De la A. (la) Z.

Că Ponta l-a făcut cu ou și cu oțet pe predecesorul său, Mircea Geoană, cred că am aflat cu toții. Și mai interesant e că amplul interviu reprezintă cea mai virulentă apariție a lui Ponta de când e președintele PSD. Cel puțin mie așa mi se pare. De ce acum? Pot fi ridicate mai multe ipoteze. De ce în Evenimentul Zilei? Greu de spus. Vă invit să citiți întregul interviul aici, dar și răspunsul lui Geoană aici. Unde e răspunsul lui Geoană? În Hotnews .

Cu toate că atacurile punctuale lansate în interviu au fost numeroase, ele nu sunt foarte importante din punct de vedere comunicațional. Întregul e mai important. Pot înțelege rațiunea acestui întreg: poporul e cu nervii la pământ din cauza situației actuale, Băsescu îl scoate din minți pe zice trece etc., iar din când în când același popor își amintește că în decembrie s-ar fi putut schimba ceva. De ce persistă atât de mult această senzație? Nu pentru că Geoană+PSD ar fi fost cine știe ce sculă de basculă, ci pentru că simbolistica unui scrutin prezidențial e foarte importantă. Fie că votezi cu unul sau cu altul, fie că nu vă votezi deloc, fie că spui că te interesează, fie că spui că nu dai doi bani pe ce se întâmplă, în rarele momente când te gândești aștepți o schimbare. Asta pentru că se încheie un ciclu și începe altul. Pe baza acestui raționament pot înțelege obiectivul interviului, dar, din scurta mea experiență, am învățat că deseori în politică ce iei cu o mână dai cu cealaltă.

În interviul amintit, ziaristul aduce aminte de Cozmin Gușă într-o discuție legată de datoriile partidului din campanie. Eh, după acest interviu Ponta îmi seamăna din ce în ce mai mult cu Cozmin Gușă. De ce? Pentru că se arată disponibil să calce pe cadavre. Asta îl poate ajuta pe termen scurt, dar și de această dată trag aceeași concluzie pe care o trăgeam și după articolul Liderii opoziției la apel: nu-l văd bine pe viitor.

Să ne amintim că Victor Ponta a fost purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană în campania prezidențială și oricât încearcă să minimizeze acest lucru el nu rămâne lipsit de importanță. Să fii purtător de cuvânt într-o campanie prezidențială nu e ca și cum ai fi propus director la nu știu ce deconcentrată (că tot e la modă cuvântul) de către partid. Mi-e imposibil să cred că un om se raliază unei astfel de cauze și într-o asemenea poziție fără a crede în victorie. Nu cred că Ponta, neîncrezător fiind în puterile candidatului propriu, a fost obligat să-i fie purtător de cuvânt (poate doar obligat de interes). Totodată, acuzele ce reies din interviu nu sunt legate exclusiv de înfrângere, ci sunt probleme ce au dăinuit în timp.

Acum eu ce să înțeleg? Că Ponta și-a dat seama în 7 decembrie că mogulii conduc PSD? Să fim serioși.

În altă ordine de idei, câte avantaje și câte dezavantaje îi va aduce lui Ponta această predispoziție de a călca pe cadavre rămâne de văzut.

În urmă cu câteva minute Gândul ne-a anunțat că potrivit unor surse un posibil nume vehiculat în interiorul PD-L pentru postul de deputat lăsat liber de Daniela Popa în colegiul 19 este Floriiiiiiiiiiin Călinescuuuuuuuuu.

Una din fraze mi-a atras atenția în mod deosebit: “Potrivit unor surse democrat-liberale, citate de Mediafax, pentru colegiul 19 din Capitală, Organizaţia sectorului 4 ia în calcul mai multe variante de candidaturi, în urma unei cercetări sociologice urmând a se stabili cine are cele mai mari şanse pentru postul de deputat.”

Sunt tare curios dacă și pentru colegiul 1 s-a folosit același sistem. Nu de alta, dar aș vrea să văd și eu cercetările alea sociologice care i-au dat cele mai multe șanse lui Honorius Prigoană.

