De la A. (la) Z.

De zile bune vroiam să scriu un articol pe tema recentului oprobriu public la adresa unei anumite categorii de votanți. Mi-a fost teamă că voi fi luat în râs ținând cont că aș fi fost contra curentului inițiat de zeii blogosferici care își mai dau cu părerea despre politică. Am văzut însă că Mihnea a scris foarte bine pe tema și-am zis să-mi dau și eu cu părerea.

Mordechai, Moș Califar și Arhi (care îi susține pe twitter) ne atrag atenția că avem ce-am votat. Adică mai pe șleau, prostul de mine e vinovat că l-am votat în turul doi pe Băsescu. Domnilor, îmi cer scuze că nici în decembrie (și nici măcar acum) n-am avut memoria scurtă. Nu, nu l-am uitat pe Iliescu care a chemat minerii în București argumentând că voința poporului hotărâse cine conduce țara cu câteva zile înainte, la primele alegeri libere, nu l-am uitat pe Năstase din perioada 2000-2004, n-am uitat baronii. Ba nici pe Rodica Nassar n-am uitat-o, cea care își etala gențile Dior în perioada în care românii încă erau de părere că Kenvelo e o firmă (asta că tot suntem contrariați de Hermesurile sau Jimmy Choourile blondei care ne cheltuie banii).

Mă deranjează retorica asta pompieristică și îmi pare rău, dar aceia care încă sunt de părere că doar portocalii sunt așa ori au anumite interese ori sunt incapabili să se detașeze și să privească rațional. O să-mi spuneți să nu mă mai duc la vot. De ce? Nu asta am vrut să câștigam la Revoluție? Am votat și alb. Și? Am rezolvat ceva? Nimic.

Cred totuși că actualul context e un factor generator important pentru un astfel de curent. Vom putea face o comparație și vom putea analiza obiectivitatea unora sau altora în momentul schimbului de putere. În 2000-2004 realitatea și antena 3 nu aveau amploarea de astăzi, iar online-ul era inexistent. Opinia publică se crea mai natural, fără prea mulți factori influențatori. Ce mă deranjează e că aștept altceva de la acest mediu (mediu în care se presupune că sunt prezenți oameni informați și peste media de IQ). De discuții de genul “Ba pe-a mătii” m-am săturat…

Cum spuneam și în articolul Online-ul ca speranță mi-aș dori ca efectul de polarizare din blogosfera politică să nu mai fie atât de prezent. Mediul ăsta are mult mai mult potențial decât să arătam fiecare cât de deștepți suntem.

Ultimile zile au adus pe piață două sondaje: unul cu privire la scena politică actuală, altul legat de cât de rău le pare românilor după perioada comunistă. Nu pot trage decât o singură concluzie de aici: cineva se pregătește de suspendarea lui Băsescu. Dar cine?

Puteți veni să-mi spuneți ca nu e așa, dar în cazul astă care ar fi rostul sondajelor enumerate mai sus. Să fim serioși, PD-L-ul e în pământ până la gât, iar primul scrutin de alegeri e departe.

PNL-ul și Antonescu par că nu vor să se mai frigă încă o dată (oare doar la suprafață?) și văd suspendarea oportună doar în cazul în care Băsescu refuză numirea unui premier desemnat de o posibilă majoritate PSD+PNL+mai știu eu cine. Voiculescu pare că s-a săturat de letargie și se trezește acum, în jurul datei de 20 iulie, că pe data de 1 iulie a propus el suspendarea președintelui. Hilar. Măcar de l-ar fi lăsat pe băiatul ală, Daniel Constantin (cică șef la PC – adică șef peste un personal computer cum bine sesiza cineva pe twitter), să iasă în față cu fumigena asta. Mai afla lumea de el. Ponta pare a fi singurul care întrezărește suspendarea. A ieșit azi și a spus că că PSD-ul a început negocierile cu parlamentari de la PD-L pentru crearea unei majorități (interesant negoț; mă întreb ce le dă în schimb).

