De la A. (la) Z.

De zile bune vroiam să scriu un articol pe tema recentului oprobriu public la adresa unei anumite categorii de votanți. Mi-a fost teamă că voi fi luat în râs ținând cont că aș fi fost contra curentului inițiat de zeii blogosferici care își mai dau cu părerea despre politică. Am văzut însă că Mihnea a scris foarte bine pe tema și-am zis să-mi dau și eu cu părerea.

Mordechai, Moș Califar și Arhi (care îi susține pe twitter) ne atrag atenția că avem ce-am votat. Adică mai pe șleau, prostul de mine e vinovat că l-am votat în turul doi pe Băsescu. Domnilor, îmi cer scuze că nici în decembrie (și nici măcar acum) n-am avut memoria scurtă. Nu, nu l-am uitat pe Iliescu care a chemat minerii în București argumentând că voința poporului hotărâse cine conduce țara cu câteva zile înainte, la primele alegeri libere, nu l-am uitat pe Năstase din perioada 2000-2004, n-am uitat baronii. Ba nici pe Rodica Nassar n-am uitat-o, cea care își etala gențile Dior în perioada în care românii încă erau de părere că Kenvelo e o firmă (asta că tot suntem contrariați de Hermesurile sau Jimmy Choourile blondei care ne cheltuie banii).

Mă deranjează retorica asta pompieristică și îmi pare rău, dar aceia care încă sunt de părere că doar portocalii sunt așa ori au anumite interese ori sunt incapabili să se detașeze și să privească rațional. O să-mi spuneți să nu mă mai duc la vot. De ce? Nu asta am vrut să câștigam la Revoluție? Am votat și alb. Și? Am rezolvat ceva? Nimic.

Cred totuși că actualul context e un factor generator important pentru un astfel de curent. Vom putea face o comparație și vom putea analiza obiectivitatea unora sau altora în momentul schimbului de putere. În 2000-2004 realitatea și antena 3 nu aveau amploarea de astăzi, iar online-ul era inexistent. Opinia publică se crea mai natural, fără prea mulți factori influențatori. Ce mă deranjează e că aștept altceva de la acest mediu (mediu în care se presupune că sunt prezenți oameni informați și peste media de IQ). De discuții de genul “Ba pe-a mătii” m-am săturat…

Cum spuneam și în articolul Online-ul ca speranță mi-aș dori ca efectul de polarizare din blogosfera politică să nu mai fie atât de prezent. Mediul ăsta are mult mai mult potențial decât să arătam fiecare cât de deștepți suntem.

Solomon a fost arestat. Se vorbește ba că justiția își face treaba, ba că l-a supărat pe ăl’ mare, ba că l-a dat în gât Penescu ș.a.m.d. Puțin mă interesează toate aceste chestii.

Cu toate acestea, situația mă interesează dintr-o altă privință. Una comunicațională. E cert că situația are și o asemenea latură, dar cu identificatul publicului țintă mi-e mai greu.

Să trecem în revistă câteva lucruri întâmplate astăzi: manifestații în fața teatrului din Craiova, manifestații în satul unde își are casa de vacanța primarul Craiovei, slujbe de susținere, interviuri luate susținătorilor, ba chiar manele cu versuri adaptate pentru situația dată. Toate acestea au putut fi vizionate astăzi pe Realitatea, dar nu și pe Antena 3. Subiectul a avut o amploare mult mai mică pe canalul trustului Intact, iar abordarea a fost una diferită. Anteniștii s-au învârtit, ca de obicei, în jurul cozii, “lovind” fără opreliște în “portocala mecanica”(sau stricată) a politicii românești.

