Unirea Urziceni nu a castigat inca titlul dar si-a castigat cu siguranta un loc in inimile romanilor. De ce? Pentru ca intr-o lume in care si sportul incepe sa-si piarda din valoare aceasta echipa din Baragan n-a pacalit fotbalul.

Duminica seara m-am bucurat sincer. M-am bucurat cand lui Roman nu i-a tremurat piciorul si la invins pe Dolha si m-am bucurat cand am vazut ca 25.000 de timisoreni au aplaudat Unirea Urziceni. Mi-a parut rau doar de fotbalistii dinamovisti. Desi n-au fost sfinti, desi au pierdut nopti care s-au intors pana la urma impotriva lor, tristetea unui sportiv care este infrant este dura.

M-am bucurat totodata pentru spiritul fotbalului. Gresesc, stiu, dar m-am bucurat sa vad oameni ca oameni ca Borcea sau Turcu isi vad planurile de afaceri distruse. M-am bucurat sa vad tristetea unor oameni care nu erau nervosi ca au pierdut campionatul, nu erau nervosi ca Dinamo a fost invinsa de Brasov, nu erau tristi ca Dinamo nu va juca nici in acest an in Champions League, erau suparati si nervosi doar pentru banii pe care i-au pierdut. Domnilor, nu stiti ce inseamna sportul si n-o sa intelegi niciodata. Nu de alta, dar nu seamana nici cu vinzarea gazului in butelii si nici cu bisnita.

Unirea Urziceni, multumim!