De la A. (la) Z.

De azi instaurăm (ce nedemocratic sună ) o nouă rubrică pe acest blog: Poza de Luni.

Nu puteam începe decât prin a publica o poză din Piatra-Neamț .

Mai multe poze găsiți pe viziteazaneamt.ro. Un foarte fain proiect al Consiliului Județean Neamț.

De o bună bucată de timp ţara noastră se confruntă cu o instabilitatea politică foarte periculoasă pentru cursul normal de dezvoltare al acestei ţări. Interesant ar fi să analizăm puţin care sunt cauzele acestei instabilităţi.

Mulţi ar spune că Băsescu e principalul vinovat. Felul lui de a face politică sau mai bine zis de a se achita de atribuţiile de preşedinte al ţării e periculos pentru democraţia unei societăţi, ar spune tot cei care îl văd pe Băsescu principalul vinovat. Alţii ar spune că felul în care constituția României lasă multe lucruri interpretabile din punctul de vedere al politicii, al relaţiei preşedinte-parlament, e principala cauză a instabilităţii.

Cu siguranţă am putea primi şi mai multe răspunsuri la această întrebare. Nu zic că răspunsurile enunţate mai sus nu au un sâmbure de adevăr. Se prea poate. Dar eu cred că alta e principala problemă. Am să-l citez pe maestrul Turambar în explicaţia pe care o s-o dau (sper să nu se supere că-i fur ideea şi sper că o să mă ierte pentru că am uitat din ce film era). Instabilitatea de care avem parte în sistemul politic e cauzată de acest tripod format din partidele importante al ţării: PD-L, PSD, PNL. Multitudinea de posibilităţi de coalizare, insuficienţa de putere a unuia dintre ele, interesele enorme care stau la mijloc fac din jocul politic o curvăsăreală. Una în care fiecare e dispus să se coalizeze cu oricine pentru interesul propriu. Nu cu mult timp în urmă am avut Alianţa D.A., pe urmă am avut PD-L+PSD acum avem PNL+PSD. Ecuaţia o să se repete până când ceva de proporţii se va întâmplă în politica românească, iar după părerea mea acest lucru de proporţii poate fi ori ruperea PNL-ului prin furtul de membri (parlamentari, primari, consilieri locali etc.) fie prin unificarea dreptei de care mai multă lume a vorbit. Nu sunt într-atât de inteligent (deocamdată) încât să dezvolt şi această problemă, a unificării dreptei, aşa că mă rezum la ce am afirmat mai sus, şi anume principala cauza a acestei instabilităţi politice.

Până pe 6 decembrie o să încerc pe cât posibil să nu mai am de-a face cu politica. În perioade de “linişte” mi-e greu să mă uit la realitatea, antena 3 sau la alte televiziuni care difuzează emisuni politice. Acum mi-e imposibil. Mă adapostisem în online, dar în aceste vremuri de restrişte şi online-ul îşi are partizanii săi nebuni. Nu mă înţelegeţi greşit. Nu vorbesc aici de oamenii pe care îi cunosc, care indiferent dacă au sau nu o opţiune politică îşi menţin capul pe umeri. Nici despre cei care discută teme precum marketing electoral, comunicare politică sau strategii electorale nu e vorba. Acestea din urmă sunt altă mâncare de pește.

Vreau doar să mai subliniez că situaţia în care s-a ajuns e cruntă. Nu sunt împotriva partizanatului, nu sunt împotriva asumării unei decizii sau alegeri cu toate că eu nu am reuşit să-mi dau seamă cu cine voi vota pe 6 decembrie. Cu toate acestea mi se pare extrem de periculos felul în care democraţia s-a dezvoltat. Din “tăcerea obligată” am ajuns la “vorbirea obligată”. Sau poate nu e obligată şi doar această eră întunecă minţi. Mi se pare greu de înţeles cum părerile bazate pe argumente au ajuns să fie numărate pe degetele unei singure mâini.

