De la A. (la) Z.

Elena Basescu si-a anuntat candidatura pentru alegerile europarlamantare.

Primul lucru care imi vine in minte e daca domnul Cristian Preda stia de aceasta candidatura atunci cand si-a anuntat propria candidatura. Nu e foarte important, dar incerc sa fac un exercitiu de imaginatie, sa ma pun in locul dumnealui si mi-e imposibil sa ma gandesc la cum m-as simti. L-am vazut acum doua zile la Realitatea cand spunea ca intrarea in partid nu il face sa fie de aceeasi parte a baricadei cu interlopii, hotii si restul oamenilor reprobabili din partid, el dezicandu-se de acestia. Ma intreb daca prin faptul ca a acceptat sa candideze pe aceeasi lista cu Elena Basescu se dezice si de nepotism… Sau poate crede in valoare sincera pe care o are Elena cand vine vorba de politica. Nu pot sa inteleg… Si nu am un ton ironic si nici nu judec, ci doar incerc sa inteleg.

Pe de alta parte, aceasta candidatura a Elenei, nu imi poaate aduce decat tristete. Tristetea unui tanar ce traieste intr-o tara cu un sistem de valori dat peste cap. O tara in care averea, incultura, lipsa bunului simt si marlania sunt ridicate la rang de valoare inestimabila. Aceeasi tara in care fiica presedintelui ajunge sa candideze la alegerile europarlamentare avand un backround de invidiat: fata a presedintelui in functie, fosta iubita a lui Hrebe Jr., fauritoare de gafe memorabile, posesoare de Land Rover si abonament la Bamboo etc. Mi-amintesc cum acum aproape un an, cand am inceput primul meu blog scriam un articol scarbit fiind de felul in care Elena Basescu a fost numita secretar general a organizatiei de tinrete PD-L. Nici prin gand nu imi trecea atunci ca celebra vedeta mondena care gonea pe bulevardele bucurestene cu Land Roverul din dotare, vedeta lipsita de orice talent oratoric, lipsita de orice sansa de a aduce plus valoare vietii politice romanestii si vietii pamantane in general, va ajunge sa candideze pentru Parlamentul European.

E imposibil sa mai credem ca putem avea o societate normala. E imposibil sa mai faci un tanar sa spere si sa lupte pentru ceea ce-si doreste cand se intampla asemenea lucruri. Si e trist ca pe zi ce trece ne dam seama de nebunia omului din fruntea tarii…

P.S. Trebuie sa mentionez ca ma gandesc la inca o varianta. Daca Elena nu va fi acceptata de partid sau nu va primi un loc destul de bun pe lista pentru a accede in Parlamentul European voi intelege ca totul a fost o manevra de campanie pentru al sau tata, care va dori sa arate ca este corect si nu este un zeu al PD-L, care e de fapt e un partid democratic si sanatos.

Telespectatorii meciului Real Madrid – Liverpool care au ramas in fata ecranelor televizioarelor si in pauza au avut parte de un spot superb .

Deocamdata nu l-am gasit decat pe site-ul Pro Tv, dar nu are embed. Asa ca va directionez intr-acolo si daca il gasesc il pun si aici.

Vizionati spotul aici.

Later edit: Cu ajutorul lui Hoinaru am facut o smecherie si l-am pus pe youtube. Speram ca Pro isi va dea seama ca e spre binele lor ca spotul e pe YouTube si va incepe sa circule pe bloguri si in consecinta nu il vor scoate de pe youtube.

O placuta si totodata interesanta lectura despre comunicarea politica mi-a adus inca o data dinanite diferenta la acest nivel dintre noi si altii.

