Guvernul a trecut testul moţiunii. Liberalii i-au somat „să aleagă între România şi Ponta”, însă PSD-ul şi colegii din alianţă nu s-au simţit puşi sub presiune, iar moţiunea a părut a avea puţine şanse de reuşită încă de la început. Şi-atunci de ce s-a depus?

PNL pare că a vrut să speculeze cu orice preţ momentul trimiterii în judecată a lui Victor Ponta. În acelaşi timp,forţarea lui Dragnea pentru a-şi arăta susţinerea faţă de Victor Ponta şi forţarea UNPR-ului în a alege o tabără au fost obiectivele de etapă.

Moţiunea de cenzură a venit în scopul speculării unor contexte favorabile liberalilor. Nici una dintre cele trei tabere importante care se pregătesc pentru alegerile de anul viitor (PSD, PNL, UNPR) nu par a avea în momentul de faţă un scenariu clar identificat şi de urmat până la alegerile parlamentare din 2016. Cu cât taberele se prefigurează mai din timp, cu atât mai bine pentru PNL în efortul de polarizare, sperietoarea PSD-ului.

Odată cu intrarea în epoca Dragnea, bătută deja în cuie şi după congresul ce va urma prin modalitatea de desfăşurare a alegerilor, PSD-iştii au simţit că iau o gură de oxigen. Fundătura în care Ponta îi ducea a fost schimbată cu povestea că „Dragnea ştie ce face, are un plan”. Însă şi actualul preşedinte interimar şi activul de partid ştiu că realitatea din teren e cea care primează în detrimentul celei din Parlament. Iar Victor Ponta, chiar şi fără putere în partid, le rămâne o piatră de moară legată de picior atât timp cât rămâne în fruntea executivului. Nu există nici un alt argument pentru care partidul l-a sacrificat de la conducerea sa, dar l-a lăsat în fruntea guvernului cu excepţia dorinţei de a rămâne la putere. Însă rămânerea la guvernare vine şi cu riscul asocierii cu Victor Ponta, atât pentru Dragnea, cât şi pentru PSD. Rămâne de văzut însă până când vor accepta Liviu Dragnea şi partidul această asociere dăunătoare în perspectiva alegerilor locale. Cert e că viitorul congres îi va oferi fostului preşedinte al CJ Teleorman o legitimitate în plus şi mână liberă în ceea ce va decide privind viitorul premierului Ponta.

UNPR-ul, celălalt pion implicat astăzi în jocul de la moţiune, a fost pentru prima dată lăsat în offside. Obişnuiţi cu jocul la două capete, împachetat în conceptul interesului naţional, partidul lui Gabriel Oprea a fost pus în situaţia de a alege şi de a avea ceva de pierdut de pe urma alegerii făcute. Pus mai des în faţa unor astfel de evenimente, UNPR-ul îşi va micşora semnificativ oportunităţile de negociere, atât cu PNL, cât şi cu PSD. Până la urmă, interesul ambelor forţe politice mari în perspectiva alegerilor parlamentare e să nu depindă de Gabriel Oprea şi de a-l său UNPR.

Însă cu toate câştigurile de etapă, inclusiv scăderea presiunii în ceea ce priveşte preluarea guvernării pentru o perioadă de timp, PNL a ridicat miza primăverii politice de anul viitor prin depunerea acestei moţiuni de cenzură. S-a discutat mult despre oportunitatea gestului, argumentul celor care au ridicat sprâncene fiind că eşecul, aşteptat de altfel, încheie definitiv discuţiile pentru preluarea guvernării în această sesiune parlamentară. Însă toţi cei care ridică această problemă uită faptul că PNL n-a privit preluarea guvernării drept un scenariu ce le asigură în mare parte câştigarea alegerilor de anul viitor. Sau cel puţin aşa a părut de pe margine. Cu toate acestea, aşteptarea activului de a intra la guvernare face din următoarea sesiune parlamentară (ultima ocazie cu care se poate întâmpla acest lucru) cel mai important moment politic al perioadei de pre-campanie.  Până atunci, principala grijă a liberalilor va fi să menţină aceleaşi scoruri în sondajele de opinie. Iar cea mai eficientă reţetă pentru acest lucru, până acum, s-a dovedit a fi în opoziţie şi cu Victor Ponta la Palatul Victoria.

Text publicat și pe Blogurile Adevărul

Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *