De la A. (la) Z.

Priviți două dintre materialele pe care le-am primit astăzi de la cortul PNL aflat în Piața Rosetti.

Nu sunt un adept al stângii. În scurta mea istorie a votului, scurtă din cauza vârstei şi nu pentru că nu aş fi mers la vot, ştampila n-a mers niciodată spre căsuţa PSD. Cu toate acestea, nu trăim în ţara în care să votăm după ideologie şi niciodată nu exclud vreo variantă.

Astăzi l-am auzit de două ori vorbind pe Mircea Geoană: la Piteşti şi în studioul televiziunii naţionale. L-am urmărit atent, aşa cum i-am urmărit şi pe ceilalţi trei candidaţi care au contat la un moment dat sau contează în luptă. Discursul lui Geoană nu-mi seamănă decât cu o demagogie ieftină. Promisiunile bombastice de genul mii de locuinţe la Piteşti cu ajutorul lui Pendiuc, transformarea clasei sărace în clasă de mijloc şi implicarea în obţinerea de către România a unui comisariat important (a mai și spus că PSD-ul deja se implică în asta prin relațiile lor la Bruxelles ))) ), mă fac să înghit în sec gândindu-mă la procentul pe care candidatul PSD îl va câştiga în turul I.

Nu întru în discuţii despre turul II. Acolo e altă ecuaţie. Acolo e nevoie de compromis, pentru că vorba aia, nu găsim unul bun din 12, apoi din 2.

Dacă tot o să avem în seara aceasta o confruntare între candidaţii cei mai slabi cotaţi în sondaje, ar fi fair să le datorăm şi lor un articol în această campanie. Bine, asta nu înseamnă că o să scriu despre toţi.

Numitul George Becali s-a înscris şi de această dată în cursa electorală pentru fotoliul de preşedinte al României. Nu i-a fost de-ajuns cât şi-a luat-o în bot cu politica, a mai vrut o dată. Mi-e foarte greu să-mi dau seama cine sunt oamenii care îi dau sfaturi lui Gigi Becali şi mi-e la fel de greu să identific obiectivele acestei candidaturi. Probabil au mizat pe o posibilă înceţoşare a minţii electoratului în acest context de criză şi au sperat la un procent ce putea fi negociat pentru turul II în vederea obţinerii unor beneficii. Proastă strategie. Din această campanie Becali va ieşi doar cu mai puţini bani. Atât.

Din categoria “şi alţii” s-a remarcat însă un candidat. El este Remus Cernea. Trebuie să ţinem cont de faptul că ideea de “verde”, de ecologic, va prinde şi la noi din ce în ce mai mult urmând trendul internaţional. S-a văzut o diferenţă clară între el şi Iane, candidatul Partidului Ecologist, chiar dacă într-un fel erau pe aceeaşi nişă. E clar că Cernea se adresează unui electorat preponderent tânăr, delimitarea de clasa politică actuală fiind evidentă. E ciudat totuşi cum principala lui temă de campanie a fost libertatea sau mai degrabă lipsa libertăţii.Oricum, Remus Cernea rămâne un personaj de urmărit pe viitor.

Am dat peste spotul ăsta acum un an și ceva și am să îl postez înainte de fiecare scrutin. Nu contează contextul în care a fost făcut sau pentru cine a fost făcut. Contează mesajul. Iar mesajul e să mergeți la vot, indiferent de opțiunea electorală pe care o aveți.

Trebuie să trec în revistă un lucru care nu mi se pare normal. Nu că ar fi doar un lucru de genul ăsta, dar cel pe care o să-l trec în revistă mi se pare destul de grav.

Să dăm puţin timpul în urmă şi să ne amintim că la începutul campaniei domnul Băsescu spunea: “Vântu îşi aşteaptă Poşta încă de la începerea mandatului”. Ok. Să pornim de la premisa că ar fi o afirmaţie adevărată. E foarte interesant ce s-a întâmplat după această afirmaţie.

Mai multă lume s-a sesizat cu privire la implicarea Poştei Române în campania electorală. Am văzut cu ochii mei afişe în oficiile poştale cu Băsescu care invită lumea la referendum, iar Șuțu ne-a arătat că lucrul ăsta s-a întâmplat până şi în Spania. Tot în această categorie intră şi scrisoriile pe care bucureştenii le-au primit zilele aceastea în poştă de la Traian Băsescu. Gurile rele spun că tot Poşta Română a făcut livrarea. Am auzit chiar şi faptul că în mediul rural, poştaşii au venit cu ultima pensie având textul scris de-acasă: “Mamaie, dacă nu votezi cu Băsescu nu mai pupi pensie de-acuma”.

