PDL-ul are parte de un început de an agitat. Un scor dezastros la parlamentare, care duce la imposibilitatea de a face o opoziție adevărată, și lipsa oricărui orizont în ceea ce privește viitorul partidului sunt motivele stării de neliniște. Majoritatea figurilor importante din partid apar în presă cu mesaje legate de viitorul partidului, conducerea sa, viitorul candidat la prezidențiale ș.a.m.d. Singurul care lipsește e Vasile Blaga, iar mesajul transmis (involuntar sau nu) prin această lipsă e resemnarea.

Deși nu face parte din PDL, Mihai Răzvan Ungureanu încearcă să aibă un rol în această campanie internă a democrat-liberalilor prin desele apariții din ultimele zile. E clar ce-și dorește, dar nu mai e în postura de acum 9-10 luni, iar șansele ca el să fie candidatul la prezidențiale al forțelor de dreapta scad pe zi ce trece. Nici măcar unul din liderii PDL care și-au dat recent cu părerea despre subiect n-a pronunțat numelui lui MRU. Ba mai mult, o bună parte dintre ei au transmis (direct sau indirect) că nu-l văd pe fostul premier candidat al dreptei la prezidențiale. De ce s-a ajuns aici și ce mai poate face MRU? Să încercăm să aflam.

Cum bine spunea cineva ieri pe twitter, cel mai lucid mesaj din tabăra PDL-istă a venit (surprinzător) din partea lui Adrian Papahagi: „Nu vom câştiga Preşedinţia în 2014 cu cineva lansat de Băsescu”. Astăzi, cu ceva mai puțin de doi ani până la alegerile prezidențiale, așa se pare. Nu e greu de înțeles că mesajul transmis de Papahagi face trimitere către MRU și către alți lideri ai PDL vehiculați pentru candidatura din 2014. Însă în ceea ce-l privește pe MRU i-aș adăuga câteva nuanțe concluziei trase de Papahagi. Apropierea de Băsescu i-a dăunat grav fostului șef de la SIE într-un singur moment: referendumul de suspendare al președintelui. În momentul de apogeu al urii românilor pentru președintelor lor, în momentul în care 7,4 milioane de oameni au ieșit la vot exprimându-și dorința de a nu-l mai avea președinte pe Băsescu, MRU a fost lângă el. Imaginea din curtea sediului de campanie când MRU afișa cu nonșalanță bucuria pentru „victorie” poate fi fără nici o ezitare transformată într-un tablou cu titlul „Moarte politică”. Și toate acestea pentru ce? A avut MRU vreun rol în salvarea in extremis al lui Băsescu? Nu cred.

Pe acest considerent nu-i dau dreptate în totalitate lui Papahagi. Oamenii de comunicare din spatele „personajului” MRU au lucrat superb la începutul poveștii. Într-o perioadă ce urma celor mai ample proteste de stradă, într-o perioadă în care orice lider ce era legat într-un fel sau altul de PDL ar fi fost sfârtecat în plină stradă, MRU a reușit să ajungă și să stea luni bune la o cotă de încredere mare pentru orice politician din zilele noastre. Azi, MRU a scăzut drastic în sondaje, a câștigat cu greu un mandat de senator și nu mai e văzut drept un potențial lider al dreptei de nici un membru marcant al PDL. Nu pot lega diferența enormă dintre cele două situații decât de tumultoasa vară a anului 2012. Dacă MRU nu va câștiga alegerile prezidențiale, ba mai mult, dacă nu va fi nici măcar candidat la alegerile prezidențiale, asta se va întâmpla nu pentru că a fost lansat de Băsescu, ci pentru că a fost alături de Băsescu în momentul în care țara l-a urât cel mai mult.

Cu siguranță n-a fost singura cauză. O alta e legată exclusiv de comunicare. MRU continuă să comunice într-un limbaj pe care puțini îl înțeleg. La început a fost frumos. „Personajul” a fost creat transmițând o stare de așteptare și era interesant să-l asculți pe MRU vorbind frumos, chiar dacă nu înțelegeai mereu ce spune. Așteptarea s-a dus, n-a adus nimic în schimb și pompozitatea (un cuvânt care să descrie mai bine fenomenul nici că puteam găsi) mesajelor transmise a ajuns să enerveze. Dacă nu demult MRU le smulgea zâmbete de satisfacție multora atunci când îl facea una cu pământul pe Gâdea chiar pe propriul lui teren, astăzi președintele Forței Civice trece în categoria „și alții”, iar moderatorii nu știu cum să facă să-l întrerupă mai repede prin studiouri.