“Unul dintre evenimentele decisive ale campaniei electorale din 1987 s-a petrecut in timpul interviului pe care liderul laburist Neil Kinnock l-a acordat lui David Frost, in cadrul emisiunii “Breakfast”, gazduita de acesta din urma si difuzata duminica dimineata. La momentul respectiv, laburistii ocupau o pozitie destul de buna in sondaje, iar campania lor publicitara avusese parte de cateva aprecieri entuziaste. In cursul interviului, Kinnock a lasat sa se inteleaga, incercand sa expuna strategia de aparare non-nucleara a laburistilor, ca sovieticii nu ar invada Marea Britanie, indiferent daca aceasta ar dispune sau nu de mijloace de aparare nucleara, din cauza dificultatilor strategice de a ocupa insulele in fata unei opozitii decise (inclusiv, sublinia el, a razboiului de gherila). Aceasta declaratie cu vadit caracter militar a trecut aproape neobservata, pana ce managerii de campanie ai conservatorilor au reperat-o intr-o inregistrare a emisiunii si au elaborat o intensa campanie publicitara si de relatii publice in jurul incompetentei laburistilor in problema apararii”.

Adica in 1987 baietii astia au facut dintr-o simpla declaratie o ampla si creativa campanie, campanie care se spune ca a si inclinat balanta in acel an in favoarea conservatorilor? Toate astea in 1987? Iar noi in 2008 putem scoate doar “Ei cu Ei. Noi cu voi”? Trist.

Sunt… obosit.

As vrea… sa fie vara.

Pastrez… colectia numismatica si clasoarele cu timbre din copilarie.

Mi-as fi dorit… sa fiu pasare si sa stiu ca nu mi se intampla nimic daca incerc sa zbor singur.

Nu imi place… mancarea picanta.

Ma tem de… hmm…Dumnezeu.

Aud… aparatul care oxigeneaza apa din acvariul pestilor.

Imi pare rau… nu imi vine nimic in minte pe moment.

Imi plac… pestii.

Nu sunt… acolo unde esti tu.

Dansez… foarte rar. Dar si cand o fac…

Cant… mereu.

Niciodata… nu zi niciodata.

Rar… ies in cluburi.

Plang cand privesc… sportivi carora li se canta imnul.

Nu imi place de mine pentru ca… uneori sunt lenes.

Sunt confuz… nu cred.

Am nevoie de… “tine” zice un cantec Directia 5

Ar trebui… sa dorm.

Leapsa vine de la Roxana si se duce la Tudor.

Daca acum cateva zile “militam” pentru Piatra-Neamt in finala “Cel mai verde oras din Romania”, astazi va anunt bucuros ca Piatra-Neamt a castigat .

Cu 1545 de voturi orasul meu natal a intrecut cu mult orasele Sibiu si Timisoara, ocupantele locurilor 2 si 3 in concursul organizat de Umbrela Verde.

Mai multe informatii aici.

Blogscarurile lui Mihnea pe 2009 s-au incheiat. Daca tot am gazduit cu mare placere un banner pentru concurs zic sa dau si un click catre rezultate.

Deci, rezultatele Bogscaruri 2009 aici.

Recunosc ca nu sunt un as in ale politicii. Si cand zic politica ma refer la adevaratul sens al politicii, nu la ce se intampla in mare parte la noi. Faptul ca de la o varsta frageda am stiut ce se intampla in lumea “politica” romaneasca si faptul ca urmaresc de la aceeasi varsta frageda canalele media adecvate pentru acest subiect nu-mi dau dreptul sa spun ca am habar despre ce inseamna politica. Nici faptul ca multi dintre ai nostri conducatori nu stiu acest lucru nu-mi poate sta drept scuza. Nici adevaratele informatii regasite in unele carti, in unele articole sau din spusele unor oameni care chiar stiu ce inseamna politica nu ma legitimeaza sa spun ca am o baza in ale politicii, ci poate doar imi dau dreptul sa afirm ca inteleg unele lucruri si ca sunt destul de matur sa privesc lucrurile cat pot de obiectiv, ferit intr-o mare masura de manipulare.

Cu toate acestea o problema m-a sacait de multe ori. Am evitat sa o transpun in scris temandu-ma de ceea ce am vorbit mai sus, de nestiinta, de nestapanire de termeni sau de concepte. Si totusi incerc sa abordez problema invitandu-va pe voi sa ma lamuriti daca puteti (si cand spun voi ma refer la toti cei care din cand in cand citesc ce aberez, dar in principal oamenii care au mai mult habar decat mine in acest domeniu, si anume Alina Gorghiu, Mihnea, Lilick etc.).

