De la A. (la) Z.

In aceasta noapte alba dinainte de examen gasesc o chestie foarte interesanta in cursurile de la comunicare interculturala.

Incerc sa reproduc ideea: la noi comunismul a fost impus, de aceea nu exista ideea de securitate, cetatenii nu se simteau protejati pentru ca nu ei au ales comunismul. Totusi, dupa ’90 s-a intamplat un lucru interesant: romanii tanjesc dupa comunism, deoarece isi doresc sa se simta protejati si de aceea au continuat sa il voteze pe Iliescu.

Foarte interesant punct de vedere. Ce ma roade pe mine e: daca aceasta judecata e adevarata, atunci de ce si dupa 20 de ani de la Revolutie avem nevoie de un tatuc in frunte? Stiu. imi puteti aduce argumentul ca suntem o cultura care necesita un conducator. Problema care se pune e: de ce tot un astfel de conducator?

Cu cateva minute mai devreme: (asta inseamna cam ora 19)

Cateva remarci:

• bineinteles ca suntem in 2009, dar pe intuneric era greu sa imi dau seama. Ma scuzati )
• acest articol a fost o interpretare actoriceasca a problemei date si cum actorii se exprima liber si nu pe hartie (in cazul asta electronic) am ales sa fac chestia asta
• in functie de succesul filmuletului o sa mai abordez sau nu astfel problemele date

La indemnul lui Hoinaru am fost in seara asta la o conferinta la ICR. Chestia parea interesanta: Publicitarte, o conferinta despre arta, publicitate, intersectia dintre cele doua si diferente. Pe lista de shipecheri era Naumovici, deci chestie se anunta interesanta chiar daca pe ceilalti nu-i cunosteam.

Ajung si observ cu surprindere cat de “rece” era sala in care se desfasura conferinta. O chestie imensa, cu o arhitectura interesanta, dar neadecvata acestui tip de eveniment, lumina proasta, imagine proiectata cu vizibilitate proasta. Chestii din astea. Si toate acestea reprezentau doar inceputul. Incepe conferinta. Un nene era moderator, se vedea ca e citit asa, dar cu sesizabile preconceptii privind publicitate. Naumovici a incercat sa salveze ceva si a spus vreo doua lucruri interesante, dar era greu sa le sesizezi. In rest, inca un nene care era artist el, si picta logouri, chestii de pe televizor, din publicitate, un nene care a spus ca tot ce nu e pictat de el din publicitate n-are valoare. Hopa Guru al advertisingului, uite unde erai…

In fine, ca “reusita” sa fie completa eu cu Hoinaru si Simona eram cei mai tineri din sala. Pozele de mai jos arata foarte bine acest lucru. De analizat daca numele lui Naumovici i-a adus la conferinta pe cei din nisa 70+. Nu ma intelegeti gresit. Sunt constient ca exista oameni in varsta de mare valoare, iar proverbul “Cine n-are batrani sa si-i cumpere” e perfect adevarat, dar daca ti-au venit la o conferinta oameni de la 20 de ani pana la 80 ceva nu e bine, indiferent ce subiect ai aborda.

Nu fac din experienta de azi un motiv sa nu ma mai duc niciodata pe la ICR, dar cu siguranta voi fi mai atent in alegerea conferintelor la care ma duc.

Daca vreti sa vedeti si altceva decat “Hollywood”, daca vreti sa vedeti cum s-a translatat talentul actoricesc al marelui Horatiu Malaele spre regie si daca va place cinematografia romaneasca va recomand sa priviti “Nunta muta”, un film romanesc, regizat de Horatiu Malaele, lansat spre sfarsitul anului trecut. Eu l-am vazut aseara si am ramas placut impresionat.

Azi am fost la mitingul organizat de suporterii rapidisti la stadionul Giulesti, miting ce a avut ca scop tragerea unui semnal de alarma pentru conducatori fata de situatia in care se afla echipa.

Speram ca actiunea de azi va atrage atentia conducatorilor, iar situatia Rapidului se va rezolva din toate punctele de vedere. In caz contrar, Liga Suporterilor Rapidisti ameninta cu alte actiuni de protest.

In continuare, mesaje si imagini de la protest.

