De la A. (la) Z.

Aveti idee cine e Dan Petre Popa asta?

Auzi, astora le pasa de Bucuresti

Iar ultima: Piedone si-a facut gazeta la metrou la Brancoveanu (Gazeta lu’ Piedone). Oare din ce bani e facuta?

Teatrul National PD-L prezinta piesa “La bine si la greu” in regia lui Zeus

Piesa va rula in perioada 7 mai – 7 iunie

In rolurile principale: Theodor Stolojan, TRU, Monica Macovei si restul pana la 43

Zilele trecute, Luminita Hutupan, unul din marii portari ai handbalului mondial s-a retras din activitate. A lasat in urme zeci de trofee, sute de meciuri internationale si ani de munca. Trecerea aniilor nu iarta pe nimeni si inca o legenda a sportului romanesc trebuie sa lase altora locul.

Desi eram mic cand am cunoscut-o mi-amintesc de Lumi ca si cum ar fi fost ieri. Era portarita dintre buturile Relonului. O tanara extrem de valoroasa, muncitoare, modesta si mereu plina de voie buna. O vedeai mereu cu zambetul pe buze, mai putin atunci cand pierdea. In acei ani Piatra-Neamtul traia o epoca frumoasa. Doua echipe in liga nationala pe langa care se crease o adevarata familie a handbalului. Am fost norocos pentru ca intr-un fel am facut parte din ea. Tata, fost handbalist, se lasese de vreo cativa ani si era arbitru. Weekend de weekend eram la sala. Am trait multe bucurii. Ne stiam familiile, eram prieteni, ieseam impreuna. Handbalul ne lega pe toti. Am si acum o imagine intiparita in minte care ma emotioneaza mereu. Echipa de baieti era la prima clasare pe podium. Ultima etapa era un meci acasa. N-aveam mai mult de 5 ani. Tata cred ca era arbitru asistent, iar eu cu mama eram in tribuna. Cand au primit medaliile m-a busit plansul. Eram un copil, dar avusesem norocul sa inteleg ce inseamna fericirea data de sport.

Cred ca e treia oara in postul asta cand spun ca am fost un norocos. Da. Am fost. Pe langa Luminita am avut ocazia sa cunosc un alt mare portar al handbalului mondial: Viorica Ionica. Lumea a uitat-o. Eu nu. De ce? Pentru ca ma cunoaste, la fel ca si Luminita de cand eram in fasa si pentru ca mi-a fost si profesoara de sport vreo 3 ani de zile. Viorica a fost Luminita acelor ani. Intre anii 1974-1986 a fost portarul echipei nationale, in 6 dintre acesti ani fiind chiar capitanul echipei. A ocupat locul 4 la Olimpiada de la Montreal din ’76 si locul 4 la Campionatul Mondial de la Rostock.

Lumi s-a retras, dar asa cum ea a venit dupa doamna Viorica poate vom avea din nou nu dupa mult timp unul din cei mai mari portari ai handbalului mondial in Romania si de ce nu din nou la Piatra-Neamt. Tot ce pot spera e ca lumea sa nu le uite pe nici una. Eu cu siguranta nu o voi face. Iar daca tot am ajuns intr-o zona atat de emotionala si stiu ca mama imi citeste blogul am s-o rog sa-i transmita un mesaj tatei (pe langa cel de “La multi ani” pe care il adresez amandurora cu ocazia Sfintilor Constantin si Elena): Imi pare rau ca nu te-am vazut jucand…

Domnul Cristian China-Birta (pe limba noastra Chinezu), General Manager PMG Consulting si autor al chinezu.eu, mi-a oferit ocazia de a-i adresa cateva intrebari . Ce a iesit puteti citi in randurile de mai jos.

