De la A. (la) Z.

Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar în contextul ultimelor zile, context în care una din temele agendei mediatice a fost starea precară a sistemului de sănătate autohton și exodul medicilor, accidentul de la maternitatea Giulești vine ca o mănușă, paradoxal, pentru puterea actuală.

Mihnea cerea imediat după incident pe blogul său demiterea ministrului Cseke. Tot el sesiza astăzi pe twitter un articol care vorbea despre conferința de presă a ministrului, o conferință plină de mulțumiri. Demisia n-o să vină, iar prestația din conferință de presă poate fi explicată într-un singur mod.

Încă de astăzi s-a anunțat deschiderea unui dosar de urmărire penală pentru ucidere din culpă și vătămare corporală în cazul incidentului de la maternitate. Urmează o serie de audieri și stabilirea vinovăției fiecărei persoane în parte. Asta pentru că vinovații găsiți pentru accident vor fi oameni. Nu zic că nu ar fi. Din contră. Informațiile de până acum arată că în sala de reanimare (!!!) nu a intrat nimeni pe parcursul unei ore și astfel orice efort de salvare a micuților a fost tardiv. Transpus în plan comunicațional, incendiul, explozia sau ce-o fi fost acolo poate reprezenta o tema de combatere a discuțiilor din ultimele zile. Nu pentru mult timp, dar oferă timp pentru o gură de oxigen. În situația în care mass-media românești (și chiar și cele internaționale) vuiesc despre situația jalnică în care se află sistemul de sănătate și despre numărul enorm de cadre medicale care emigrează, un astfel de incident cu vină umană reprezintă o temă de apărare și contraatac.

Poate trec drept cinic după o astfel de părere, dar nu am încercat nimic altceva decât să privesc incidentul dintr-o altă perspectivă. Oricâte calcule sau strategii comunicaționale ar face unii sau alții, ce s-a întâmplat ieri la maternitatea Giulești e o tragedie nu numai pentru părinții acelor copii, ci pentru întreaga societate. Asta deoarece n-a fost un accident, ci un lung șir de întâmplări care poate duce mai des la incidente de asemenea natură. Cu toate acestea permiteți-mi să-mi exprim dezacordul față de ipocrita campanie inițiată de Antena 3, ceva cu lacrimi și îngeri. N-avem nevoie de astfel de chestii, ci de cu totul altele…

Am citit astăzi pe PRwave un articol semnat de Crina Dunca intitulat PR-ul ca mijloc de cenzură. Urmăresc cu interes atât PRwave cât și blogul Crinei, dar cu multe lucruri din acest articol nu pot fi de acord. Să explic și de ce. (Sper ca articolul să nu-mi fie luat în nume de rău. El își propune doar să ofere o altă perspectivă și să nască o discuție benefică problemei.)

Relațiile publice sunt un domeniu nou mai ales în societatea românească. În consecință, domeniul a trecut în ultimii ani prin mai multe etape denigratoare: de la celebra etapă “relațiile cu publicul” până la etapa observabilă astăzi, cea în care jurnaliștii ridică semne de întrebare cu privire la profesionalismul oamenilor de comunicare de pe la noi.

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să admitem faptul că, în afara câtorva orașe mari, relațiile publice nu există în România. Instituțiile de stat stau dezastros la acest capitol, asta deoarece s-a crezut că introducerea obligativității departamentelor de comunicare va fi suficientă pentru rezolvarea problemei. Mai precis, s-a gândit că o anumită cantitate va aduce implicit și calitate. Din păcate nu este așa. Supărător este și faptul industria încă abundă de oameni slab pregătiți chiar acolo unde se crede că s-a ajuns la un anumit grad de profesionalism. Internetul abundă de exemple în care oameni care se ocupă de comunicare parcă vor să obstrucționeze comunicarea, nu să o înlesnească. De aici a plecat și articolul mai sus amintit.