Rezultatele scrutinului din colegiul 1 mă lasă rece. Mă surprinde totuși cum din 10867 de voturi s-a tras concluzia în PNL că lumea s-a săturat de felul nesimțit de a face politică caracteristic PDL. Totodată rămân cu gura căscată când aud deontologi pe la televizor care spun că acest rezultat e un bun semnal pentru colaborarea dintre PSD și PNL. Dar să trecem peste…

În articolul trecut în care am abordat lupta din colegiul 1 am vorbit doar despre PNL și Radu Stroe. După rezultatele finale m-am gandit la o chestie, am căutat cifre si le-am gasit.

“La alegerile din 17 ianuarie 2010 am avut cam aşa:

1. Radu Stroe (PNL):  7625 (70.16%)
2. Honorius Prigoană (PD-L): 3242 (29.83%)
Total: 10867

În 2008, am avut cam aşa:
1. Gheorghe Groza (PD-L): 4828 (33.97%)
2. Mihaela Anton (PSD + PC): 4182 (29.42%)
3. Bogdan Olteanu (PNL): 3793 (26.68%)
Alţii: 1409 (9.91%)
Total: 14212″ *

Are cineva habar cam ce face Gheoghe Groza și de ce nu el a fost candidatul în acest colegiu? Avea toate șansele să câștige și putea fi facută o campanie de-l scotea cu 80%.

Ce pot să înteleg de aici? Că alegerile parțiale pentru colegiul 1 au fost privite de PDL ca un scurt control. N-au vrut să-l câștige. Au vrut să impună o chestie. Candidatul lor a pierdut, dar n-a contat. Iar ca să nu înțeleagă adversarii ce nu trebuie, în ziua în care s-au anunțat rezultatele și implicit înfrângerea lui Prigoană Jr. încă un parlamentar PSD a trecut în barca independenților lui Oprea.

Parol politică.

* datele au fost preluate de la Blog de “analist politic”

Astăzi, în colegiul 1 din capitală, se înfruntă pentru locul de parlamentar rămas vacant, după plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR, Honorius Prigoană din partea PDL şi Radu Stroe din partea PNL. E foarte interesant de urmărit cum nici în cazul unui scrutin de mici dimensiuni în ţara asta nu se mai poate alege decât între două rele. În consecinţă, propun ca pentru postul de şef al clasei Ministerul Educaţiei să oblige spre candidatură cei mai proşti doi elevi din fiecare clasă.

Refuz să întru în logica numirii lui Honorius Prigoană. Mă depăşeşte. Dar totodată mă revoltă şi candidatura lui Stroe. Şi nu din cauza trecutului pătat. Majoritatea sunt comunişti. Mi-e foarte greu să înţeleg cum “Politica bunului-simţ” se transpune în două candidaturi în acelaşi mandat. Dacă pierzi o dată, aşteaptă şi tu măcar până la mandatul viitor ca să nu bată la ochi. Dar nu. În PNL e altfel. Şi “Politica bunului-simţ” nu poate accepta faptul că un om atât de valoros ca Radu Stroe nu este în Parlament. Noroc că s-a încheiat protocolul ăla cu PSD că riscam să-l vedem din nou candidând şi în colegiul recent lăsat liber de Daniela Popa.

Oricum, nu ştiu de ce mă agit atât. Era de aşteptat. Mandatul lui Crin de președinte al PNL a început prin punerea Noricăi Nicolai cap de listă la europarlamentare. Deci de ce ar trebui să mă mire că Stroe candidează a doua oară doar pentru că e secretar general la partid şi trebuie să aibă o funcţie?

Ceea ce nu înţelege PNL în aceste timpuri e că renumita “Politică a bunului-simţ” nu ajunge la rang de virtute doar din vorbe şi prin bătut cu pumnu’n piept.

Am dat peste spotul ăsta acum un an și ceva și am să îl postez înainte de fiecare scrutin. Nu contează contextul în care a fost făcut sau pentru cine a fost făcut. Contează mesajul. Iar mesajul e să mergeți la vot, indiferent de opțiunea electorală pe care o aveți.