Eu unul ridic mână şi mă dau deoparte. Şi asta pentru că mă simt insultat de ceea ce văd, de ceea ce aud, de ceea ce citesc. Şi nu, nu doar mass-media şi noile media sunt implicate aici. Agenda politică prin ai săi purtători de mesaj e la rândul ei sub orice critică (ba chiar mai rău), iar jocurile din spatele deciziilor sau declaraţiilor ne fac să ne căutăm frânghiile cu care suntem manevraţi.

Hoinaru îmi dă o leapşă venită pe filiera Bogdan Th. Olteanu. Cică să analizez eu un business online din punctul de vedere al poziţionării şi comunicării. Mă supun şi iau în discuţie un proiect foarte drag mie, Sportlocal.ro al domnului Chinezu.

Poziţionare: Sportlocal.ro s-a poziţionat ca fiind un site de ştiri despre sportul local, cu ştiri preluate dar şi cu content propriu. De o lună şi ceva, proiectul s-a dezvoltat într-o comunitate online în care utilizatorii pot scrie articole, pot uploada content video sau foto. La puţin timp după această orientare cifrele arată că decizia luată a fost una corectă: aproape 200 de uşeri înregistraţi, peste 100 de articole şi 7000-8000 de unici pe săptămâna conform Trafic.ro.

Acum să trecem la lucruri de substanţă. Nu cred că maetrul Chinezu a votat cu Kelemen Hunor şi nici nu-şi doreşte autonomie pentru Ţinutul Secuiesc , dar ideea de descentralizare a sportului a fost una genială după părerea mea. Rezultatele au venit, dar cred că proiectul are un viitor mult mai mare. Dacă în Bucureşti fotbalul este rege, în restul ţării sunt multe oraşe în care handbalul, voleiul sau alte sporturi iau faţa fotbalului. În provincie, românul iubeşte sportul mult mai mult decât în Bucureşti. Asta şi pentru că se naşte o emulaţie mult mai mare faţă de fenomen şi o mândrie locală. Ţinând cont de aceste lucruri cererea de informaţie e mare. Paginile de sport ale ziarelor locale sunt cele mai citite, iar odată cu creşterea utilizatorilor de internet piaţa de sport local trebuie acoperită. În ultimul an au apărut numeroase site-uri judeţene de sport, iar sportlocal.ro a acţionat foarte bine încercând încheierea unor parteneriate cu acestea.

Trebuie să salut şi ideea de comunitate. Pe lângă fidelizarea evidentă, un alt beneficiu al acestei comunităţi e accesul la informaţie care se face cam aşa: utilizatorul se duce, vede meciul, competiţia, vine şi scrie pe sportlocal.ro. Informaţia e preluată şi e dată pe site, de multe ori în exclusivitate, pentru că rar găseşti cronici sau chiar rezultate din sportul local, iar de cele mai multe ori le găseşti de abia după câteva zile.

Salut şi diversele concursuri organizate pe site. Premiile nu sunt mari, dar simbolic legate de sport ele mobilizează publicul.

Comunicare: Cred că sportlocal.ro trebuie să-şi continue dezvoltarea comunităţii prin metodele deja folosite. Totodată, parteneriatele cu site-urile mici trebuie întreţinute pentru că sunt situaţii win-win. Poziţionarea drept principalul loc de întâlnire al sportului local nu e gratuită şi nici mincinoasă. Asta pentru că nu există adversar. “Mogulii” gsp şi prosport, cu ai săi copii, nu strâng la un loc atâta informaţie despre sportul local cât strânge site-ul luat spre analiză.

Mă opresc aici pentru că nu mă simt în stare să-i dau sfaturi lu’ Chinezu . Eu mi-am făcut datoria de lepșat (sau lepșuit) şi am trecut în revistă un proiect care, repet, mi-e foarte drag. Un proiect care nu are moarte pe termen mediu şi lung, ci doar un viitor mult mai strălucitor.