Ştiţi că nu vorbesc aiurea. Lucrurile astea chiar s-au întâmplat. Mi se prea de prost gust să spui că ai salvat Poşta Română din ghearele lui Vântu şi tu să foloseşti instituţia în scop electoral propriu.

Zilele trecute eram plăcut surprins că lucrurile încep să se mişte în campania elctorală. Cu bune, cu rele, candidaţii începeau să se mişte, începeau să se vadă schimbări de viziune, schimbări de strategii, începea să se semene a campanie.

Poate sunt prea idealist. Nu zic nu. Dar observ cum am intrat într-o perioadă care nu îmi provoacă decât lehamite: perioada dosarelor. În viziunea mea, acest fel de campanie nu are de a face cu campania electorală, cu politicul sau comunicarea electorală. Hayssam şi dezvăluirile lui Nastasiu, Sorin Roşcă Stănescu şi convorbirile cu Bogdan Chirieac, soacra lui Geoană şi banii care îi vin din campanie, aceste lucruri nu au nici o legătură cu o campanie electorală, iar toate persoanele care se pretează la aceste lucuri nu sunt decât nişte mari zerouri ale societăţii. Acest mod de a face agenda publică nu reprezintă decât prelungirea tabloidizarii societăţii, dar cu alte subiecte.

Zilele trec cu repeziciune şi parcă încep lucrurile să se mişte şi în campania electorală. Bine, nu vă gândiţi că a făcut vreo unul din ei ceva senzaţional. Nu. Discursurile, apariţiile, sloganurile, mesajele tot la pământ sunt.

Cu toate acestea observ cum strategiile candidaţilor se adaptează din mers. Dacă la început credeam că va fi o cursă în patru ne dăm seama cu trecerea timpului că e de fapt doar o luptă în trei. Nu ştiu care au fost obiectivele lui Oprescu, dar cu siguranţă nu le va atinge. Spre deosebire de el, cei trei candidaţi rămaşi în cursă se mişcă într-un fel sau altul. Observam ieri cum Antonescu şi-a dat seama că adversarul principal e deocamdată Mircea Geoană şi nu Băsescu. Prea târziu sau nu rămâne de văzut. Astăzi observ cum şi Traian Băsescu, odată cu schimbarea de slogan umblă şi el puţin la strategie. Putem observa o încercare clară de apropiere faţă de PNL. Nu cred că e vorba de o înţelegere tăcută între Băsescu şi Antonescu, de genul îl sărim pe celălalt şi rămâne să ne batem în turul II. Nu. Nici unul nu se pretează la aşa ceva pentru că e prea riscant. Dar cred că Băsescu încearcă să-şi atragă electoratul de dreapta, al PNL, pentru turul II. Băsescu spunea azi la Cluj că românii vor avea de ales pe 22 noiembrie între Geoană, care îi are în spate pe moguli şi pe baroni, şi Băsescu, care are în spate poporul. Nici o remarcă la candidatul Antonescu. Nu pentru că el n-ar conta, ci pentru că voturile lui vor decide cine va fi următorul preşedinte în cazul în care preşedintele PNL nu va trece de primul tur. Remarc abilitatea lui Băsescu de a aştepta până în momentul în care cei mai mulţi nu îi mai dau nici o şansa lui Crin. O schimbare prematură de strategie în acest sens l-ar fi putut aduce pe Antonescu în turul II cu mari şanse de câştig în faţa actualului preşedinte.

Pe de altă parte mă surprinde slăbiciunea lui Geoană. După episodul Moscova şi după refuzul dezbaterii de azi de la Cluj, candidatul PSD este clar în dificultate. Rămâne de văzut ce va face, pentru că şi în cazul în care el va trece de primul tur, greşeli precum cele mai sus enunţate îl vor aduce în mare buclul. Poate chiar la pierderea alegerilor în turul II în faţa lui Băsescu, contrar tururor previziunilor din acest moment de pe scena publică.

Suntem cu toţii de acord că avem o campanie foarte slabă. Hai, cu lipsa de substanţă, de idei, de logică ne obişnuisem, dar acum parcă mi-e dor şi de-un discurs mai de Doamne ajută, de-un spot bun, de-un slogan bun etc.