Cu toate acestea, eu nu prea sunt de acord cu generalizările, indiferent de natura lor. Ruxandra Predescu spunea pe twitter că articolul de mai sus reliefează ceea ce pr-iștii nu vor să audă. O contrazic spunându-i că oamenii care se pricep cu adevărat știu mai bine decât oricine care sunt problemele cu care se confruntă domeniul. Repet, problemele sunt sesizabile cu ochiul liber, dar pentru o industrie nouă lucrul e normal. Am spus mai sus că toate aceste reacții dau impresia de “etapă denigratoare” după o simpla comparație: nivelul jurnalismului românesc nu este nici el mai breaz cu toate că vechimea lui nu se poate compara cu cea a industriei de comunicare în România. Și cu toate acestea presa nu pare a avea parte de aceleași critici. Nu mă înțelegeți greșit. Nu mă refer la media ca afacere sau ca interes, la sindromul OTV sau la vorba multă în van caracteristică Realitatea și Antena 3. Mă refer la presa adevărata, atât la cea centrală, cât și la cea din provincie.

Trec la a doua parte a articolului, parte în care vreau să mă leg de sfârșitul articolului din PRwave. Crina spune că relațiile publice îi fac chiar și ei cu ochiul, iar după părerea jurnaliștilor, cei mai buni pr-iști sunt cei care în prealabil au trecut prin presă.

Consider că domeniul relațiilor publice va da dovada trecerii într-o etapă superioară în momentul în care industria nu va mai avea parte de practicieni care în prealabil au făcut jurnalism. Să nu mă înțelegeți nici de data asta greșit. Nu spun că oamenii din media nu pot face PR. Ba da. Dar doar după o pregătire suplimentară. Mă supără ușurința cu care jurnaliștii cred că pot face PR doar pentru că au intrat în legătură cu domeniul și au fost de partea cealaltă. E ca și cum, handbalist fiind, de mâine ești sigur că poți juca polo doar pentru că ambele sporturi implică aruncarea mingii la poartă cu mâna. Să ne înțelegem. PR-ul nu înseamnă doar relația cu jurnaliștii. Și ca să exemplific fac apel la Wilcox, care a identificat câteva cuvinte cheie în majoritatea definițiilor acestui domeniu:

• Deliberarea – relaţiile publice sunt rezultatul unei acţiuni intenţionate, deliberate;
• Planificarea - activitatea de relaţii publice este organizată; acţiunile ce urmează a fi întreprinse sunt descoperite treptat, în urma unui proces de cercetare şi analiză, şi sunt eşalonate în timp pentru perioade mari;
• Performanţa - relaţiile publice trebuie să fie performante întrucât doar aşa pot câştiga încrederea publicurilor;
• Interesul public – relaţiile publice au ca scop satisfacerea nevoilor publicului şi nu obţinerea unui profit pentru organizaţie;
• Comunicare bilaterală - relaţiile publice se bazează pe preluarea informaţiilor din mediul în care operează organizaţia, pe transmiterea de noi informaţii şi pe urmărirea feedback-ului acestora; prin menţinerea deschisă a unui canal de comunicare interactiv, bidirecţional, se realizează echilibrarea intereselor celor doi actori – organizaţie şi public;
• Dimensiunea managerială - activităţile de relaţii publice sunt mai eficiente dacă sunt integrate în structurile de conducere şi contribuie la exercitarea funcţiei manageriale a organizaţiei.

Din această cauză cred că un om venit din media nu poate face PR fără o pregătire suplimetară, indiferent de experiența acestuia.

Închei prin a aminti că deși presa a fost denumită a patra putere în stat, astăzi trăim perioada în care comunicarea trebuie să ia loc la masa top-managementului.

Sau s-a înscris Cernea în partid? În orice caz, “ACUM” văd că e cuvântul de ordine în opoziție.