După cum ştiţi deja, în turul I am votat cu Antonescu. În unele momente am crezut că poate intra în turul II, dar odată cu trecerea zilelor observam cum nimic important nu se întâmpla, iar rezultatele nu puteau fi decât cele de aseară. Cu toate acestea cred că nu a fost o candidatură în van. Cu unele schimbări Crin ar fi putut intra la mustaţă în turul II.

Eu îl felicit pentru ce a făcut până acum. Nu e candidatul perfect şi nici preşedintele perfect nu ştiu dacă ar fi fost, dar dacă visăm în continuare feţi frumoşi pe cai albi la Cotroceni ne minţim singuri. Rezultatul obţinut e unul bun, dar totodată acest procent obligă. Nu ştiu dacă Partidul Naţional Liberal şi al său preşedinte sunt conştienţi de importanţa perioadei care urmează. Ştiu. E frumos să fii în lumina reflectoarelor, e frumos să fii vioara întâi, să ştii că fără tine nu se poate, dar liberalii trebuie să fie conştienţi că în următoarele săptămâni se decide viitorul partidului lor. Şi când vorbesc de viitor nu mă refer la guvernare sau opoziţie, ministere sau nu, bani sau nu, mă refer efectiv la viitorul partidului. De abia acum urmează adevăratul test al preşedintelui de partid Crin Antonescu. În următorii ani el poate face din PNL un partid mult mai important decât e acum sau din contră, îl poate aduce la ce a fost PD-ul odată, 8-9 %. Iar toate acestea depind de deciziile din următoarele săptămâni.

Importanţa deciziei ce va fi luată e data de faptul că nici una din cele două opţiuni nu aduce siguranţă. Şi PSD şi PDL-ul pot distruge PNL-ul într-o coalite. Sper doar că liberalii vor avea mintea limpede în negiocerele pe care le vor duce şi în acţiunile pe care le vor întreprinde. O spune unul care şi de data această le-a dat votul.

Am avut ieri privilegiul să urmăresc dezbaterea candidaţilor într-o companie selectă . Asta pentru că în prealabil am fost prezent la lansarea unei cărţi foarte interesante, o carte ce va fi de folos multor studenţi la comunicare: “Bloguri, Facebook şi politică”. Ţin să îi felicit pe autori, Paul Aparaschivei, Tudor Sălcudean şi Florenţa Toader, şi să le urez la cât mai multe cărţi scrise .

Cu toate că al ei şef se pregătea să între în marea dezbatere, a fost prezentă la lansare şi Alina Gorghiu. O iertăm că a plecat imediat după lansare pentru că prezenţa ei la People’s House (cum bine au zis băieţi de la Top Gear) era necesară dacă e să ţinem cont că Vadim vroia să intre fraudulos înăuntru .

Revin la compania selectă . Am băut liniştit o bere împreună cu maestru Chinezu, Nenea Lars, Dromichaetes, Cezar Paul-Bădescu şi maestrul şerpişorilor, Turambar . Subliniez că întâlnirea oamenilor din online în offline dă nastereunei stări de bine şi unor discuţii foarte interesante. La mai multe.

Nu sunt un adept al stângii. În scurta mea istorie a votului, scurtă din cauza vârstei şi nu pentru că nu aş fi mers la vot, ştampila n-a mers niciodată spre căsuţa PSD. Cu toate acestea, nu trăim în ţara în care să votăm după ideologie şi niciodată nu exclud vreo variantă.

Astăzi l-am auzit de două ori vorbind pe Mircea Geoană: la Piteşti şi în studioul televiziunii naţionale. L-am urmărit atent, aşa cum i-am urmărit şi pe ceilalţi trei candidaţi care au contat la un moment dat sau contează în luptă. Discursul lui Geoană nu-mi seamănă decât cu o demagogie ieftină. Promisiunile bombastice de genul mii de locuinţe la Piteşti cu ajutorul lui Pendiuc, transformarea clasei sărace în clasă de mijloc şi implicarea în obţinerea de către România a unui comisariat important (a mai și spus că PSD-ul deja se implică în asta prin relațiile lor la Bruxelles ))) ), mă fac să înghit în sec gândindu-mă la procentul pe care candidatul PSD îl va câştiga în turul I.