Revin la discuția începută ieri despre campania electorală pentru prezidențiale. Astăzi vreau să trec peste nemulțumirile personale și să trec puțin în revistă principalii candidați.

Luând în discuție cei patru candidați cu șanse, ne dăm ușor seama că fiecare dintre ei a pornit cu o etichetă – avantaj sau nu asta depinde doar de ei.

Traian Băsescu este de departe cel mai cunoscut om politic al ultimilor ani în România. Dar acest lucru nu doar pentru că a fost președintele în funcție a României ci și pentru că a fost, așa cum mereu i-a plăcut să-și spună, președintele-jucător. Băsescu e acel personaj politic care în vreme de liniște nu trăiește. E acel tip de politician care se hrănește din “sângele” curs în dispute și scandaluri. A intrat în cursă pentru un al doilea mandat din cel mai înalt punct al politicii românești. Cât l-a ajutat acest lucru, știută fiind compoziția sa ca om politic, vom vedea pe 6 decembrie.

Pe Mircea Geoană îl percep ca un om politic abil dat fiind faptul că a reușit să ajungă președintele celui mai important și mai complicat partid politic din România. Faptul că în ciuda zvonurilor și frământărilor din interiorul partidului a reușit să se impună și drept candidat la președenția României din partea partidului său e o confirmare a celor spuse mai sus. Geoană a intrat în lupta electorală având un avantaj clar: partidul. Cu toate luptele interne, cu toate voturile și oamenii pe care îi ia Oprescu, cu toate înjurăturile pe care PSD-ul și le-a luat după “performanțele” alianței cu PDL-ul, acest partid poltic rămâne un pion foarte important într-o competiție de acest gen. Pentru a câștiga această cursă prezidențială Mircea Geoană trebuie să fie acel vârf de atac care să știe să stea în teren și să bage mingea în poartă. De restul se ocupă echipa (partidul).

Sorin Oprescu a fost candidatul pe genunchi din toate punctele de vedere. Motivele întârzierii anunțului de candidatură mă depășesc așa că nu o să încerc să le discut. Cu toate acestea Oprescu n-a intrat fără atuuri în cursa pentru prezidențiale. Venit într-un fel pe filiera pe care și Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni, Oprescu nu putea să iasa din tipar când vine vorba de strategie. El nuanțează heirupismul folosit cu succes în multe cazuri de Traian Băsescu și speră ca publicul să nu se fi săturat de aceste forme fără fond câștigătoare de multe ori.

Crin Antonescu a avut ocazia să intre în luptă ca fiind candidatul altfel, așa cum bine s-a denumit. Nu neapărat că ar fi așa, bine ca și poziționare. El pornea de pe locul “șefului” opoziției, loc care pe urmă l-a cedat foarte ușor către Mircea Geoană odată cu ieșirea PSD de la guvernare. Asta pentru că nu a reușit să se opună partidului abia ieșit de la putere. Ce cred eu că nu a reușit să facă Antonescu a fost acea poziționare (crucială) de început. Stabilirea unei identități clare încă de la început, mai ales pentru un candidat mai puțin cunoscut decât contracandidații săi s-ar fi impus mai mult decât orice, în contextul alegerii unei astfel de strategii pentru campanie. Începutul a fost promițător. Acel maraton de transmisii live al celor două televiziuni de știri de la congresul PNL a fost un început de bun augur în vederea stabilirii identității de care vorbeam. Cu timpul lucrurile nu au mai mers așa cum ar fi trebuit să meargă. Mai multe despre Antonescu într-un articol foarte bun la Adi de la paralele-paralele.

Trebuie să menționez că unele aspecte discutate aici mi se par veridice doar la acest moment, eu nefiind omul care să nu cred în minuni. În acest sens, cred că locurile pe care le ocupă în sondaje acești patru candidați pot fi altele în primul tur de scutin. Greu, dar se poate.

P.S. O pată de culoare în această competiție pentru prezidențiale mi s-a părut declarația lui Remus Cernea, candidatul verzilor: “România va fi cu adevărat liberă și democratică atunci când va avea președinte o femeie romă, lesbiană și atee”. Nimic mai adevărat Remus. Democrația e cea mai indicată formă de organizare și conducere a societății. Cu toate acestea, două dintre elementele sale de bază, majoritatea (de care am vorbit aici) și libertatea, nu întotdeauna aduc doar lucruri bune.