Jurnalul Național print

Ieri am fost la Congresul PNL. Salut încă o dată inițiativa lui Cristi. Ea s-a materializat pentru prima dată ieri, când mai mulți bloggeri (aici îi amintesc pe Cristi, Paul, Nenea Lars, Oana, Bogdan, Ionuț) au fost prezenți la eveniment.

Prima perspectivă din care vreau să discut despre congres este cea comunicațională. Părerile despre recent încheiatul congres au fost împărțite. Oamenii din interiorul sau din anturajul PNL-ului l-au caracterizat drept un congres al normalității care a făcut notă discordantă, fiind diferit de circul oferit de PSD. De partea cealaltă, dacă i-ai întreba pe jurnaliști cum a fost, ți-ar răspunde că s-au chinuit enorm de mult să scoată ceva bun de dat din el. Asta pentru că partidele politice, în complicitate cu mass-media (sau invers), au schimbat modul de a face agenda politică. Acest lucru s-a întors împotriva PNL ieri. E clar că liberalii au înlocuit circul oferit de PSD, dar nimicul cu care circul a fost înlocuit nu a adus prea multe lucruri pozitive.

Orice eveniment, pe lângă scopul de bază pentru care e organizat, are și un scop (o latură mai bine spus) comunicațional/ă. Congresul de ieri n-a părut a avea așa ceva, iar delegații sau presa n-au părut a avea vreun statut prea important. Când organizezi un eveniment de o asemenea amploare, cu o vizibilitate atât de mare, e crunt să lași lucrurile la voia întâmplării. Iar asta s-a văzut. De la faptul că lucrările au început cu întârziere și până la faptul că presa n-a avut ce să dea o zi întreagă. Când clamezi politica bunului-simt și un alt fel de a face politică, ce poți transmite când delegații congresului stau pe hol în timpul discursului președintelui lor? Orice altceva, dar nu politica bunului-simț.

Nu știu cine l-a învățat pe Crin că e bine să vorbești atât de mult. Sau poate că adoptarea votului pe liste i-a dat senzația că nici de consilieri pe probleme de comunicare nu mai are nevoie… Încă nu mi-e clar ce fel de om politic crede că un discurs de peste o oră poate aduce ceva bun, indiferent de conținutul său. De aici nu reies decât grave carențe la nivel comunicațional. Să faci un discurs bun înseamnă și să ții cont de publicul căruia îi prezenți discursul. Să știi că ai în față sute de delegați care vin de departe și care, fie vorba între noi, nici nu sunt foarte interesați de ce ai să spui tu, dar cu toate acestea să te încăpățânezi într-un discurs kilometric care te-a făcut până și pe tine să-ți pierzi răbdarea, e deplasat. Cu toții putem observa că lui Crin a început să-i placă vorba, dar nici chiar așa… Cu astfel de discursuri Crin nu face decât să le dea apă la moară celor care îl acuză de formă fără fond.

De Ludovic nu prea am ce spune. Că nu ți-ai pregătit nici măcar câteva idei pentru discurs denotă un dezinteres total. Apariția lui Orban a părut mai degrabă să scoată la iveală o luptă artificială a cărei singur scop a fost să nu-l lase pe Crin singur candidat.

Din punct de vedere politic o singură chestiune mi-a atras atenția din discursul lui Crin: PNL nu va mai fi un partid liberal pur. Fostul și noul președinte al partidului a vorbit despre o strategie pusă în practică de PDL încă de la înființare: înglobarea tuturor curentelor de centru-dreapta, într-un sistem de genul economie liberală, sistem social cu valori creștin-democrate și cultură conservatoare. Chiar sunt surprins de faptul că reacțiile față de aceste afirmații pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

E clar că prin această decizie PNL și Crin Antonescu anulează o temă de atac față de principalul adversar, PDL. Partidul condus de Boc nu mai poate fi acuzat că e un partid de tipul catch-all, atât timp cât și foștii acuzatori încep să aplice aceeași strategie. Sunt foarte curios cum vor reacționa vechi membri liberali față de această nouă orientare. Mi-am amintesc chiar că Adrian Cioroianu afirma că și-ar dori ca sistemul politic să fie format în așa fel încât el, un liberal pur sânge, să se confrunte cu un conservator sau cu un creștin-democrat din alt partid.