De trecut în revistă și un aspect al sondajului IPP. Pe lângă necesarele întrebări legate de suspendarea președintelui și opțiunea de vot pentru partide, s-a mai introdus o chestie: cică cu care dintre candidații de la prezidențialele din 2009 ați vota dacă mâine ar fi alegeri. M-a bufnit râsul . Adică nu cu cine ați vota dacă s-ar organiza mâine alegeri prezidențiale, ci cu care dintre Antonescu, Geoană ( )) ) și Băsescu.

Acum vă las pe voi să vă dați cu părerea. Eu am subliniat ce aveam de subliniat .

UPDATE: La foarte scurt timp dupa publicare, albumul de la ziua de nastere a Dianei Videanu a fost sters de catre pretenara Cristina Anghel. Se pare ca si in miez de noapte telefoanele odraslelor suna. Presimt cum facebookul va pierde in scurt timp zeci de conturi de copii de bani gata. Va fi efectul “Ana Geoana”, un fel de “Toni Tecuceanu” cand vine vorba de gripa porcina.

Fiica lu’ “Mihaela, dragostea mea”, semi-nud pe facebook, deja a facut inconjurul Romaniei. La doar 14 ani, prostanaca-junioare debordeaza de lipsa de pudicitate si de minte. Nu m-am multumit doar cu Ana si am facut o scurta ancheta. Ce-am gasit? Imediat va spun.

La una din pozele unei anume Cristina Anghel, Ana lasa un comment de genul “ce sexy sunteeeti :*”. Ghiciti cine e al doilea personaj din poza? Daaaaaaaaaa! Diana Videanu! Si noi care credeam ca imperecherile dintre PSD si PDL s-au incheiat odata cu povestea dintre Eba si Hrebe Jr… Da dragilor, Diana a lu’ Adriean si Ana a lu’ Mircea sunt prietene. A se observa in poza de mai sus comentariul lasat de Diana, cu referire la ea si la prietena Cristina Anghel: “♥ ♥ ♥ The Queens of THE KING’S ♥ ♥ ♥”.

Stati ca nu s-a terminat aici. Domnisoara Anghel ne mai pune la dispozitie un album de poze memorabil: “Vidy’s and Crishy’s 17th Birthday Party ♥ ♥ ♥”. Adica niste poze de la ziua de nastere a Cristinei si a Dianei Videanu. Faceti click cu incredere aici. Veti vedea o familie Videanu fericita. Veti putea observa blanuri opulente, rochii marete, coronite de printese, club de fite, sampanii flambante, animatori, ospatari, invitati unul si unul.

Da dragii mei, aici sunt banii dumneavoastra, in lamborghiniul lui Honorius, in range roverul Ebei, in blanurile Dianei, in costumele de baie ale Anei. Banii dumneavostra sunt acum in buzunarele unor copii ai caror parinti v-au furat si v-au batjocorit de 20 de ani incoace. In aceste conditii, urmatoare melodie poate inlocui cu brio imnul national, “Desteapta-te romane”.

Zilele trecute, noul şi vechiul nostru preşedinte a făcut o scurtă vizită la OTV. N-am avut puterea să-l urmăresc, mă distrugea contextul, dar cu toate acestea l-am prins într-un moment în care amintea de reforma sistemului educaţional. Foarte plastic şi simplist ne spunea cum elevului român îi este umplut capul cu informaţii nefolositoarea, fiind necesară o reducere a materiilor până la maxim 6-7.