Nu întru în discuţii despre turul II. Acolo e altă ecuaţie. Acolo e nevoie de compromis, pentru că vorba aia, nu găsim unul bun din 12, apoi din 2.

Dacă tot o să avem în seara aceasta o confruntare între candidaţii cei mai slabi cotaţi în sondaje, ar fi fair să le datorăm şi lor un articol în această campanie. Bine, asta nu înseamnă că o să scriu despre toţi.

Numitul George Becali s-a înscris şi de această dată în cursa electorală pentru fotoliul de preşedinte al României. Nu i-a fost de-ajuns cât şi-a luat-o în bot cu politica, a mai vrut o dată. Mi-e foarte greu să-mi dau seama cine sunt oamenii care îi dau sfaturi lui Gigi Becali şi mi-e la fel de greu să identific obiectivele acestei candidaturi. Probabil au mizat pe o posibilă înceţoşare a minţii electoratului în acest context de criză şi au sperat la un procent ce putea fi negociat pentru turul II în vederea obţinerii unor beneficii. Proastă strategie. Din această campanie Becali va ieşi doar cu mai puţini bani. Atât.

Din categoria “şi alţii” s-a remarcat însă un candidat. El este Remus Cernea. Trebuie să ţinem cont de faptul că ideea de “verde”, de ecologic, va prinde şi la noi din ce în ce mai mult urmând trendul internaţional. S-a văzut o diferenţă clară între el şi Iane, candidatul Partidului Ecologist, chiar dacă într-un fel erau pe aceeaşi nişă. E clar că Cernea se adresează unui electorat preponderent tânăr, delimitarea de clasa politică actuală fiind evidentă. E ciudat totuşi cum principala lui temă de campanie a fost libertatea sau mai degrabă lipsa libertăţii.Oricum, Remus Cernea rămâne un personaj de urmărit pe viitor.

Am dat peste spotul ăsta acum un an și ceva și am să îl postez înainte de fiecare scrutin. Nu contează contextul în care a fost făcut sau pentru cine a fost făcut. Contează mesajul. Iar mesajul e să mergeți la vot, indiferent de opțiunea electorală pe care o aveți.

Trebuie să trec în revistă un lucru care nu mi se pare normal. Nu că ar fi doar un lucru de genul ăsta, dar cel pe care o să-l trec în revistă mi se pare destul de grav.

Să dăm puţin timpul în urmă şi să ne amintim că la începutul campaniei domnul Băsescu spunea: “Vântu îşi aşteaptă Poşta încă de la începerea mandatului”. Ok. Să pornim de la premisa că ar fi o afirmaţie adevărată. E foarte interesant ce s-a întâmplat după această afirmaţie.

Mai multă lume s-a sesizat cu privire la implicarea Poştei Române în campania electorală. Am văzut cu ochii mei afişe în oficiile poştale cu Băsescu care invită lumea la referendum, iar Șuțu ne-a arătat că lucrul ăsta s-a întâmplat până şi în Spania. Tot în această categorie intră şi scrisoriile pe care bucureştenii le-au primit zilele aceastea în poştă de la Traian Băsescu. Gurile rele spun că tot Poşta Română a făcut livrarea. Am auzit chiar şi faptul că în mediul rural, poştaşii au venit cu ultima pensie având textul scris de-acasă: “Mamaie, dacă nu votezi cu Băsescu nu mai pupi pensie de-acuma”.

Ştiţi că nu vorbesc aiurea. Lucrurile astea chiar s-au întâmplat. Mi se prea de prost gust să spui că ai salvat Poşta Română din ghearele lui Vântu şi tu să foloseşti instituţia în scop electoral propriu.