Dupa o scurta si superba vacanta petrecuta in judetul Calarasi cu vizite la o herghelie, la o ferma de vaci si la o stana, ajung acasa si observ ca nu am fost singurul atras de animale in aceste zile libere. Nu degeaba “Miorita” e opera de baza a literaturii romanesti si nu degeaba unii romani au ajuns in top 300 pe spatele oilor. Politicienii nostri stiu asta si nu se cuvenea un moment mai potrivit de incepere a campaniei decat sarbatoarea traditionala “Sambra Oilor” din judetul Satu Mare.

Primii doi combatanti in lupta pentru prezidentiale (daca e sa ne luam dupa sondaje) s-au intalnit, din coincidenta sau nu, la “Sambra Oilor”. Ambii si-au dorit o schimbare fata de 1 mai si astfel Basescu a dat litoralul, iar Geona micii si berea din Parcul Izvor pentru palinca, dansurile si baia de multime din Satu Mare.

A fost interesant de urmarit ce au declarat cei doi. Intrebati ce parerea au de prezenta contracanditalui lor la “Sambra Oilor” cei doi viitori candidati au raspuns foarte diferit. Basescu a raspuns nespecific lui intr-o oarecare masura spunand ca el a primit o invitatie si a sanctionat rapid presa care politizeaza totul prin intrebarile sale. De cealalta parte, am primit un raspuns pe care daca l-as fi auzit cu ochii inchisi si cu un alt glas as fi spus ca e declaratia lui Basescu: “Eu vin in fiecara an aici. Coincidenta cred ca e de partea cealalta”. Ce trebuie sa intelegem de aici? Ca si in 2004 Basescu pare ca e din nou un deschizator de drumuri catre noi teme de campanie. Poate e prea mult spus, dar cu siguranta pare ca reactualizeaza serios “ruperea de sistem” pe care a marsat in 2004. De data aceastea pare ca al nostru presedinte isi doreste sa ajunga la sufletul oamenilor fara lacrimi si fara a da in ceilalti, ci prin a aduce aminte ca omul politic Basescu e totusi un simplu om. Geoana, cu tot cu ai sai consilieri americani, pare lipsit de inspiratie si vrea sa joace un rol care nu il prinde. E ca acel tocilor din prima banca din timpul liceului, tacut si serios, care ajuns la facultate vrea sa atraga atentia cu al sau simt al umorului, dar cade de prost.

Desi in ultimul timp am fost cam rupt de agenda publica nu pot sa nu trec in revista declaratia marelui strateg Marian Vanghelie cu privire la campania electorala: “Cand altii pun frana in curba noi vom accelera”. Domnule Vanghelie, aveti grija mare, nu de alta, dar daca faceti asta prin Cheile Bicazului de exemplu, faceti vreo 5 minute pana aterizati, iar baietii de la medicina legala n-o sa mai poata distinge nici ADN-ul din dumneavoastra. Intelegi dumneavoastra ce vreau sa spun ca sunteti baiat destept.

Ca sa nu uit de unde a inceput articolul postez o frumoasa poza din mini-vacanta.

Conform Mediafax, Principele Radu isi va anunta candidatura la Presedintia Romaniei in aceasta seara printr-un discurs tinut la Palatul Elisabeta.

Nu ma asteptam la acest lucru. Eram ferm convins ca nu vom avea parte de surprize in aceasta lupta electorala. Dar iata ca ecuatia se schimba si toate calculele facute pana in acest moment nu mai reprezinta nimic.

Principele Radu are puterea de a fi un candidat serios la prezidentiale. Finante pentru campanie exista si mai mult decat atat, persoana in sine si ale sale calitati fac din Principele Radu un challenger serios pentru functia de Presedinte al Romaniei. Lupta devine din ce in ce mai interesanta.

UPDATE: O parere foarte interesanta despre acest eveniment la Mihnea Maruta.