Mai sunt 10 zile până la vot, cu tot cu cea de azi, şi doi dintre candidaţii importanţi la fotoliul de preşedinte al României au făcut schimbări în campaniile electorale întreprinse. Şi nu vorbim de schimbări minore, inerente într-un proces de campanie indiferent cât de pus la punct e planul, vorbim de schimbări majore: schimbare de slogan şi schimbare de strategie.

Traian Băsescu, aşa cum s-a anunţat zilele trecute, şi-a schimbat sloganul trecând de la “Basescu pentru Romania” la “€œBasescu luptă pentru tine”. Nu înţeleg rostul schimbării. Singura explicaţie o pot da prin faptul că Băsescu şi-a dat seamă că românii sunt egoişti . Consider inoportună această schimbare. Aş fi înţeles-o în momentul în care ar fi venit cu un bum, cu un slogan de forţă, scurt, coagulator, nu cu o băşină la fel de mare ca precedentul slogan. Cu toate acestea, intrând azi pe site am dat de un mesaj nou foarte bun: “Voi sunteţi adevărata majoritate”. Da. Aşa e altfel. În sfârşit s-a putut identifica adevăratul adversar şi s-a trecut la folosirea slăbiciunilor adversarului în interes propriu.

Crin Antonescu pare de departe candidatul cu cel mai slab plan dintre cei trei aflaţi în luptă în acest moment. Cu doar câteva zile rămase până la primul tur, echipa de campanie galben-albastră şi-a dat seama că în acest fel nu va ajunge niciodată în turul II şi şi-a schimbat strategia de atac: oponentul principal, aşa cum trebuia să fie demult, a devenit Mircea Geoană. Nu cred că era nevoie de nenumărate sondaje de opinie care să-l dea pe Geoană pe locul II pentru ca Antonescu şi compania să realizeze care le este adversul. Să fim serioşi, şi fără tot ce s-a întâmplat în această campanie, în cazul în care Antonescu ar fi intrat în turul II tot ar fi colectat voturile negative împotriva lui Băsescu. Rămâne de văzut acum dacă zilele rămase nu sunt prea puţine pentru ca preşedintele PNL să mai poată accede în turul II de scrutin.

Observ cu stupoare că se fac grave greşeli în această campanie şi nu pot să nu afirm încă o data că aşteptam mult mai mut de la această campanie.

Ministerul Administraţiei şi Internelor demarează la nivel naţional campania “Votul ilegal înseamnă închisoare”. Implicarea prefecturilor şi a inspectoratelor judeţene de poliţie, crearea spotului de campanie şi difuzarea lui, site-ul şi alte mijloace de diseminarea a informaţiei mă fac să mă gândesc că s-au cheltuit vreo câţiva bani buni pentru această campanie.

Spotul e ieftin şi de proastă calitate. Scuzabil. Nu cred că am văzut vreun spot pentru o campanie iniţiată de stat sau de ale sale instituţii care să îmi rămână în minte. Posibil totuşi să greşesc. Oricum, nu asta e problemă mea.

Problemă mea stă în substanţa chestiunii. Adică noi identificăm problema, ştim sursele cauzatoare de problemă, că deh, le ştie toată lumea, şi noi ce facem? O campanie pentru cetăţean? Să trecem puţin în revistă cum stau lucrurile. În spotul prezentat mai sus ne este arătat un cetăţean care ia bani pentru vot şi pentru asta va ajunge la închisoare. Deci se merge pe ideea că dacă cetăţeanul n-ar accepta banii totul ar fi bine şi frumos şi am avea un vot democratic şi neinfluentabil. Halal. Cu toţii ştim că fiecare dintre cele trei mari partide de pe scena politică autohtonă au dat mită electorală, într-o formă sau altă, în campaniile din ultimii ani. Dacă nu suntem în stare să recunoaştem lucrul ăsta, indiferent de partea cui suntem sau pe cine votăm, înseamnă că ne minţim singuri. Cu toatea acestea nu-mi amintesc de vreun caz în care un ins care a oferit mită elctorala să păţească ceva. Sau poate îmi joacă feste memoria, deşi nu cred.

În concluzie, cetăţeanul e de vină. Avem o clasă politică model, care în lupta sa pentru putere foloseşte mijloace neortodoxe, dar e de înţeles, că vorba aia, cine nu-şi doreşte puterea? Iar de bugete numai de bine. Bani de-o campanie fără sens nu se găsesc în ţara asta?