Avem trei partide importante pe scena politica romaneasca. Avem un partid national liberal cu o istorie in spate, cu niste reprezentanti de seama (majoritatea nemaifiind printre noi), un partid cu o oarecare ideologie bine definita. Cu exceptia obisnuitelor derapaje populiste care nu sunt in concordanta cu ideologia liberala, patru ani de zile am trait totusi sub o guvernare liberala. Poate gresesc, dar chiar am simtit uneori ca ideologia partidului, valorile sale, au fost transpuse in programe, in decizii. Nu discut acum despre caracterul pozitiv sau negativ al acestor decizii, ci doar despre consistenta lor, despre originea lor.

Avem deasemenea un partid social-democrat. Un partid cu o istorie mai recenta, rupt din Frontul Salvarii Nationale la doar cativa ani dupa revolutie. Un partid de stanga, un partid cu o constitutie ciudata, un partid bazat pe capii (da, le spun capi, pentru ca de multe ori se aseamana ca capii lumii interlope) din teritoriu. Nu-mi amintesc foarte multe din guvernarea social-democrata. Probabil eram prea mic ca sa vad lucrurile trecute prin “ochelarii” unei ideologii politice. Totusi, i-am vazut in opozitie, i-am vazut in campanie, ii vad de cateva luni la guvernare si imi dau senzatie ca au ceva in consistenta care se asemeana cu ideologia de partid. E adevarat ca si ei au stat ani in sir in spatele unei identitati, in spatele unei imagini, in spatele unui om: presedintele Iliescu (ce-i drept, toti am stat in spatele acestei identitati fie ca am vrut fie ca nu). Chiar ma gandeam intr-o zi (si asta pentru ca nu imi amintesc; de fapt nu am cum sa-mi amintesc) oare cum era structurat partidul in vremea presedintelui Iliescu… Nu-mi amintesc sa fi auzit vreodata in acea vreme de bine-cunoscutii baroni locali, dar asta nu inseamna ca nu au existat sau dimpotriva ca au existat, eu spun doar ca nu am auzit, iar de existenta lor in acele vremuri tot voi ma puteti lamuri.

Inainte sa ajung si la al treilea pion important din viata politica romaneasca vreau sa spun ca interferentele identificate de mine intre ideologiile partidelor de mai sus si “aplicatiile” efective in viata politica de zi cu zi ale partidelor nu stiu daca reprezinta neaparat ceva voit, ceva gandit sau doar o pura intamplare.

Cum spuneam, ajungem si la al treilea partid important din viata politica romaneasca: PD-L. Urmas al Partidului Democrat, tot parte rupta din istoricul FSN, PD-ul a trecut printr-o perioada nefasta nu cu multi ani in urma, o perioada in care scoruri de sub 10% nu reprezentau lucruri neasteptate. Trecut prin diferite schimbari de denumire si prin absorbtii de liberali razvratiti partidul a ajuns astazi sa ocupe primul loc pe scena politica romaneasca (stiu ca numarul de voturi de la parlamentare a fost in favoare PSD-ului, dar cred ca putem atribui PD-L-ului prima treapta pe scena politica romaneasca pentru ca au presedintele in functie al tarii, primul ministru si pentru ca PSD a beneficiat mereu de un electorat fidel: rural, in varsta, constant intre anumite limite la fiecare exercitiu electoral de dupa revolutie). Cu toate acestea, daca stau sa analizez Partidul Democrat-Liberal la acest moment nu-l pot identifica decat cu Basescu. Cu mici exceptii reprezentate de oameni care au habar, de oameni demni de incredere, nu pot caracteriza PD-L-ul in nici un fel. Nu-i pot identifica o ideologie (nici macar pe hartie), nu-i pot identifica o strategie politica, nu-i pot intelege actiunile decat daca ma ghidez dupa principiul “puterea trebuie sa fie la noi cu orice pret”. De ce sa fie la voi? Ce faceti cu ea? Nu stiu daca mi-ar putea raspunde. In tot acest joc Basescu e un pion important. De fapt e “regele” care a transformat regina, nebunii, caii si turele in niste pioni. Si doar de pioni a avut nevoie pentru a ajunge in frunte. Per ansamblu, de apreciat. Dar problema cu care ma confrunt eu e alta. Ce reprezinta PD-L la acest moment? Cu ce se identifica din punct de vedere politic? Problema ridicata de mine (care se poate nici sa nu fie o problema) nu reprezinta un vot de blam pentru partid, ci doar un execitiu sincer prin care as vrea sa aflu.