Subsemnatu’: Domnule Cristian China Birta, guru al comunicarii politice si zeu al bloggerilor, mai Chinezule, cand scapam de mici si bere in campaniile electorale romanesti? Nu de alta, dar nu mi l-as fi inchipuit pe Sechelariu de la Bacau ca fiind un trend-setter…

Chinezu: Domnule Adrian Zabava, guru e Bivolaru si zeu e Basescu. Pai de ce vrei tu sa scapam de mici, mai??? Ca sa nu mai mananca gura alegatorului o paine? Iar de bere te rog sa nu te atingi ca aduci grava atingere interesului nostru national de tara in top la baut de bere. Nu o sa scapam de mici si bere niciodata in campaniile electorale. Pentru ca, din pacate, in enorm de multe minti de politicieni doar atat e validat deja ca adunator de pulime la un loc (grava confuzie cu generarea de voturi, dar no, astia sunt). Ei atata stiu sa faca, la atata cred ca se reduce marketingul electoral. Iar de la generatia tanara de politicieni sigur ca asteptam o schimbare: nu va da mici, ci ciocanele de pui si nu va da bere, ci vin varsat. Dar principiul e cam acelasi.

S: Parcul Izvor, Sambra Oilor… Ce ne mai asteapta pana in noiembrie?

C: Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Echivaleaza tu Parcul Izvor cu orice parc din tara si Sambra Oilor cu orice adunatura populara din tara.

S: Acum sa trecem la lucruri mai serioase… Ce parere ai despre comunicarea online a partidelor din Romania?

C: E aproape vie. De omorat nu se face sa o omori, ca e de facon sa ai si tu o puscatura de site pe net, pe care il citesc 3 jurnalisti, 18 bloggeri, 44 de membri si 4 administratori de site. Dar nici de luat in seama prea serios nu merita. Pai de ce sa il iau in seama ca partid cand care il citesc 3 jurnalisti, 18 bloggeri, 44 de membri si 4 administratori de site?

S: Cat de important e online-ul la acest moment pentru comunicarea politica romaneasca si cat va mai trece pana va avea un rol capital?

C: Comunicarea online nu va avea niciodata un rol capital in Romania. Nici macar unul major nu va juca foarte repede. Cel mult va putea fi cireasa aia pe tort. Adica poti manca tortul fara probleme si fara cireasa. Dar parca arata mai bine cu cireasa si ii dam un gust mai bunicel. Am vazut ca sunt unii care promit ca o sa darame stabilimentul politic romanesc cu proiectele lor politice pe online. Da-i pace…

S: Europarlamentarele ne aduc noi subiecte de discutie. La capitolul sloganuri e posibil sa stam cam asa: PSD – “Alege bine!”, PD-L – “La bine si la greu”, PNL – “Aparam interesul tau in Europa”. Plusuri, minusuri sau nici nu mai are rost sa discutam?

C: Cred ca cel mai bun slogan din astea proaste il are PNL. Vizeaza o nisa mai mica, e drept, dar e bine ca si cu ocazia asta PNL si-a asumat statutul de al treilea partid si merge pe zona asta. Cel al PSD mi se pare cel mai prost. Ia spune-mi tu mie cati din cei carora li se adreseaza sloganul asta pot raspunde: dar aleg bine, votez cu PDL, merci de urare? Cel al PDL e cel mai nesimtit, asa cum e si partidul. Cica la bine si la greu. Adica am trecut de la sa traim bine la fraierilor, viata nu e usoara, ce ati crezut. Oricum, zau daca o sa conteze prea mult detalii de astea precum sloganul la europarlamentare. Mi-ar place un exit poll pe tema “Ce slogan a avut partidul pe care tocmai ce l-ati votat?” Risti sa imi spui cati din cei care au votat si nu fac parte din nucleul dur al partidelor isi vor aminti sloganul?

S: Multam’, ca s-o zic pe limba ta. Si vezi ca stiu cine ti-a furat clopu’ de pe blog: Basescu si Geona ) ca le trebuia la Sambra Oilor :p

C: I l-am dat io, mai . Lu’ Basescu sa ii acopere chelia, iar lui Geoana ca sa aiba acoperire bancul cu tichia de margaritar…

M-am cam lasat dus de valul politicii, sau mai bine zis de valul comunicarii politice, si nu am mai scris de o buna bucata de timp despre o campanie. Eh, iata ca “BRD de 10 ani” semnata de Propaganda ma face sa scriu.

