De la A. (la) Z.

M-am cam lasat dus de valul politicii, sau mai bine zis de valul comunicarii politice, si nu am mai scris de o buna bucata de timp despre o campanie. Eh, iata ca “BRD de 10 ani” semnata de Propaganda ma face sa scriu.

Mi-a atras atentia nota emotionala in care s-a comunicat. Bancile par de multa vreme lipsite de consistenta cand vine vorba de comunicare. De fapt nu lipsite de consistenta, ci lipsite de nou. S-a comunicat atat de mult, in toate felurile posibile si e aproape imposibil sa mai poti trece bariera creata. Dupa parerea mea, BRD si Propaganda au reusit sa iasa din tipar. Nu sunt singurii care au marsat pe emotional, nu sunt singurii care au lasat procentele si beneficiile deoparte, dar parca nimeni nu a intins coarda atat de mult. Asocierea cu cei trei mari sportivi ai Romaniei a fost o decizie inteleapta, desi in momentul asocierii nu cred ca s-au anticipat beneficiile aduse de aceasta in vremurile de criza.

Campania a valorificat la maximum iconurile de care a dispus, oamenii cu care s-a asociat. Fie ca iti place sportul sau nu, fie ca privesti fotbalul, gimnastica sau tenisul, Hagi, Nadia si Ilie Nastase sunt romanii cu care te mandresti si tocmai de aceea ideea cu “oamenii din spatele oamenilor” a fost geniala. A reusit sa valorifice identificarea emotionala a publicului larg cu cele trei personaje.

Desi putin surprins la inceput de cat de emotional se poate comunica si in domeniul bancar, nu-mi ramane decat sa trec campania “BRD de 10 ani” la studii de caz de citit.

Cititul presei online m-a facut sa pun mana pe o editie print a unui ziar foarte rar. Totusi, in acele rare dati cand o fac imi dau seama cat de multe subiecte pentru blog ratez.

Ieri mi-a cazut in mana Academia Catavencu, un numar mai vechi oferit gratuit in Facultatea de Litere (foarte buna initiativa; nu de alta dar la unele cursuri chiar te plictisesti si pierzi timpul de pomana). Mai citesc, mai rasfoiesc si ajung la paginile 10-11. De obicei mai uit in ansamblu la amandoua paginile sa vad daca e ceva mai interesant. Vad in pagina 11 o reclama Plaza Romania. Chiar am zabovit putin asupra ei ca m-a frapat mesajul: Believe in Shopping. Trec peste si imi indrept privirea spre pagina 10. Cand colo, ce sa vad… Un articol in care se aducea aminte de cazul Preda+BGS desfasurat la Plaza.

Eu acu’ ma intreb: ce rost are sa cumperi spatiu de publicitate pe o pagina alaturata unui articol ce aduce atingere imaginii tale? Articolul in cauza intr-adevar nu spunea nimic de rau de Plaza, dar faptul in sine ca face referire aduce atingere imaginii. De ce? Pentru ca in timpul acelui incident clientii au fost in pericol si indiferent cum s-a rezolvat situtia s-a generat o situatie de criza.

Degeaba e criza economica daca nici acum nu intelegem pe ce trebuie sa cheltuim banii…

Intreb. Ca poate nu stiu eu.

Primesc asta pe strada azi:

iar pe verso

Deci, ce legatura are inghetata cu narghileaua? Ati manca o inghetata cand fumati narghilea? Eu nu. Si-atunci? Care e legatura? Localul se numeste krishna caffe si ne invita in textul de pe verso la 25 de arome de tutun pentru narghilea, dar nici o referire la inghetata.

Nu-i inteleg rostul.

UPDATE: Am primit reclamatii ca cica nu ar fi o inghetata ci un fel de salata de fructe care sa duca cu gandul la multitudinea de arome pe care le au ei la narghilea. Am inteles si eu asta. Dupa ce m-am uitat vreo 5 minute la flyer… Din punct de vedere semiologic simbolurile sunt foarte prost alese. Vorbim de un flyer care e dat pe strada, un spatiu public caractezicat de repeziciune, un spatiu in care nu ai timp de facut conexiuni si conteaza foarte mult prima impresie. Prima impresie e cand te uiti pe fata si vezi o inghetata foarte atractiva. Te uiti pe spate si vezi o narghilea si un text care te invita la 25 de arome de narghilea. Prost. Foarte prost.

Telespectatorii meciului Real Madrid – Liverpool care au ramas in fata ecranelor televizioarelor si in pauza au avut parte de un spot superb .

Deocamdata nu l-am gasit decat pe site-ul Pro Tv, dar nu are embed. Asa ca va directionez intr-acolo si daca il gasesc il pun si aici.

Vizionati spotul aici.

Later edit: Cu ajutorul lui Hoinaru am facut o smecherie si l-am pus pe youtube. Speram ca Pro isi va dea seama ca e spre binele lor ca spotul e pe YouTube si va incepe sa circule pe bloguri si in consecinta nu il vor scoate de pe youtube.

La indemnul lui Hoinaru am fost in seara asta la o conferinta la ICR. Chestia parea interesanta: Publicitarte, o conferinta despre arta, publicitate, intersectia dintre cele doua si diferente. Pe lista de shipecheri era Naumovici, deci chestie se anunta interesanta chiar daca pe ceilalti nu-i cunosteam.