Ce-i de făcut pentru MRU? În primul rând să spere că se poate redresa, dar nu așa cum încearcă, de o bună bucată de timp, printr-un discurs mult prea virulent, după părerea mea. E nevoie de o schimbare radicală în comunicare. Se spune că alegerile prezidențiale sunt câștigate de cel cu care cea mai mare parte dintre cetățeni se pot identifica într-o anumită măsură, iar pentru că societatea se schimbă din 5 în 5 ani de aceea se schimbă și tipul de președinte. În 2009 Băsescu a câștigat cu puțin, dar chiar și așa, mi-e greu să cred că în societatea românească pot surveni schimbări atât de mari în 10 ani încât discursul lui MRU să fie asimilat și plăcut de o majoritate.

În al doilea rând, președintele FC are de câștigat o luptă în cadrul PDL. Sau mai bine zis, el trebuie să-i facă pe mebrii și simpatizanții PDL să creadă că poate fi următorul lider. Asta încearcă zilele acestea însă lupta e cumplită. Rămâne de văzut dacă va rămâne măcar cu susținerea lui Traian Băsescu.

În al treilea rând, cred că MRU nu poate să-și atingă obiectivele stând în București și pe sticlă. E necesar să bată țara în lung și-n lat, dar acest lucru nu-l poate face decât după ce și-a câștigat o anumită poziție în acest război intern din PDL.

Pe lângă toate acestea mai are nevoie de un lucru: delimitarea de Băsescu. A început deja să facă asta. Aseară, la Realitatea, a spus că modelul Băsescu nu e unul de urmat pentru el și că ar prefera din 2014 un președinte mediator în loc de unul jucător. Dar n-o fi oare prea târziu pentru toate acestea?

Tagged on:                                 

2 thoughts on “Prea târziu pentru MRU?

  • ianuarie 10, 2013 at 11:09 pm
    Permalink

    Eu vad putin altfel lucrurile, Nu momentul suspendarii mi se pare decisiv pentru MRU, desi atunci lumea a putut vedea foarte clar ce diferenta este intre un Traian Basescu aproape omorat, dar demn si activ si MRU.

    Eu as pune degetul pe perioada de mare indecizie dupa pierderea mandatului de prm-ministru. MRU a ratat tranzitia, a rupt-o cu PDL, a lansat o initativa care nu se dezicea de PDL si apoi a sfarsit luand un partid de buzunar. Pentru public, explicatia piruetelor lui MRU a fost ca si-a dorit si el sa aiba un scaun de Presedinte.

    Lipsa de strategie a mers mana in mana cu un discurs absolut falimentar pentru un om politic. Prea incarcat, neclar, fara mesaj politic, incapabil sa emotioneze sau sa atraga sustinere. Dupa ce si-a pierdut din noutate (era la inceput un altfel de discurs), comunicarea lui MRU a inceput sa enerveze.

    MRU nu a stiut sa spuna o poveste credibila si coerenta despre acel „altfel” care era el in februarie-martie. Acest „altfel” a fost definit de adversarii politici – infumurare, aroganta, elitism si, ca o incununare, vita Kobe. Sintagma de „premierul Unguent” i s-a lipit de personalitatea politica si el a fost praf in a gestiona acest moment de comunicare. Acum oamenii stiu de unde sa-l ia si nu e deloc bine pentru fostul premier.

    Adaug la toate acestea prestatia din campanie, cand a preferat sa se retraga intre fustele lui Falca si a disparut practic din mediul central. Cum sa defilezi cu unul care fuge cand tu ai nevoie de unul care sa duca steagul in mijlocul luptei?

    Acum, MRU e foarte pierdut, prada aceluiasi discurs intortocheat caruia ii lipsesc dintii, mesajul. Utilizeaza o ironie care nu il prinde si incearca sa fie mai din popor. Nu ii iese deloc. In plus, vraja a disparut si nimeni nu pare a-i mai credita iesirile, Vezi si reactia de azi a lui Lazaroiu.Sau cea a lui Berceanu.

    MRU, in tranzitia de la „numitul” de serviciu, cel caruia „i se cuvine” la cea de politican, s-a dezintegrat.

    P.S. Am scris cam mult, stiu:)

    Reply
  • ianuarie 10, 2013 at 11:42 pm
    Permalink

    Mult, dar bine. Foarte buna completarea. Intr-adevar, acea perioada in care n-a reusit sa construiasca pe ce obtinuse se poate sa-i fi fost capitala. M-am gandit si eu la lucrul asta, dar am ales sa pun accent pe referendum pentru ca e posibil ca „asteptarea” sa se fi oprit in acel moment.

    Cred ca a fost luat de valul fricii din PDL si n-a avut capacitatea sa se dea un pas inapoi si sa priveasca the big picture. Dar poate ca astea-s momentele in care se diferenteaza liderii de politicieni 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.