Că Realitatea e momentan mult mai ponderată în ton decât Antena 3 asta e clar. Când Dana Grecu își începe emisiunea cu “Guvernul ne vrea morți”, iar Gabriela Vrânceanu Firea cu “Guvernul ne crede proști”, e clar că s-a întrecut limita. Ținând seama de acest context, cum decodăm ceea ce s-a întâmplat azi? Ok. Sper că nimeni nu crede că manifestațiile de azi au fost întâmplătoare sau că din greșeală o cameră de la Realitatea a fost în biserica în care preotul îndruma enoriașii să se roage pentru al lor primar. Am înțeles. Presiune publică. Dar pentru ce? Pentru imagine sau pentru justiție? Prima aș putea să o iau în considerare. Băi, ăsta o să iasă. Azi, mâine, poimâine, o să iasă. Poate o să mai și candideze, nu putem să-l lăsăm așa. Să arătăm cât de mult îl iubește lumea. Asta pot înțelege. Dar oare acest fel de presiune mai poate avea și un alt scop în această țară?

Vă rog pe voi să mă ajutați să înțeleg.

P.S. De azi fac parte din comunitatea Leacul Durerii

Hai băi frate… Ce jurnalism e ăsta?! Moise Guran la “La Ordinea Zilei” în seara asta către Nica: “Dacă nu știați, vă spun eu că Blaga a decis că buletinele de vot să fie printate la Monitorul Ofical, Monitor Oficial care e sub tutela PDL. Se poate întâmpla ceva?”. Citat aproximativ.

Puteți să-mi spuneți orice, dar în viziunea mea ăsta nu e jurnalism.

Se spune ca traind in permanenta cu un lucru sau avandu-l mereu la dispozitie, rar iti dai seama cand ceva se schimba. De obicei te trezesti la un moment dat observand schimbarea fara sa-ti dai seama ca aceasta s-a infaptuit demult.

Cam asa e cu societatea romaneasca. Insa nu despre asta vreau eu sa vorbesc ci despre televiziunea romaneasca. Am reusit ca in ultimul timp sa nu pierd foarte mult timp in fata televizorului. Eram constient ca nu mai am ce vedea, dar il lasam deschis pe Realitatea sau Antena 3 auzind doar un zgomot de fond. In ultimul timp am reusit sa ma lipsesc de acest zgomot de fond si doar un apropo tv (desi nici asta ca acum se transmite si pe net ) sau evenimentele sportive ma mai tin in fata televizorului.

Dilema mea e alta. Cand dracu’, Doamne iarta-ma, grilele mizeriilor astea de posturi au fost invadate de emisuni ca Tradati in dragoste, Test de fidelitate, Nora pentru mata mama, Fata lu’ tata etc. Dand filmul in urma cu doar vreo cativa ani de zile, acum, emisiuni ca Vara Ispitelor sau Big Brother mi se par programe culturale. Ca sunt in grila nu e foarte grav pentru noi, dar ca sunt urmarite e foarte trist. Capacitatile mele intelectuale nu pot sa inteleaga cum unui om ii face placere sa priveasca niste lucruri mizerabile care pe deasupra mai sunt si regizate. Nu demult o pasarica mi-a soptit ca pana si la Dansez pentru tine unui concurent admis i s-a spus sa-si caute ceva prin familie deoarece cauza pentru care vrea sa lupte e prea soft.

In concluze, mai merita sa deschidem televizorul?

Acum cateva minute, in emisiunea “La ordinea zilei” de pe Antena 3, Radu Tudor ne aducea la cunostinta un fapt socant care pe moment nu l-am crezut, dar am verificat si e adevarat.

Fiti atenti ce este scris in capitolul 7, intitulat Piata Muncii, din programul de guvernare 2009-2012 al coalitiei PSD – PD-L: “Stimularea ramanerii pe piata muncii a persoanelor care au implinit varsta de pensionare, precum si atragerea in activitate a persoanelor pensionate apte de munca.”

Ei? Cam cum suna asta?

Remarc coerenta intentiilor coalitiei PSD – PD-L si stabilitatea strategiei de guvernare.

Aici Programul de guvernare (fraza citata mai sus se gaseste la pagina 14).