UPDATE1: Alt Mihnea, dar o la fel de interesanta parere.

Aseara am fost nevoit, intr-un anumit fel, sa urmaresc dezbaterea din 8 decembrie 2004 dintre Basescu si Nastase. Nu mi-a parut rau. Tinand cont ca in acea vreme nici 17 ani nu aveam mi-a fost greu sa raman cu foarte multe lucruri.

Am vazut secvente din dezbatere, am citit cam tot ce a scris presa a doua zi, am urmarit diferentele de procente si de voturi dintre cele doua tururi si pot trage o singura concluzie: in dezbatere Basescu l-a batut aproape la zero pe Nastase. A fost foarte bine pregatit, a atacat, l-a tinut pe Nastase permanent in defensiva si a executat foarte bine acel moment al “oglinzii” fructificand la maxim dorinta din acea vreme a populatiei, aceea de a vedea oameni onesti. Nastase a parut prea sigur pe scorul din primul tur si ca de obicei, putin arogant. A fost nepregatit, fiind luat prin surprindere de anumite intrebari sau discutii.

A fost o experienta interesanta pe care o voi continua. Voi incerca sa vad cam tot ce s-a petrecut in 2004 pentru a putea analiza cat mai bine ce se va intampla in noiembrie si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel. Pana acum pot spune ca 2009 are un context complet diferit fata de 2004, in primul rand pentru Basescu. Atunci era outsider, acum e favorit (bineinteles, in cazul in care va candida), dar mai important e ca temele de campanie trebuie sa se schimbe la 180 de grade fata de 2004. Lupta cu sistemul ticalosit, lupta anti-coruptie, onestitatea, toate aceste imagini create de Basescu in 2004 au fost pierdute in cei 5 ani ai mandatului. Totodata, va fi la fel de interesant cum se vor pozitiona ceilalti candidati. Cercetarea va fi foarte importanta in aceasta campanie electorala. Temele sensibile pentru populatie vor fi mult mai greu de gasit decat 2004, iar emotionalul cred ca va prinde mai putin.

Indiferent de cine va candida si cine se va califica in turul doi sper sa avem si in acest an o dezbatere publica intre candidatii din turul II.

Astazi Gandul ne anunta ca Sorin Oprescu si-a anuntat sustinerea pentru Crin Antonescu in cursa pentru prezidentiale.

Pe termen scurt, congresul PNL a adus un lucru sigur: candidatura lui Antonescu pentru prezidentiale. Nici in privinta candidatului PSD nu cred ca vom avea o surpriza. De ce? Pentru ca Geoana are sustinerea multora, iar cei care ii sunt impotriva sunt constienti ca nu au pe cine altcineva sa inainteze, asa ca il lasa pe Geona sa se “sinucida”. Spun sa se sinucida pentru ca e clar ca vom avea un tur doi. Un tur doi in care aproape sigur va intra Basescu. Batalia se duce pentru al doilea loc, iar cel care nu va prinde turul doi va fi distrus de partid si chiar inlaturat din functia de presedinte al propriului partid (da. cred ca se va intampla asta si in cazul lui Crin daca nu va prinde turul doi cu toate ca de abia a fost ales).

E adevarat ca in lupta cu Antonescu Geoana pleaca cu avantajul partidului, dar stim prea bine ca va fi sub scorul partidului. De ce? Mitrea il asteapta la cotitura sa-i rapuna gatlejul, iar Iliescu si Nastase au si ei ceva importiva lui. Daca mai punem la socoteala ca si Oprescu il sustine pe Crin putem spune la acest moment ca in noiembrie urmeaza “moartea” lui Geoana ca om politic.

Acum cateva zile discutam pe acest subiect cu INconstanIn si s-a pus problema de primarul Sibiului. Sincer, nu cred ca vom avea o candidatura surpriza si cred in aceasta lupta in trei. Pentru un independent ar fi imposibil sa candideze la acest moment fara sustinerea unui partid, PSD nu doreste un candidat din afara partidului, iar Crin crede foarte mult in a sa sansa.

Ramane de vazut pentru cine socoteala de acasa nu se va potrivi cu socoteala din targ.