Cu ce-am rămas eu după acest congres? Cu impresia că PNL e la acest moment departe de ceea ce clamează că e și de ce își dorește să fie.

Solomon a fost arestat. Se vorbește ba că justiția își face treaba, ba că l-a supărat pe ăl’ mare, ba că l-a dat în gât Penescu ș.a.m.d. Puțin mă interesează toate aceste chestii.

Cu toate acestea, situația mă interesează dintr-o altă privință. Una comunicațională. E cert că situația are și o asemenea latură, dar cu identificatul publicului țintă mi-e mai greu.

Să trecem în revistă câteva lucruri întâmplate astăzi: manifestații în fața teatrului din Craiova, manifestații în satul unde își are casa de vacanța primarul Craiovei, slujbe de susținere, interviuri luate susținătorilor, ba chiar manele cu versuri adaptate pentru situația dată. Toate acestea au putut fi vizionate astăzi pe Realitatea, dar nu și pe Antena 3. Subiectul a avut o amploare mult mai mică pe canalul trustului Intact, iar abordarea a fost una diferită. Anteniștii s-au învârtit, ca de obicei, în jurul cozii, “lovind” fără opreliște în “portocala mecanica”(sau stricată) a politicii românești.

Că Realitatea e momentan mult mai ponderată în ton decât Antena 3 asta e clar. Când Dana Grecu își începe emisiunea cu “Guvernul ne vrea morți”, iar Gabriela Vrânceanu Firea cu “Guvernul ne crede proști”, e clar că s-a întrecut limita. Ținând seama de acest context, cum decodăm ceea ce s-a întâmplat azi? Ok. Sper că nimeni nu crede că manifestațiile de azi au fost întâmplătoare sau că din greșeală o cameră de la Realitatea a fost în biserica în care preotul îndruma enoriașii să se roage pentru al lor primar. Am înțeles. Presiune publică. Dar pentru ce? Pentru imagine sau pentru justiție? Prima aș putea să o iau în considerare. Băi, ăsta o să iasă. Azi, mâine, poimâine, o să iasă. Poate o să mai și candideze, nu putem să-l lăsăm așa. Să arătăm cât de mult îl iubește lumea. Asta pot înțelege. Dar oare acest fel de presiune mai poate avea și un alt scop în această țară?

Vă rog pe voi să mă ajutați să înțeleg.

P.S. De azi fac parte din comunitatea Leacul Durerii

- Băi tu ce faci?

- Eu cânt, ridic sălile în picioare.

- Ah bun, deci comunici cu lumea. Ești bun de comunicator. Băi ăstalalt, tu ce faci?

- Pai eu mă joc pe niște insule pe banii unui turc, mai dau cu stiloul ici colo, am făcut puțină televiziune și o chestie cu 13-14.

- Cum băh? Adică ai fost securist?

- Nu domnu’. Era o chestie cu radio.

- Ah. Mă speriasem. Am crezut că tre’ să te pun și mai sus. Da’ economie știi?

- Nu!

- Eh. Nu-i nimic. Asta se învață. Treci să te ocupi de comunicarea ministerului de finanțe.

Domnul Cristian China-Birta (pe limba noastra Chinezu), General Manager PMG Consulting si autor al chinezu.eu, mi-a oferit ocazia de a-i adresa cateva intrebari . Ce a iesit puteti citi in randurile de mai jos.

