Victor Ponta n-a fost primul candidat al PSD care a pierdut alegerile prezidențiale în turul II contrar așteptărilor, dar, spre deosebire de Adrian Năstase și Mircea Geoană, până în momentul de față a reușit să rămână în picioare după îngrângerea suferită. După încheierea alegerilor prezidențiale, Ponta a luptat pe două fronturi, conștient fiind că funcțiile de premier și cea de președinte al PSD depind una de cealaltă, iar pierderea uneia ar duce implicit și la pierderea celeilalte. Însă pe lângă acest risc, premierul a fost nevoit să se mai confrunte cu o problemă: detensionarea opiniei publice în ceea ce privește propria persoană.

Pe 16 noiembrie n-a fost o simplă înfrângere pentru Victor Ponta. Imaginile mulțimii ieșite în stradă, după aflarea rezultatului, care călcau în picioare bannerele electorale ale candidatului PSD sunt emblematice pentru aversiunea resimțită față de Victor Ponta. De a doua zi, Ponta a știut că „mulțimea” trebuie amorțită, iar proiectarea unei relații bune cu Klaus Iohannis, invitațiile la dialog trimise opoziției și societății civile, scăderea drastică a numărului de apariții în presă sau avalanșa de proiecte/promisiuni în domeniul economic care să proiecteze imaginea „premierului bun” au fost doar câteva din tacticile prin care s-a încercat acest lucru.

Au trecut aproape șase luni de când Victor Ponta a pierdut alegerile prezidențiale, iar momentul pare sinonim cu acceptarea faptului că funcțiile de președinte PSD și de premier au fost salvate, iar perioada de „pocăință” publică a luat sfârșit. Trecerea s-a făcut gradual, iar semnalele acestei schimbări de atitudine sunt nenumărate. Dacă imediat după alegerile prezidențiale președintele PSD promitea toleranță zero pentru parlamentarii care făceau obiectul unor cereri de anchetare sau arestare ale procurorilor, acum numărul cererilor DNA respinse de actuala majoritatea parlamentară crește cu fiecare nou caz. Se pune o constantă presiune pe lupta anti-corupție, atât la nivel discursiv (prin celebra teză „țara e blocată din cauza anchetelor, nu mai face nimeni nimic de frică”), cât și în Parlament prin diferite inițiative care să îngreuneze procedurile procurorilor (vezi cea mai recentă propunere de modificare a Codului de Procedură Penală), dar neasumate public de premier, argumentul fiind „voința Parlamentului”.

Însă nu doar în ceea ce privește justiția comportamentul public al lui Victor Ponta începe să se schimbe. O sumară analiză a ultimelor interviuri sau declarații publice scoate în evidență reîntoarcerea la stilul zeflemitor, fie că e vorba de reacții la adresa opoziției sau a jurnaliștilor/liderilor de opinie care nu-i sunt pe plac. Ba chiar negarea evidentului s-a reîntors dacă ne amintim de înlănțuirea recentă de evenimente de la Dacia: patronatul spune că pleacă din România dacă nu se construiește autostrada până în 2020, angajații protestează pentru a trage un semnal de alarmă în speranța că se va construi autostrada, iar Victor Ponta îi „trage de urechi” pe sindicaliști spunând că dacă vor mai protesta mult la adresa patronatului vor rămâne fără locuri de muncă.

Aș mai puncta un singur semnal recent al schimbării, pentru că atinge un palier important al strategiei adoptate de Victor Ponta după pierderea alegerilor. S-a vorbit mult despre etichete ale PSD-ului ca principală cauză a înfrângerii, iar răspunsul lui Ponta a fost un efort comunicațional intens care să susțină teza „schimbării PSD”. Modificări de statut, excluderi, toleranță zero pentru cei certați cu legea, știri venite „pe surse” cu războaie interne și baroni care i se opun președintelui ș.a.m.d. Toate acestea s-au întors de unde au plecat când, întrebat fiind de cazul primarului Nichita de la Iași, președintele PSD a spus: „Nu știam că pentru spionarea unei iubite ești arestat preventiv”. Nu negarea evidentului mi se pare importantă aici, ci mesajul pe care Victor Ponta îl trimite, printre rânduri, oamenilor importanți din PSD.

Întrebarea legitimă care se naște e de ce această schimbare? Probabil pentru că în perspectiva lui 2016 Victor Ponta nu vede repetabilă situația excepțională de la alegerile prezidențiale. Tipul diferit de alegeri și, implicit, interesul mai scăzut al populației vor micșora riscul apariției unui noi val de ură care să personalizeze lupta și să o tranforme, din nou, într-un vot pro/contra Victor Ponta. Sau cel puțin așa speră președintele PSD. Toate acestea vin la pachet cu coagularea a două paliere care, cel mai probabil, vor constitui și temele principale de campanie ale PSD/Victor Ponta: buna guvernare și PNL=PDL.

Tagged on:                                 

2 thoughts on “„Pocăința” lui Victor Ponta a luat sfârșit

  • mai 28, 2015 at 7:33 pm
    Permalink

    Ce sa zic, Ponta este un om inteligent. Totusi, ar trebui sa-si foloseasca inteligenta in scopuri bune pentru tara. Si cred ca mai urmareste domnul ceva, daca se comporta bine va fi sigur ca la urmatoarele alegeri va fi votat.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.