Nu ştiu de ce, dar când e vorba de reforma asta a sistemului educaţional mă atac tare. Asta poate pentru că e una din cele mai spinoase chestiuni cu care vom fi nevoiţi să ne confruntăm în următorii ani.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am făcut scolioză când am cărat ghiozdanul de 5kg în clasa a II-a şi nici nu m-am surmenat că aveam o grămadă de teme acasă. Chiar mi-a plăcut să am câte 6-7 ore în fiecare zi la liceu. Aşa am putut să-mi cunosc colegii, profesorii şi să trăiesc cea mai frumoasă perioadă a tinereţii mele. Şi chiar dacă am ajuns la o facultate de comunicare şi relaţii publice, abia acum îmi dau seama cât de mult mă ajută toată analiza matematică pe care la acel moment n-o înţelegeam. Da dragilor. Ăsta e sistemul nostru de învăţământ. Şi nu spune nimeni că nu e perfectibil. Nu spune nimeni că aria curiculara nu trebuie deschisă şi mai mult, dar prostia cu “vai cât de mult lucruri nefolositoare învaţă copiii” e o aberaţie. Să facem o paralelă. În Italia, în clasa a IV-a toate obiectele sunt incluse într-un singur manual, tabla înmulţirii e undeva departe, iar profesorii îi roagă pe părinţi să nu-i lase pe copii să facă teme mai mult de o oră două. Într-adevăr, situaţia se schimbă în sistemul universitar. Loc în care se ajunge greu şi după multă carte, adică nu ca la noi. Dar asta e cu totul altă poveste. Consecinţele? Foarte mulţi români şi-au găsit locul într-o ţara ca Italia cu toate că mulţi dintre italieni o duc mai rău decât românii noştri.

Sper ca reforma sistemului educaţional să fie într-adevăr o reformă şi nu o distrugere.

De o bună bucată de timp ţara noastră se confruntă cu o instabilitatea politică foarte periculoasă pentru cursul normal de dezvoltare al acestei ţări. Interesant ar fi să analizăm puţin care sunt cauzele acestei instabilităţi.

Mulţi ar spune că Băsescu e principalul vinovat. Felul lui de a face politică sau mai bine zis de a se achita de atribuţiile de preşedinte al ţării e periculos pentru democraţia unei societăţi, ar spune tot cei care îl văd pe Băsescu principalul vinovat. Alţii ar spune că felul în care constituția României lasă multe lucruri interpretabile din punctul de vedere al politicii, al relaţiei preşedinte-parlament, e principala cauză a instabilităţii.

Cu siguranţă am putea primi şi mai multe răspunsuri la această întrebare. Nu zic că răspunsurile enunţate mai sus nu au un sâmbure de adevăr. Se prea poate. Dar eu cred că alta e principala problemă. Am să-l citez pe maestrul Turambar în explicaţia pe care o s-o dau (sper să nu se supere că-i fur ideea şi sper că o să mă ierte pentru că am uitat din ce film era). Instabilitatea de care avem parte în sistemul politic e cauzată de acest tripod format din partidele importante al ţării: PD-L, PSD, PNL. Multitudinea de posibilităţi de coalizare, insuficienţa de putere a unuia dintre ele, interesele enorme care stau la mijloc fac din jocul politic o curvăsăreală. Una în care fiecare e dispus să se coalizeze cu oricine pentru interesul propriu. Nu cu mult timp în urmă am avut Alianţa D.A., pe urmă am avut PD-L+PSD acum avem PNL+PSD. Ecuaţia o să se repete până când ceva de proporţii se va întâmplă în politica românească, iar după părerea mea acest lucru de proporţii poate fi ori ruperea PNL-ului prin furtul de membri (parlamentari, primari, consilieri locali etc.) fie prin unificarea dreptei de care mai multă lume a vorbit. Nu sunt într-atât de inteligent (deocamdată) încât să dezvolt şi această problemă, a unificării dreptei, aşa că mă rezum la ce am afirmat mai sus, şi anume principala cauza a acestei instabilităţi politice.

Trebuie să trec în revistă un lucru care nu mi se pare normal. Nu că ar fi doar un lucru de genul ăsta, dar cel pe care o să-l trec în revistă mi se pare destul de grav.

Să dăm puţin timpul în urmă şi să ne amintim că la începutul campaniei domnul Băsescu spunea: “Vântu îşi aşteaptă Poşta încă de la începerea mandatului”. Ok. Să pornim de la premisa că ar fi o afirmaţie adevărată. E foarte interesant ce s-a întâmplat după această afirmaţie.