Revin la discuția începută ieri despre campania electorală pentru prezidențiale. Astăzi vreau să trec peste nemulțumirile personale și să trec puțin în revistă principalii candidați.

Luând în discuție cei patru candidați cu șanse, ne dăm ușor seama că fiecare dintre ei a pornit cu o etichetă – avantaj sau nu asta depinde doar de ei.

Traian Băsescu este de departe cel mai cunoscut om politic al ultimilor ani în România. Dar acest lucru nu doar pentru că a fost președintele în funcție a României ci și pentru că a fost, așa cum mereu i-a plăcut să-și spună, președintele-jucător. Băsescu e acel personaj politic care în vreme de liniște nu trăiește. E acel tip de politician care se hrănește din “sângele” curs în dispute și scandaluri. A intrat în cursă pentru un al doilea mandat din cel mai înalt punct al politicii românești. Cât l-a ajutat acest lucru, știută fiind compoziția sa ca om politic, vom vedea pe 6 decembrie.

Pe Mircea Geoană îl percep ca un om politic abil dat fiind faptul că a reușit să ajungă președintele celui mai important și mai complicat partid politic din România. Faptul că în ciuda zvonurilor și frământărilor din interiorul partidului a reușit să se impună și drept candidat la președenția României din partea partidului său e o confirmare a celor spuse mai sus. Geoană a intrat în lupta electorală având un avantaj clar: partidul. Cu toate luptele interne, cu toate voturile și oamenii pe care îi ia Oprescu, cu toate înjurăturile pe care PSD-ul și le-a luat după “performanțele” alianței cu PDL-ul, acest partid poltic rămâne un pion foarte important într-o competiție de acest gen. Pentru a câștiga această cursă prezidențială Mircea Geoană trebuie să fie acel vârf de atac care să știe să stea în teren și să bage mingea în poartă. De restul se ocupă echipa (partidul).

Sorin Oprescu a fost candidatul pe genunchi din toate punctele de vedere. Motivele întârzierii anunțului de candidatură mă depășesc așa că nu o să încerc să le discut. Cu toate acestea Oprescu n-a intrat fără atuuri în cursa pentru prezidențiale. Venit într-un fel pe filiera pe care și Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni, Oprescu nu putea să iasa din tipar când vine vorba de strategie. El nuanțează heirupismul folosit cu succes în multe cazuri de Traian Băsescu și speră ca publicul să nu se fi săturat de aceste forme fără fond câștigătoare de multe ori.

Crin Antonescu a avut ocazia să intre în luptă ca fiind candidatul altfel, așa cum bine s-a denumit. Nu neapărat că ar fi așa, bine ca și poziționare. El pornea de pe locul “șefului” opoziției, loc care pe urmă l-a cedat foarte ușor către Mircea Geoană odată cu ieșirea PSD de la guvernare. Asta pentru că nu a reușit să se opună partidului abia ieșit de la putere. Ce cred eu că nu a reușit să facă Antonescu a fost acea poziționare (crucială) de început. Stabilirea unei identități clare încă de la început, mai ales pentru un candidat mai puțin cunoscut decât contracandidații săi s-ar fi impus mai mult decât orice, în contextul alegerii unei astfel de strategii pentru campanie. Începutul a fost promițător. Acel maraton de transmisii live al celor două televiziuni de știri de la congresul PNL a fost un început de bun augur în vederea stabilirii identității de care vorbeam. Cu timpul lucrurile nu au mai mers așa cum ar fi trebuit să meargă. Mai multe despre Antonescu într-un articol foarte bun la Adi de la paralele-paralele.

Trebuie să menționez că unele aspecte discutate aici mi se par veridice doar la acest moment, eu nefiind omul care să nu cred în minuni. În acest sens, cred că locurile pe care le ocupă în sondaje acești patru candidați pot fi altele în primul tur de scutin. Greu, dar se poate.

P.S. O pată de culoare în această competiție pentru prezidențiale mi s-a părut declarația lui Remus Cernea, candidatul verzilor: “România va fi cu adevărat liberă și democratică atunci când va avea președinte o femeie romă, lesbiană și atee”. Nimic mai adevărat Remus. Democrația e cea mai indicată formă de organizare și conducere a societății. Cu toate acestea, două dintre elementele sale de bază, majoritatea (de care am vorbit aici) și libertatea, nu întotdeauna aduc doar lucruri bune.