Subsemnatu’: Domnule Cristian China Birta, guru al comunicarii politice si zeu al bloggerilor, mai Chinezule, cand scapam de mici si bere in campaniile electorale romanesti? Nu de alta, dar nu mi l-as fi inchipuit pe Sechelariu de la Bacau ca fiind un trend-setter…

Chinezu: Domnule Adrian Zabava, guru e Bivolaru si zeu e Basescu. Pai de ce vrei tu sa scapam de mici, mai??? Ca sa nu mai mananca gura alegatorului o paine? Iar de bere te rog sa nu te atingi ca aduci grava atingere interesului nostru national de tara in top la baut de bere. Nu o sa scapam de mici si bere niciodata in campaniile electorale. Pentru ca, din pacate, in enorm de multe minti de politicieni doar atat e validat deja ca adunator de pulime la un loc (grava confuzie cu generarea de voturi, dar no, astia sunt). Ei atata stiu sa faca, la atata cred ca se reduce marketingul electoral. Iar de la generatia tanara de politicieni sigur ca asteptam o schimbare: nu va da mici, ci ciocanele de pui si nu va da bere, ci vin varsat. Dar principiul e cam acelasi.

S: Parcul Izvor, Sambra Oilor… Ce ne mai asteapta pana in noiembrie?

C: Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Parcul Izvor, Sambra Oilor… Echivaleaza tu Parcul Izvor cu orice parc din tara si Sambra Oilor cu orice adunatura populara din tara.

S: Acum sa trecem la lucruri mai serioase… Ce parere ai despre comunicarea online a partidelor din Romania?

C: E aproape vie. De omorat nu se face sa o omori, ca e de facon sa ai si tu o puscatura de site pe net, pe care il citesc 3 jurnalisti, 18 bloggeri, 44 de membri si 4 administratori de site. Dar nici de luat in seama prea serios nu merita. Pai de ce sa il iau in seama ca partid cand care il citesc 3 jurnalisti, 18 bloggeri, 44 de membri si 4 administratori de site?

S: Cat de important e online-ul la acest moment pentru comunicarea politica romaneasca si cat va mai trece pana va avea un rol capital?

C: Comunicarea online nu va avea niciodata un rol capital in Romania. Nici macar unul major nu va juca foarte repede. Cel mult va putea fi cireasa aia pe tort. Adica poti manca tortul fara probleme si fara cireasa. Dar parca arata mai bine cu cireasa si ii dam un gust mai bunicel. Am vazut ca sunt unii care promit ca o sa darame stabilimentul politic romanesc cu proiectele lor politice pe online. Da-i pace…

S: Europarlamentarele ne aduc noi subiecte de discutie. La capitolul sloganuri e posibil sa stam cam asa: PSD – “Alege bine!”, PD-L – “La bine si la greu”, PNL – “Aparam interesul tau in Europa”. Plusuri, minusuri sau nici nu mai are rost sa discutam?

C: Cred ca cel mai bun slogan din astea proaste il are PNL. Vizeaza o nisa mai mica, e drept, dar e bine ca si cu ocazia asta PNL si-a asumat statutul de al treilea partid si merge pe zona asta. Cel al PSD mi se pare cel mai prost. Ia spune-mi tu mie cati din cei carora li se adreseaza sloganul asta pot raspunde: dar aleg bine, votez cu PDL, merci de urare? Cel al PDL e cel mai nesimtit, asa cum e si partidul. Cica la bine si la greu. Adica am trecut de la sa traim bine la fraierilor, viata nu e usoara, ce ati crezut. Oricum, zau daca o sa conteze prea mult detalii de astea precum sloganul la europarlamentare. Mi-ar place un exit poll pe tema “Ce slogan a avut partidul pe care tocmai ce l-ati votat?” Risti sa imi spui cati din cei care au votat si nu fac parte din nucleul dur al partidelor isi vor aminti sloganul?

