Pe o scenă politică dominată de neînțelegerile din cadrul USL, contrele premier – președinte,  Roșia Montană, gaze de șist, descentralizare, creșterea numărului de taxe și mai nou scandalul legat de terenul cumpărat de Ioana Băsescu, partidele de dreapta se zbat în mediocritate și nu reușesc să aibă un cuvânt demn de luat în seamă în bătălia politică actuală. Își bat capul cu strategiile pentru anul electoral ce va urma, dar fără success deocamdată.

După eșecul de la alegerile parlamentare au urmat schismele, iar astăzi vorbim de nu mai puțin de patru partide ai căror membri au candidat în 2012 sub sigla ARD. Toate vorbesc despre unificarea dreptei în perspectiva alegerilor europarlamentare și prezidențiale, însă e clar că există păreri diferite despre cum și când ar trebui să aibă loc această unificare.

Am urmărit miercurea trecută o emisiunea pe acest subiect la TVR1 (poate fi urmărită aici). Tomac (PMP), Raluca Turcan (PDL), Pavelescu (PNȚTCD) și Pirpiliu (FC) au oferit un spectacol demn de talk show-urile televiziunilor de știri în care membri ai puterii se ceartă cu membri ai opoziției. Orgolii, acuze, puncte de vedere diferite, curat unificare. Așa cum s-a putut observa și în emisiunea amintită, situația stă cam așa: toți vor (cel puțin declarativ) unificarea dreptei, doar că PDL după europarlamentare, iar celelalte partide înainte.

Pentru PMP, FC și PNȚCD ecuația e simplă. Pe cont propriu există riscul ca nici unul dintre aceste partide să nu treacă pragul electoral la alegerile europarlamentare. Să nu ai nici un europarlamentar nu-i o mare pierdere, dar să fii la sub 5% cu câteva luni înainte de prezidențiale e sinonim cu a nu exista. Împreună au o șansă bună, dar un scor la limita pragului electoral le-ar împuțina mijloacele ulterioare de negociere cu PDL. Astfel, alături de PDL pare momentan cea mai bună opțiune. Însă PDL sub Blaga vede lucrurile diferit de cei ce se trag din Băsescu. În speranța unui scor în jurul a 20% (scor recurent în ultimile sondaje de opinie), democrat liberalii vor să candideze pe cont propriu pentru a fi mai târziu vioara întâi și cei care taie și spânzură într-o eventuală coaliție la alegerile prezidențiale.

Așa cum bine sesiza Andrei într-o analiză a recentelor sondaje de opinie, PDL pare a fi momentan depozitarul procentelor pierdute de PPDD. De aici acel 20% din sondaje. Tot de aici și condițiile puse în perspectiva unei coaliții de dreapta. Dar acest potențial 20% are parte de câteva minusuri care îl pot face să rămâne doar potențial. Să detaliem:

  1. Alegerile europarlamentare nu suscită interes, iar prezența la vot va fi mică, dacă nu cumva chiar foarte mică. Mulți din cei care spun astăzi că au o opțiune de vot nu vor veni la vot, iar asta poate duce la rezultate mult diferite față de cele din sondajele de opinie.
  2. Ținând cont de prezența redusă, mobilizarea electoratului va avea cel mai important rol. În consecință, un mare plus pentru partidele aflate la guvernare. Aceleași partide care domină structurile locale și care la alegerile locale le-au luat multe primării democrat liberalilor.
  3. Oamenii lui Băsescu încă sunt în PDL, chiar dacă nu la conducere. Emil Boc, Gheorghe Ștefan, Gheorghe Falcă sau Elena Udrea sunt doar câteva nume care la alegerile europarlamentare e posibil să nu tragă la aceeași căruță cu partidul din care fac parte. Să nu avem surpriza (dacă mai poate fi o surpriză) ca PMP sau alianța din care va face parte partidul susținut de Traian Băsescu să aibă scoruri peste medie în zone ca Neamț, Cluj sau Arad.
  4. Cu toată campania internă pentru desemnarea candidatului la alegerile prezidențiale, candidatul PDL (Predoiu) e mult sub candidatul care pare a fi susținut de celelalte partide de dreapta (MRU). În ultimul sondaj CSOP, la întrebarea ce testează încrederea în personalitățile politice Predoiu are cel mai mare procent la Nu știu/Nu răspund (37%) dintre toate cele 24 de nume testate (rezultatele complete aici). În plus, nu demult MRU afirma că ar dori să candideze la europarlamentare ca să crească scorul Forței Civice (plus de vizibilitate).

Timp mult nu mai e până la algerile din luna mai. Și chiar dacă prim-planul e luat de conflictele din interiorul USL sau de cele dintre Ponta și Băsescu, cele patru partide de dreapta trebuie să conștientizeze că miza alegerilor europarlamentare e mare în primul rând pentru ele. Indiferent de cum va decurge relația PSD – PNL, scorul de la europarlamentare poate da partidelor de dreapta un cuvânt demn de luat în seamă în perspectiva prezidențialelor, dar în același timp el poate aduce și moartea clinică.

Tagged on:                                             

3 thoughts on “PDL, PMP, FC, PNȚCD – între a însemna ceva la prezidențiale și moarte clinică

  • noiembrie 29, 2013 at 1:59 am
    Permalink

    eu am ajuns la concluzia ca noi nu avem politicieni de dreapta. doar guralivi ce se cred o alternative pentru psd. nici marele PNL nu mai este dreapta ca doctrina le spune altceva asta-i alta mancare de peste

    Reply
  • Pingback: Cine profită după ziua de ieri? - De la A. (la) Z.

  • decembrie 12, 2013 at 11:05 am
    Permalink

    Ai remarcat bine ca orgolii sunt multe si vin in mod special din partea PDL-ului, un partid nereformat condus de oameni avizi de putere care ar face orice doar sa isi pastreze functiile peste o structura amortita, pe alocuri moarta.
    Chiar daca celelalte partide de dreapta sunt inca mici, nu putem renunta la ideea ca vor reusi sa propuna politici si oameni buni care sa capteze interesul si apoi si votuk cetatenilor care nu prea se duc la vot!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.