Mi-a atras atentia nota emotionala in care s-a comunicat. Bancile par de multa vreme lipsite de consistenta cand vine vorba de comunicare. De fapt nu lipsite de consistenta, ci lipsite de nou. S-a comunicat atat de mult, in toate felurile posibile si e aproape imposibil sa mai poti trece bariera creata. Dupa parerea mea, BRD si Propaganda au reusit sa iasa din tipar. Nu sunt singurii care au marsat pe emotional, nu sunt singurii care au lasat procentele si beneficiile deoparte, dar parca nimeni nu a intins coarda atat de mult. Asocierea cu cei trei mari sportivi ai Romaniei a fost o decizie inteleapta, desi in momentul asocierii nu cred ca s-au anticipat beneficiile aduse de aceasta in vremurile de criza.

Campania a valorificat la maximum iconurile de care a dispus, oamenii cu care s-a asociat. Fie ca iti place sportul sau nu, fie ca privesti fotbalul, gimnastica sau tenisul, Hagi, Nadia si Ilie Nastase sunt romanii cu care te mandresti si tocmai de aceea ideea cu “oamenii din spatele oamenilor” a fost geniala. A reusit sa valorifice identificarea emotionala a publicului larg cu cele trei personaje.

Desi putin surprins la inceput de cat de emotional se poate comunica si in domeniul bancar, nu-mi ramane decat sa trec campania “BRD de 10 ani” la studii de caz de citit.

Dupa o scurta si superba vacanta petrecuta in judetul Calarasi cu vizite la o herghelie, la o ferma de vaci si la o stana, ajung acasa si observ ca nu am fost singurul atras de animale in aceste zile libere. Nu degeaba “Miorita” e opera de baza a literaturii romanesti si nu degeaba unii romani au ajuns in top 300 pe spatele oilor. Politicienii nostri stiu asta si nu se cuvenea un moment mai potrivit de incepere a campaniei decat sarbatoarea traditionala “Sambra Oilor” din judetul Satu Mare.

Primii doi combatanti in lupta pentru prezidentiale (daca e sa ne luam dupa sondaje) s-au intalnit, din coincidenta sau nu, la “Sambra Oilor”. Ambii si-au dorit o schimbare fata de 1 mai si astfel Basescu a dat litoralul, iar Geona micii si berea din Parcul Izvor pentru palinca, dansurile si baia de multime din Satu Mare.

A fost interesant de urmarit ce au declarat cei doi. Intrebati ce parerea au de prezenta contracanditalui lor la “Sambra Oilor” cei doi viitori candidati au raspuns foarte diferit. Basescu a raspuns nespecific lui intr-o oarecare masura spunand ca el a primit o invitatie si a sanctionat rapid presa care politizeaza totul prin intrebarile sale. De cealalta parte, am primit un raspuns pe care daca l-as fi auzit cu ochii inchisi si cu un alt glas as fi spus ca e declaratia lui Basescu: “Eu vin in fiecara an aici. Coincidenta cred ca e de partea cealalta”. Ce trebuie sa intelegem de aici? Ca si in 2004 Basescu pare ca e din nou un deschizator de drumuri catre noi teme de campanie. Poate e prea mult spus, dar cu siguranta pare ca reactualizeaza serios “ruperea de sistem” pe care a marsat in 2004. De data aceastea pare ca al nostru presedinte isi doreste sa ajunga la sufletul oamenilor fara lacrimi si fara a da in ceilalti, ci prin a aduce aminte ca omul politic Basescu e totusi un simplu om. Geoana, cu tot cu ai sai consilieri americani, pare lipsit de inspiratie si vrea sa joace un rol care nu il prinde. E ca acel tocilor din prima banca din timpul liceului, tacut si serios, care ajuns la facultate vrea sa atraga atentia cu al sau simt al umorului, dar cade de prost.

Desi in ultimul timp am fost cam rupt de agenda publica nu pot sa nu trec in revista declaratia marelui strateg Marian Vanghelie cu privire la campania electorala: “Cand altii pun frana in curba noi vom accelera”. Domnule Vanghelie, aveti grija mare, nu de alta, dar daca faceti asta prin Cheile Bicazului de exemplu, faceti vreo 5 minute pana aterizati, iar baietii de la medicina legala n-o sa mai poata distinge nici ADN-ul din dumneavoastra. Intelegi dumneavoastra ce vreau sa spun ca sunteti baiat destept.

Ca sa nu uit de unde a inceput articolul postez o frumoasa poza din mini-vacanta.