Mai multă lume s-a sesizat cu privire la implicarea Poştei Române în campania electorală. Am văzut cu ochii mei afişe în oficiile poştale cu Băsescu care invită lumea la referendum, iar Șuțu ne-a arătat că lucrul ăsta s-a întâmplat până şi în Spania. Tot în această categorie intră şi scrisoriile pe care bucureştenii le-au primit zilele aceastea în poştă de la Traian Băsescu. Gurile rele spun că tot Poşta Română a făcut livrarea. Am auzit chiar şi faptul că în mediul rural, poştaşii au venit cu ultima pensie având textul scris de-acasă: “Mamaie, dacă nu votezi cu Băsescu nu mai pupi pensie de-acuma”.

Ştiţi că nu vorbesc aiurea. Lucrurile astea chiar s-au întâmplat. Mi se prea de prost gust să spui că ai salvat Poşta Română din ghearele lui Vântu şi tu să foloseşti instituţia în scop electoral propriu.

Zilele trecute eram plăcut surprins că lucrurile încep să se mişte în campania elctorală. Cu bune, cu rele, candidaţii începeau să se mişte, începeau să se vadă schimbări de viziune, schimbări de strategii, începea să se semene a campanie.

Poate sunt prea idealist. Nu zic nu. Dar observ cum am intrat într-o perioadă care nu îmi provoacă decât lehamite: perioada dosarelor. În viziunea mea, acest fel de campanie nu are de a face cu campania electorală, cu politicul sau comunicarea electorală. Hayssam şi dezvăluirile lui Nastasiu, Sorin Roşcă Stănescu şi convorbirile cu Bogdan Chirieac, soacra lui Geoană şi banii care îi vin din campanie, aceste lucruri nu au nici o legătură cu o campanie electorală, iar toate persoanele care se pretează la aceste lucuri nu sunt decât nişte mari zerouri ale societăţii. Acest mod de a face agenda publică nu reprezintă decât prelungirea tabloidizarii societăţii, dar cu alte subiecte.

Zilele trec cu repeziciune şi parcă încep lucrurile să se mişte şi în campania electorală. Bine, nu vă gândiţi că a făcut vreo unul din ei ceva senzaţional. Nu. Discursurile, apariţiile, sloganurile, mesajele tot la pământ sunt.

Cu toate acestea observ cum strategiile candidaţilor se adaptează din mers. Dacă la început credeam că va fi o cursă în patru ne dăm seama cu trecerea timpului că e de fapt doar o luptă în trei. Nu ştiu care au fost obiectivele lui Oprescu, dar cu siguranţă nu le va atinge. Spre deosebire de el, cei trei candidaţi rămaşi în cursă se mişcă într-un fel sau altul. Observam ieri cum Antonescu şi-a dat seama că adversarul principal e deocamdată Mircea Geoană şi nu Băsescu. Prea târziu sau nu rămâne de văzut. Astăzi observ cum şi Traian Băsescu, odată cu schimbarea de slogan umblă şi el puţin la strategie. Putem observa o încercare clară de apropiere faţă de PNL. Nu cred că e vorba de o înţelegere tăcută între Băsescu şi Antonescu, de genul îl sărim pe celălalt şi rămâne să ne batem în turul II. Nu. Nici unul nu se pretează la aşa ceva pentru că e prea riscant. Dar cred că Băsescu încearcă să-şi atragă electoratul de dreapta, al PNL, pentru turul II. Băsescu spunea azi la Cluj că românii vor avea de ales pe 22 noiembrie între Geoană, care îi are în spate pe moguli şi pe baroni, şi Băsescu, care are în spate poporul. Nici o remarcă la candidatul Antonescu. Nu pentru că el n-ar conta, ci pentru că voturile lui vor decide cine va fi următorul preşedinte în cazul în care preşedintele PNL nu va trece de primul tur. Remarc abilitatea lui Băsescu de a aştepta până în momentul în care cei mai mulţi nu îi mai dau nici o şansa lui Crin. O schimbare prematură de strategie în acest sens l-ar fi putut aduce pe Antonescu în turul II cu mari şanse de câştig în faţa actualului preşedinte.

