La indemnul lui Hoinaru am fost in seara asta la o conferinta la ICR. Chestia parea interesanta: Publicitarte, o conferinta despre arta, publicitate, intersectia dintre cele doua si diferente. Pe lista de shipecheri era Naumovici, deci chestie se anunta interesanta chiar daca pe ceilalti nu-i cunosteam.

Ajung si observ cu surprindere cat de “rece” era sala in care se desfasura conferinta. O chestie imensa, cu o arhitectura interesanta, dar neadecvata acestui tip de eveniment, lumina proasta, imagine proiectata cu vizibilitate proasta. Chestii din astea. Si toate acestea reprezentau doar inceputul. Incepe conferinta. Un nene era moderator, se vedea ca e citit asa, dar cu sesizabile preconceptii privind publicitate. Naumovici a incercat sa salveze ceva si a spus vreo doua lucruri interesante, dar era greu sa le sesizezi. In rest, inca un nene care era artist el, si picta logouri, chestii de pe televizor, din publicitate, un nene care a spus ca tot ce nu e pictat de el din publicitate n-are valoare. Hopa Guru al advertisingului, uite unde erai…

In fine, ca “reusita” sa fie completa eu cu Hoinaru si Simona eram cei mai tineri din sala. Pozele de mai jos arata foarte bine acest lucru. De analizat daca numele lui Naumovici i-a adus la conferinta pe cei din nisa 70+. Nu ma intelegeti gresit. Sunt constient ca exista oameni in varsta de mare valoare, iar proverbul “Cine n-are batrani sa si-i cumpere” e perfect adevarat, dar daca ti-au venit la o conferinta oameni de la 20 de ani pana la 80 ceva nu e bine, indiferent ce subiect ai aborda.

Nu fac din experienta de azi un motiv sa nu ma mai duc niciodata pe la ICR, dar cu siguranta voi fi mai atent in alegerea conferintelor la care ma duc.