Trecând peste hilarul sau penibilitatea unor informații sau peste semnele de întrebare pe care documentele le ridică din punctul de vedere al veridicității, recentele telegramele ale wikileaks au adus în atenția publicului un lucru interesant: tema poziției țării noastre față de SUA și Rusia. E subiectul asimilat cel mai repede de taberele politice, acestea încercând să-l transforme (cu sau fără voie) într-o temă electorală.

Prima reacție a venit din partea Elenei Udrea. Ministrul Turismului și Dezvoltării Regionale a încercat să demonstreze într-un articol pe blog cum informațiile din telegrame ne arată clar ce oameni politici vor să ducă România spre vest și ce oameni politici vor să o ducă în sfera de influență a Rusiei. Reacțiile de partea cealaltă nu au întârziat să apară. Ponta a spus că președintele țării a vândut țara pentru a-și rezolva probleme personale (aluzie la informațiile conform cărora Băsescu era foarte apropiat de SUA, beneficiind de sprijinul acesteia), iar Titus Corlățean a spus că va sesiza Comisia de Apărare pentru a investiga o „afacere” în care ar fi implicaţi unii lideri ai PDL şi lideri de la Moscova. Senatorul PSD de Brașov făcea trimitere chiar către Udrea, spunând că „Elena Udrea răspunde de dimineaţa, din pat, la telefoanele unor magnaţi ruşi”, ca şi „domnul Cocoş şi domnul Stolojan”.

Tema relației noastre cu SUA și Rusia a reprezentat mereu un punct de interes. De la povestiri celebre precum „ascultam radio și îi așteptam pe americani” și până la temele de campanie din ’92-’96, poziția României față de cele două puteri ale lumii a reprezentat un subiect care interesa pe toată lumea. Ceea ce nu pot înțelege deocamdată e ce impact mai are ea asupra opiniei publice în contextul actual. E adevărat că tema poate fi una artificială, reacțiile oamenilor politici de mai sus fiind doar obișnuința de a scoate „procente” din orice. Dar în cazul în care nu e așa nu-mi pot da seama ce amploare poate lua tema. Pentru că, fie vorba între noi, până și divorțurile Iri-Moni și Pepe-Oana ar reprezenta subiecte mai interesante pentru „gloată” (vorba aia, pe stomacul gol e greu să faci politică externă; mai bine te uiți la niște proști cum se ceartă). În NATO și în UE am intrat, ne plimbăm nestingheriți prin Europa, deci teme de campanie ca în ’92-’96 nu cred că mai putem avea.

Cu toate acestea, subiectul e de urmărit. Cel mai probabil e un foc de paie ieșit ca din senin, dar în perioada aceasta e important de trecut în revistă orice chestie care se poate transforma într-o temă de campanie.

Tagged on:                                     

3 thoughts on “Poziția României față de SUA și Rusia ca temă electorală?

  • martie 30, 2011 at 1:18 am
    Permalink

    In politica trebuie sa folosesti toate sursele de prestigiu, asocierea cu diferite capitale si spatii este must in personal branding. Conteaza asocierea, preferintele in materie de turism international, cercurile internationale frecventate, personalitatile straine pe care le intalnesti, etc. Nu a existat campanie in RO si nu va exista campanie in care sa nu se foloseasca si o sursa de prestigiu externa. Pe de alta parte, tema SUA-Rusia nu este doar o tema electorala pentru opinia publica in general ci si pentru anumite grupuri-tinta, publicuri specializate, de ex. patronat, grupul de investitori inclusiv straini, care indirect au impact in lupta electorala.
    De fapt, cele 2 capitale se implica activ (chiar daca oficial nu recunosc) in contextul electoral, de aici si reactia automata a politicienilor de la noi sa dea un feedbackin discursurile publice.
    In plus, opinia publica judeca un candidat si prin proiectarea sa in viitorul rol, sa zicem presedintele, adica prin prerogative legate de relatia cu SUA si Rusia reprezentare internationala.

    Reply
  • martie 30, 2011 at 2:34 am
    Permalink

    Mnu, de fapt tema e chiar centrala. Indiferent daca va fi discutata de „gloata” cum zici tu, va decide rezultatele in 2014.

    Reply
  • martie 30, 2011 at 8:08 pm
    Permalink

    E o falsa problema Adi.
    Si ne incadram inca in aceeasi „logica binara”. L-am citit si pe agilica si toata „tagma” de asa zisi „ideologi” pdl de pe contributors. Discutia ar fi doar daca s-ar cauta care este „interesul Romaniei” in contextul politicii externe. Cum poate el fi „rupt” din retorica politica si cum se poate ajunge la un „consens” pe perioada lunga de timp.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.