare foarte rau ca o mare parte din ceea ce s-a castigat in ultimul timp, se poate pierde acum, datorita faptului ca PNL-ul nu are o pozitie transanta in ceea ce il priveste pe Dan Voiculescu.

    Ma bucur, insa, ca mai exista in PNL si un curent diferit de gandire. Personal, prevad ca in PNL va surveni o schimbare pana la urma. Exista foarte multi nemultumiti in PNL dupa toate aliantele acestea nereusite.

    Reply

Lasă un răspuns la Dan Patrascu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.