Ajung si observ cu surprindere cat de “rece” era sala in care se desfasura conferinta. O chestie imensa, cu o arhitectura interesanta, dar neadecvata acestui tip de eveniment, lumina proasta, imagine proiectata cu vizibilitate proasta. Chestii din astea. Si toate acestea reprezentau doar inceputul. Incepe conferinta. Un nene era moderator, se vedea ca e citit asa, dar cu sesizabile preconceptii privind publicitate. Naumovici a incercat sa salveze ceva si a spus vreo doua lucruri interesante, dar era greu sa le sesizezi. In rest, inca un nene care era artist el, si picta logouri, chestii de pe televizor, din publicitate, un nene care a spus ca tot ce nu e pictat de el din publicitate n-are valoare. Hopa Guru al advertisingului, uite unde erai…

In fine, ca “reusita” sa fie completa eu cu Hoinaru si Simona eram cei mai tineri din sala. Pozele de mai jos arata foarte bine acest lucru. De analizat daca numele lui Naumovici i-a adus la conferinta pe cei din nisa 70+. Nu ma intelegeti gresit. Sunt constient ca exista oameni in varsta de mare valoare, iar proverbul “Cine n-are batrani sa si-i cumpere” e perfect adevarat, dar daca ti-au venit la o conferinta oameni de la 20 de ani pana la 80 ceva nu e bine, indiferent ce subiect ai aborda.

Nu fac din experienta de azi un motiv sa nu ma mai duc niciodata pe la ICR, dar cu siguranta voi fi mai atent in alegerea conferintelor la care ma duc.

Mai sunt mai putin de 30 de zile pana la alegerile parlamantare si lumea politica incepe sa se inflameze. Campania a devenit campanie, dar nu din punct de vedere calitativ, ci doar cantitativ.

In ultima perioada clasa politica romaneasca si-a gasit un nou motiv de cearta: cresterea salariilor profesorilor. Toata lumea stie povestea: au votat la unison, de frica, Tariceanu n-a fost de acord, Basescu a semnat intrarea in vigoare a legii etc. E adevarat ca pentru Tariceanu problema salariilor profesorilor reprezinta o criza. Cand e vorba de bani omul uita de ratiune asa ca e greu sa le spui unor oameni care au aflat ca li se vor mari salariile cu 50% ca de fapt nu sunt bani pentru acest lucru. Imaginea prim-ministrului e asociata instantaneu cu imaginea PNL-ului. De aceea, problema este a partidului, nu doar a unui singur om. In consecinta, oamenii au zis sa valorifice si in aceasta chestiune mediul online si au facut un banner (de fapt o chestie animata) afisat pe enorm de multe site-uri in ultimile zile.

Chestia e interesanta. Mesajul bun. Cuvinte grele precum “nu voi sacrifica” si “iresponsabil”. Insa problema e destul de complexa. Banuiesc ca nu au ca target si profesorii ca in acest caz nu ar fi folosit “salariile profesorilor” ci ar fi avut o abordare mai general. Cum spuneam, cand e vorba de bani omul nu mai apeleaza la ratiune. Pe langa lucrul asta, “profesor” are o insemnatate aparte in cultura romanului. Fiecare am tinut mai mult la un profesor, fiecare isi aduce aminte de vorbele unui profesor, iar daca ne mai gandim si la Domnul Trandafir putem spune chiar ca avem un cult al profesorului. In concluzie, e cam greu sa faci oamenii sa inteleaga ca nu ai cum sa maresti salariile. Asa ca, domnule Tariceanu, in loc sa dai o gramada de bani ca sa remediezi o situtie mai bine iti inveti deputatii ca ei fac parte dintr-un partid si trebuie sa gandeasca inainte sa apese butonul.

De foarte mult timp mesajele printurilor unei campanii nu mi-au placut atat de mult ca in acest caz. Campania pentru Radio Romania este realizata de McCann Erickson, iar printurile pot fi vazute in Bucuresti pe mijloacele de transport in comun, in statiile de autobuz, dar si la metrou.

Poza via metropotam.ro

Via Daily Business am aflat din titlul unei stiri ca alimentele si bauturile nocive pentru copii nu vor mai fi promovate in media. Am citit inca o data si mi-am zis: “WOW”! Stiind ca in categoria acelor produse intra o mare parte din piata m-am gandit la repercursiunile deciziei asupra firmelor producatoare si asupra mass-media. Insa primul paragraf m-a linistit: decizia face referire doar la presa scrisa si la emisiunile radio si TV pentru copii.

Codul reglementeaza un criteriu minimal pe care trebuie sa il respecte alimentele si bauturile pentru a putea “scapa” de aceasta reglementare. O clauza care mi-a sarit in ochi din codul mai sus mentionat a fost ca sucurile, pentru a fi considerate “ok” pentru copii trebuie sa contina cel putin 50% suc natural. Sincer, ne ajung degetele de la o singura mana pentru a numara sucurile care indeplinesc aceasta conditie.

Codul este realizat de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) si de Magor Csibi, Vicepresedinte al Comisiei de Mediu a Parlamentului European, europarlamentar PNL.

Puteti consulta intreg codul aici .