“De 16 ani ne arati doar buzunare goale, dar nimeni nu mai crede minciunile tale”

“Rapid e o legenda, o poveste cu eroi. Nu meriti un rol in ale sale foi”

“Rapid in fata noastra moare. Cel mai mult asta ne doare”

“Nu mai sta sa te gandesti, pleaca odata din Giulesti”

“Tic tac tic tac, pa, George, pa”

“Dincolo de Rapid nu exista viata”

“Esti aici de 16 ani, ti-ai facut un munte de bani”

“Ultima solutie, a doua Revolutie”

“Media, publicitate, ratinguri ridicate… Rapid in criza se zbate”

“Din ’92 cand ai venit te-ai dovedit un parvenit”

“Cumperi masini scumpe sa apari in TOP 300, dar cand vine vorba de Rapid esti falit”

Aseara am fost la al treilea concert din seria evenimentelor organizate pentru Erika. Desi nu a fost foarta multa lume, orice ban conteaza, asa ca evenimentul nu are cum sa nu fi fost o reusita.

Maximilian, Grasu’ XXL, Bitza, Zale si Cabral (ca doar ii merge gura ) au intretinut atmosfera, iar eu m-am bucurat de reintalnirea cu Chinezu .

Astept urmatoarele evenimente si sper ca Erika va fi din ce in ce mai bine.

UPDATE: Aici mai multe despre Erika si cum o puteti ajuta.

Am intrat azi intr-o farmacie si cu surprindere am gasit asta :

Mi-a amintit de copilarie . Voi vi le mai amintiti sau eram singurul care le mancam?

Ieri m-am uitat la Obama. Ma bateam daca pierdeam ceremonia. Nu pentru ca sunt mare fan ci pentru imi doream sa vad cum da la televizor un eveniment de asa mare amploare. Am vrut sa vad ce se arata, ce se spune, cum se spune.

Recunosc ca mi-a placut mult discursul lui Obama de dupa castigarea alegerilor. El e un excelent orator, un bun actor, iar cei care s-au ocupat de discurs genii . Nu stiam la ce se ma astept de la discursul de la invenstitura, dar chiar si asa am fost surprins. Am vazut un Obama care a adus problema crizei din primele fraze, lasand pe mai tarziu frazele mobilizatore si cuvintele care emotioneaza. Sunt sigur ca a fost un discurs mult mai putin gustat de americani, de cei avizi de show.

Cat despre eveniment in general pot spune ca a fost impresionant, dar diferenta de cultura m-a facut sa fiu reticent unor chestii. Imi place showul, il gust intr-o mare masura, dar ieri parca a intrecut masura. Nenea ala care era preot m-a facut sa ma gandesc serios sa schimb programul. Interesanta a fost asocierea de natii care au avut prim planul: nenea ala cantaret, cu vioara in mana, nu fara motiv a fost de origine asiatica.

De acum ecuatia se schimba. Show-ul e show, dar SUA are nevoie si de politica.

Minutul 29 al primei reprize din meciul Romania-Ungaria de la Campionatul Mondial de handbal masculi. Scor 15-12, time-out cerut de banca tehnica a Romaniei. Dupa obisnuitele indicatii date de Omer, se aude un tipat dintre baieti: “Hai bah ca suntem mai buni ca ei!”. Cat de frumos…

Prima faza de joc de dupa time-out Romania inscrie din dubla aeriana.

Indiferent de ce veti face la acest Campionat Mondial, baieti, momentul asta n-o sa-l uit. Hai ROMANIA!

Recunosc ca nu am citit codul bunelor maniere si imi fac mea culpa daca lucrul despre care vorbesc e cumva mentionat acolo.

E ora 1:20. Nu am somn inca, netul ma tine treaz, dar si televizorul e deschis pe Realitatea. Mai trag cu urechea din cand in cand desi stiu stirile pe de rost. Se incheie un jurnal si aud: “Buna dimineata!”. Ridic privirea, imi dau seama ca sigur am mai auzit chestia asta, doar ca nu mi-am dat seama fiind ceva banal.

E putin trecut peste miezul noptii. Intr-adevar, a inceput o noua zi, dar de ce sa zici “Buna dimineata!”? Daca la 1 si ceva e dimineata, atunci cand mai e noapte? Ce-o zice un om care sa presupunem ca a stat mult peste program, de abia a ajuns acasa si te aude pe tine, crainic tv spunandu-i “Buna dimineata”? Oare cade pe ganduri? E o chestie psihologica. Desi am pierdut multe nopti, cand vad ca e ceasul 2, 3, 4, ore de astea nebune, mi se schimba starea de spirit instantaneu gandindu-ma “Bai frate, am mai pierdut o noapte”. Asta poate pentru ca am vrea ca mereu sa dormim 8 ore, asa cum e sanatos si am vrea sa ne trezim si la 8 sau 9, ca deh, “Cine se scoala de dimineata, departe ajunge”. Deci daca sentimentul asta de noapte pierduta deprima, de ce sa mai auda omul si un “Buna dimineata”? Spune-i un “Va dorim o noapte buna” si gata, il linistesti pe om. Se duce la somn si uita ca poate trebuia sa doarma de cateva ore.