Miercuri, 20 iunie, opoziția a depus o moțiune de cenzură împotriva actualului guvern. Joi, 21 iunie, Liviu Dragnea a fost condamnat, în prima instanță, la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare. În orice situație, strategia politică nu poate face abstracție de context. Însă rezultatul de ieri al moțiunii lasă să se întrevadă că o posibilă condamnare a lui Dragnea n-a fost luată în calcul sau nu s-a vrut a fi luată în calcul privind strategia moțiunii de cenzură.

Pentru orice schimbare trebuie să existe o majoritate care să identifice un câștig în schimbare și care să genereze schimbarea. În ceea ce privește moțiunea de cenzură, puțini actori de pe scenă politică văd o oportunitate în schimbarea actualei majorități guvernamentale.

Klaus Iohannis reprezintă principala opoziție la PSD după alegerile parlamentare, își construiește întreaga strategie electorală pentru cel de-al doilea mandat de pe această poziție și nu are vreun interes politic în schimbarea actualei majorități cu aproape un an înaintea alegerilor prezidențiale. Experimentul singurului guvern asumat de președinte s-a dovedit perdant în perspectiva alegerilor parlamentare.

PNL nu-și mai permite un experiment “Cioloș”, cu un guvern pe care să-l gireze, dar de pe urma căruia să nu aibă de câștigat politic. Așa cum nici intrarea la guvernare alături de USR, PMP, UDMR și răzvrătiți din PSD sau ALDE, chiar cu premier liberal, nu pare o carte câștigătoare în perspectiva anului electoral.

Mai punem în balanță faptul că jocul UDMR este mai complex și depinde de partenerul politic Fidesz, că dorința USR și PMP de a intra la guvernare influențează prea puțin jocul în ansamblu, și astfel ajungem la concluzia că o majoritate interesată de schimbarea actualei configurații a puterii este imposibilă acum.

Însă ce-ar fi fost dacă această moțiune n-ar fi fost despre Guvernul Dăncilă ci despre Liviu Dragnea? În ziua moțiunii, purtătorul de cuvânt al PNL, Ionel Dancă, a afirmat la Radio România Actualități că un viitor guvern fără PSD condus de Liviu Dragnea, asta fără sa excludă un viitor guvern format din aceeași majoritate guvernamentală ca acum, a fost cea mai importantă condiție pusă de PNL în negocierile pentru moțiune (poate singura peste care nu se putea trece; nu citez, dar asta era ideea).

Dacă a fost așa, cred că PNL a ratat cea mai puternică „poveste” pe care o putea spune despre această moțiune de cenzură: un „referendum” pentru Liviu Dragnea. Dacă o majoritate nu găsea câștigul politic în schimbarea configurației de putere din Parlament, miza unui PSD și a unui joc politic fără Liviu Dragnea ar fi avut mai multe șanse să strângă o susținere mai mare. Tăriceanu poate s-ar fi gândit de două ori ținând cont de planurile privind alegerile prezidențiale, nemulțumiții din PSD ar fi știut că vor avea în continuare acces la resurse. PNL ar fi căpătat interes putând în acea situație ipotetică să clameze o victorie. Și poate și mai important pentru liberali și pentru Ludovic Orban, indiferent de deznodământ, ar fi scăpat de oprobriul public privind inabilitatea de a negocia. Reflectoarele ar fi căzut pe cei care l-au apărat pe Liviu Dragnea, nu pe cei care n-au reușit să-l dea jos printr-un demers legitim și de necontestat în contextul noii condamnări.

Și chiar dacă rezultatul politic al moțiunii ar fi fost același, miza comunicațională ar fi fost cu totul alta. Momentul condamnării lui Liviu Dragnea a oferit nenumărate oportunități de imagine pentru opoziție în contextul în care ar fi ales să spună “povestea” potrivită. Cererile de demisie ar fi fost dublate de enunțarea mizei moțiunii: a fi sau a nu fi pentru Liviu Dragnea. Protestele zilnice din Piața Victoriei ar fi căpătat o miză mai clară, personificată. Demersul moțiunii ar fi devenit mai ușor de comunicat, iar miza palpabilă: fără Liviu Dragnea. Măsurile de restricționare a presei și opoziției din Parlament ar fi dat măsura fricii unui “autocrat”, discursul “premierului surogat” n-ar mai fi fost doar despre realitatea paralelă, iar izolarea “liderului suprem” în spatele ușilor biroului propriu o imagine din timpuri crezute apuse.

Deznodământul politic al moțiunii, dar mai ales faptul că el a dat naștere discuțiilor despre slăbiciunile PNL și ale lui Orban denotă faptul că PNL a greșit. Asaltul la Liviu Dragnea a fost ratat. Se-așteptă următoarea șansă.

Articol publicat și pe Blogurile Adevărul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.