Pe de altă parte mă surprinde slăbiciunea lui Geoană. După episodul Moscova şi după refuzul dezbaterii de azi de la Cluj, candidatul PSD este clar în dificultate. Rămâne de văzut ce va face, pentru că şi în cazul în care el va trece de primul tur, greşeli precum cele mai sus enunţate îl vor aduce în mare buclul. Poate chiar la pierderea alegerilor în turul II în faţa lui Băsescu, contrar tururor previziunilor din acest moment de pe scena publică.

Suntem cu toţii de acord că avem o campanie foarte slabă. Hai, cu lipsa de substanţă, de idei, de logică ne obişnuisem, dar acum parcă mi-e dor şi de-un discurs mai de Doamne ajută, de-un spot bun, de-un slogan bun etc.

Mai sunt 10 zile până la vot, cu tot cu cea de azi, şi doi dintre candidaţii importanţi la fotoliul de preşedinte al României au făcut schimbări în campaniile electorale întreprinse. Şi nu vorbim de schimbări minore, inerente într-un proces de campanie indiferent cât de pus la punct e planul, vorbim de schimbări majore: schimbare de slogan şi schimbare de strategie.

Traian Băsescu, aşa cum s-a anunţat zilele trecute, şi-a schimbat sloganul trecând de la “Basescu pentru Romania” la “€œBasescu luptă pentru tine”. Nu înţeleg rostul schimbării. Singura explicaţie o pot da prin faptul că Băsescu şi-a dat seamă că românii sunt egoişti . Consider inoportună această schimbare. Aş fi înţeles-o în momentul în care ar fi venit cu un bum, cu un slogan de forţă, scurt, coagulator, nu cu o băşină la fel de mare ca precedentul slogan. Cu toate acestea, intrând azi pe site am dat de un mesaj nou foarte bun: “Voi sunteţi adevărata majoritate”. Da. Aşa e altfel. În sfârşit s-a putut identifica adevăratul adversar şi s-a trecut la folosirea slăbiciunilor adversarului în interes propriu.

Crin Antonescu pare de departe candidatul cu cel mai slab plan dintre cei trei aflaţi în luptă în acest moment. Cu doar câteva zile rămase până la primul tur, echipa de campanie galben-albastră şi-a dat seama că în acest fel nu va ajunge niciodată în turul II şi şi-a schimbat strategia de atac: oponentul principal, aşa cum trebuia să fie demult, a devenit Mircea Geoană. Nu cred că era nevoie de nenumărate sondaje de opinie care să-l dea pe Geoană pe locul II pentru ca Antonescu şi compania să realizeze care le este adversul. Să fim serioşi, şi fără tot ce s-a întâmplat în această campanie, în cazul în care Antonescu ar fi intrat în turul II tot ar fi colectat voturile negative împotriva lui Băsescu. Rămâne de văzut acum dacă zilele rămase nu sunt prea puţine pentru ca preşedintele PNL să mai poată accede în turul II de scrutin.

Observ cu stupoare că se fac grave greşeli în această campanie şi nu pot să nu afirm încă o data că aşteptam mult mai mut de la această campanie.

La Mihnea pe blog găsiți cel mai bun viral de până acum din campanie. Chiar bun.

Iar dacă e să intrăm în registrul ăsta al creativității, am și eu un sfat pentru echipa de campanie a lui Băsescu: băi băieti, lumea nu-l mai crede pe al vostru candidat. Nu-l mai puneți să vorbească peste tot despre moguli, parlamentari etc. Nu-l mai crede nimeni. Fiți mai inventivi. Ia urniți voi simpatizanții, scoateți niscaiva parale din conturi și în câteva zile toate bannerele și afișele cu Geoană să aibă câte o ștampilă “GARANTAT ILIESCU”. Vă asigur eu că-l terminați pe oponent în urban.