S: Multam’, ca s-o zic pe limba ta. Si vezi ca stiu cine ti-a furat clopu’ de pe blog: Basescu si Geona ) ca le trebuia la Sambra Oilor :p

C: I l-am dat io, mai . Lu’ Basescu sa ii acopere chelia, iar lui Geoana ca sa aiba acoperire bancul cu tichia de margaritar…

Frumoasa mini-vacanta prilejuita de Sfintele Sarbatori mi-a fost scurtata din cauza preselectiilor pentru Olimpiadele Comunicarii. Un drum de 6 ore marti noapte, 15 minute alaturi de juriu a doua zi dimineata si inca o calificare a echipei Juniors in finala Olimpiadelor Comunicarii dupa isprava de anul trecut, locul III la proba de Relatii Publice.

M-am lasat greu induplecat de ai mei colegi sa particip si anul acesta. Imi face o deosebita placere, dar mi-era frica ca nu cumva programul incarcat sa nu-mi permita sa muncesc ca lumea pentru acest concurs. Oricum, trebuie sa precizez ca meritul noii calificari le apartine in totalitate colegilor mei. Acum astept clientul, munca pentru campanie si prezentarea publica. Nu mai e entuziasmul de anul trecut, dar ramane la fel de placuta aceasta experienta. De ce? Pentru ca Olimpiadele Comunicarii au reprezentat primul moment in care am luat contact cu industria comunicarii si totodata certificarea ca am ales bine si ca imi place ce fac.

Va tin la curent cu desfasurarea concursului in acest an.

Acelasi CNN mi-a spus in seara asta ca intr-un sondaj realizat zilele trecute, rezultatele arata ca 75% din cetatenii americani cred ca economia isi va reveni in mandatul lui Obama.

Va dati seama despre ce vorbim? Intr-o tara in care se vorbea despre “American Dream”, dar care a ajuns sa lase fara slujba 2 milioane de oameni in ultima perioada de timp, 75% din cetatenii tarii cred ca economia isi va reveni in mandatul noului presedinte.

O fi pentru ca e poporul american unul optimist si care crede in speranta pana la capat? Nu cred. Si-atunci “cine e de vina”? O campanie extraordinara. O campanie care a trasat un maxim care va fi greu de atins. Acesti 75% din cetatenii Americii au ajuns sa creada in Obama nu datorita performantelor sale in calitate de om politic si nici datorita unor promisiuni facute. Au ajuns sa creada pentru ca au fost convinsi sa faca asta. Cum? Prin comunicare. Mraketing politic, PR si tot cea a facut echipa lui Obama.

Neavand somn, stau de vreo ora si ma uit la CNN. Am cam doua saptamani de cand n-am mai urmarit ce mai zia americanii astia, dar in seara asta mi-a atras atentia un lucru. Nu legat de americani, ci de noi, romanii.

De o bucata buna de timp Romania dezbate problema brandului de tara. Nu s-a discutat nimic concret. Singura certitudine e ca nu avem un brand. S-au incercat chestii peste chestii, dar nimic spectaculos. Spoturi video avand costuri exorbitante, campanii in diferite tari, dar fara nici un rezultat. De ce mi-am amintit de aceasta problema? In pauzele de pe CNN si-au facut loc spoturi pentru Ucraina, Taiwan, legate de turism, sau pentru pentru posibilitatile de a investi in Polonia. De ce altii pot si noi nu? Nu e mare filozofie, dar macar sa incepem de undeva. Macar sa invete si americanii astia ca Romania se afla in Europa si nu are capitala la Budapesta ci la Bucuresti. Si poate cu timpul o sa putem sa-i aducem si la noi in tara cu miile.

Suntem in aceasta situatie deoarece cred ca nu se constientizeaza importanta si puterea comunicarii in aceasta tara, mai precis printre conducatorii acestei tari. Poate e adevarat si ca oamenii din comunicare nu se prea dau de ceasul mortii ca sa le deschida ochii, dar cineva trebuie sa faca ceva. Suntem sub orice critica. Nu avem identitate. Nu stim sa ne promovam, desi chiar avem ce sa promovam.