P.S. Ar fi foarte interesant ce ar spune domnul Cristian Preda despre aceasta chestiune. Un domn care dispune de vaste cunostinte in ale domeniului si care ne-ar putea vorbi si din interior, fiind in acest moment parte din Partidul Democrat-Liberal (nu stiu neaparat daca sub forma de membru sau doar de consilier, dar nu conteaza). Si daca tot am ajuns aici vreau sa salut prezenta dumnealui in blogosfera. Mai avem nevoie si de astfel de pareri.

Prietenii de la ResponsabilitateSociala.ro au pus la cale si in acest an Bilantul Responsabilitatii Sociale, responsabilitate sociala vazuta prin ochii bloggerilor, lideri de opinie informali.

Cu siguranta ca 2008 a adus un mare plus cand vine vorba de CSR in Romania. Daca in 2007 putini erau cei care intelegeau ideea, 2008 a facut ca majoritatea marilor companii sa-si dea seama ca CSR-ul e important si e o situatie win-win pentru ei si pentru societate.

Imi este greu sa nominalizez cateva companii care sa se fi detasat in anul ce s-a incheiat in ceea ce priveste responsabilitatea sociala. Repet doar ce am zis mai sus: e important ca oamenii au deschis ochii si au inteles fenomenul.

Am vazut multe lucruri bune in 2008. Am vazut campanii, am vazut actiuni, am vazut bani mai multi, am vazut cum ochii se indreapta si se spre ceea ce se intoarce in societate. Protectia mediului a fost cu siguranta principalul subiect in CSR-ul anului 2008. Ne aliniem astfel gandurile intregii lumi si vedem cum trendul existent in occident vine si la noi. Poate ca a fost prea mult in comparatie cu celelalte probleme. Poate am asteptat mai mult pentru educatie, pentru sanatate, pentru cercetare.

In 2009 e greu de spus ce am putea astepta de la CSR. De ce? Pentru ca avem un cuvant pe care toate lumea il foloseste si un bau-bau care infricoseaza pe toata lumea: criza. Sunt sigur ca bugetele de CSR vor scadea in 2009. Si nu e de condamnat. Tot ce putem spera e ca aceste bugete sa nu dispara de tot.

Singurul mod in care oamenii pot rasplati companiile responsabile e “la raft”. Si ca sa raspund ultimului punct propus de Bilantul Responsabilitatii Sociale, spun ca de multe ori aleg si gandindu-ma la cat de responsabila e o companie.Asa e demn din partea noastra.

Umbrela Verde ne propune sa desemnam cel mai “verde” oras din Romania. Dupa 82 de comentarii la un post precedent de pe blogul Umbrela Verde, Alina Bratu & Co. au hotarat un numar de 10 orase care sa ajunga in finala. Bineinteles ca orasul meu natal, Piatra-Neamt, nu putea sa lipseasca din finala. Fara subiectivitate chiar cred ca e cel mai “verde” oras din Romania si a primit votul meu. Asta va rog si pe voi . Votati pentru Piatra-Neamt, credeti-ma pe cuvant ca e cel mai cel .

Ii rog si pe concetatenii Ducu, Tudor, Andi si Raluca sa-mi urmeze exemplul si sa faca putin lobby pentru al nostru oras pe blogurile lor.

Minutul 50 si ceva din partida Romania-Croatia. La o faza in jumatatea proprie de teren Tamas aluneca si e cat pe ce sa piarda o minge.  La cateve secunde il auzim pe Emil Gradinescu: “E o problema cu crampoanele. Mai devreme a alunecat si Radoi. Poate s-a creat condens”.

Hoinaru, s-a jucat in sala? )