Adriana Săftoiu are dreptate când spune că PNL nu mai poate vorbi de “revoluția bunului-simț”. Deputatul PNL de Prahova leagă acest lucru de recenta decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la colaborarea lui Dan Voiculescu cu fosta Securitate și de alianța încheiată de PNL și PC la începutul acestui an. Nu cred că “revoluția bunului-simț” a fost distrusă de decizia ÎCCJ sau de ACD. PNL, prin președintele actual, a renunțat la eticheta folosită în campanie cu mult înainte. Putem spune chiar că revoluția s-a predat între cele două tururi de scrutin la alegerile prezidențiale. Momentan, liberalii nu se mai “vând” decât prin a fi parte a Opoziției, înlocuitor mesianic al actualei puteri.

Întrebarea care se naște e de ce a renunțat Antonescu la “revoluția bunului-simț”? Se poate ca strategia “un alt mod de a face politică” să fi fost concepută exclusiv pentru campania electorală de la sfârșitul lui 2009. În cazul acesta, Antonescu și-a asumat tacit poziția de candidat de linia a doua, propunându-și mai mult să atragă atenția asupra sa și să coaguleze un electorat care n-ar fi digerat ceilalți candidați. Un alt scenariu poate fi cel în care interesele liberalilor, inclusiv interesele lui Crin, să nu fi fost prea ușor de atins cu această poziție. Oricât de “altfel” par a fi liberalii, tot guvernarea e scopul și tot oameni asemănători cu cei din PSD și PDL aduc marea majoritate a voturilor.

Până la urmă întrebarea la care aș vrea un răspuns nici măcar nu e de ce a renunțat, scenariile pentru această dilemă pot fi multiple și totodată de înțeles. Mă întreb însă ce s-ar fi putut întâmpla în cazul în care Antonescu n-ar fi renunțat la “revoluția bunului-simț”. Ok, trecem peste probleme de genul “n-ar fi putut să-și tină în frâu partidul flămând după funcții”. M-ar interesa mai mult dacă o astfel de strategie comunicațională (bineînțeles, dublată și de acțiuni) ar fi putut da rezultate pentru 2012 sau și mai important, pentru 2014. Discuția se rezumă de fapt la ce aminteam în articolul acesta, articol în care discutam despre rezultatele alegerilor prezidențiale la un an distanță. Ar putea o strategie de genul “revoluția bunului-simț” să schimbe componența societății într-un ciclu electoral? Sau mai precis: ar fi putut majoritatea celor care vor vota în 2014 să se identifice cu un Antonescu al “bunului-simț” după ce aceeiași majoritate s-a identificat cu Traian Băsescu în 2009 și în 2004? E o întrebare pentru care probabil nu vom avea un răspuns.

P.S. Până și răspunsul pe care il dă Crin e un alt exemplu de renunțare la “revoluția bunului-simț”. Antonescu: Săftoiu scoate ţipete ascuţite, dar e o moralistă pedistă second-hand”.