De la A. (la) Z.

Putem intui modul în care PD-L s-a dezvoltat ca partid și implicit ca putere odată ajuns în frunte. În fond și la urma urmei, creșterea (care de fapt a fost reinventare) procentelor și schimbarea rangului dintr-un partid “suntem și noi cu băieții” la un partid “cel mai șmecher din parcare” într-un timp relativ scurt a avut nevoie de o rețetă. În momentul actual, rețeta folosită începe să se întoarcă împotriva “doctorului” și a “pacientului” (dacă tot am pomenit de rețetă ). Situația în care PD-L a ajuns îi face pe mulți să dezerteze. Și nu mă refer la deputați sau la senatori aici (miza lor mi se pare destul de mică, chiar dacă cu ei se joacă moțiunea), ci la oamenii din rândul doi și trei.

În seara aceasta, la Ora de foc pe Realitatea, am avut parte de unul din primele episoade ale acestei lupte cu propriul sistem. Mai precis, Diana Severin, fosta şefă a Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova a venit “să-i dea în gât” în direct pe alții (ca să vorbim pe șleau). Într-o discuție frumos împachetată de moderatori și de invitați (printre care și noul șef de grup parlamentar și noul purtător de mesaj al PSD, Ilie Sârbu ) s-a ajuns rapid (dar totodată natural prin discuțiile generale despre evaziune) la acuzele doamnei Severin. Aceasta “a dat în” șeful ANAF, Sorin Blejnar și într-un alt apropiat al PD-L, angajat actualmente  (din câte am înțeles) la ANAF, Ștefăniță Prisăcaru. Fosta directoare (bineînțeles că și fost membru PD-L) a afirmat că Sorin Blejnar nu a făcut nimic în legătura cu niște dosare de evaziune fiscală puse pe biroul acestuia de ea însăși, iar Ștefăniță Prisăcaru a informat-o cu privire la demiterea ei din funcție pe motiv de neprimire de șpagă. Nu intrăm în detaliu pentru că nu asta mă interesează.

Trecând toate acestea în planul comunicațional ce putem înțelege? Putem anticipa faptul că acest episod va face parte dintr-un lung serial. Mai precis, ieșirea oamenilor PD-L din sistem și acuzele aduse de aceștia oamenilor rămași în sistem și sistemului în general poate fi noua temă principală de atac a opoziției. Ipoteza mi se pare viabilă, iar succesul acestui tip de război cred că va sta în cât vor fi dispuși foștii să spună și ce “vor avea la mână”.

Foarte interesant de urmărit a fost și ce s-a întâmplat după această primă parte a emisiunii în care a fost invitată doamna Severin, iar prin telefon a intrat Sorin Blejnar pentru a răspunde acuzațiilor (nu cu prea mult succes). Cine credeți că a fost invitat în a doua parte a emisiunii? Victor Ponta . Asta în timp ce Crin Antonescu își omora timpul cu Gâdea și Ciuvică la Antena 3.

PSD-ul pare a înțelege mai multe decât PNL-ul la momentul actual. Sau dacă nu e vorba de înțelegere a problemelor atunci cu siguranță e vorba de anticipare. Punctual: lumea care stă și se uită la Gâdea sau îl ascultă pe Ciuvică nu mai trebuie “câștigată” (gata, treci la alt nivel). E lesne de înțeles că venind din postura de opozant într-o emisiune în care în prealabil oameni “de-ai lor” au venit să-i critice și să le dea în vileag “mersurile” e mult mai eficient din punct de vedere comunicațional.

Chiar sunt curios dacă episodul din această seara va rămâne unul sporadic sau e doar începutul…

Ieri am fost la Congresul PNL. Salut încă o dată inițiativa lui Cristi. Ea s-a materializat pentru prima dată ieri, când mai mulți bloggeri (aici îi amintesc pe Cristi, Paul, Nenea Lars, Oana, Bogdan, Ionuț) au fost prezenți la eveniment.

Prima perspectivă din care vreau să discut despre congres este cea comunicațională. Părerile despre recent încheiatul congres au fost împărțite. Oamenii din interiorul sau din anturajul PNL-ului l-au caracterizat drept un congres al normalității care a făcut notă discordantă, fiind diferit de circul oferit de PSD. De partea cealaltă, dacă i-ai întreba pe jurnaliști cum a fost, ți-ar răspunde că s-au chinuit enorm de mult să scoată ceva bun de dat din el. Asta pentru că partidele politice, în complicitate cu mass-media (sau invers), au schimbat modul de a face agenda politică. Acest lucru s-a întors împotriva PNL ieri. E clar că liberalii au înlocuit circul oferit de PSD, dar nimicul cu care circul a fost înlocuit nu a adus prea multe lucruri pozitive.

Orice eveniment, pe lângă scopul de bază pentru care e organizat, are și un scop (o latură mai bine spus) comunicațional/ă. Congresul de ieri n-a părut a avea așa ceva, iar delegații sau presa n-au părut a avea vreun statut prea important. Când organizezi un eveniment de o asemenea amploare, cu o vizibilitate atât de mare, e crunt să lași lucrurile la voia întâmplării. Iar asta s-a văzut. De la faptul că lucrările au început cu întârziere și până la faptul că presa n-a avut ce să dea o zi întreagă. Când clamezi politica bunului-simt și un alt fel de a face politică, ce poți transmite când delegații congresului stau pe hol în timpul discursului președintelui lor? Orice altceva, dar nu politica bunului-simț.

Nu știu cine l-a învățat pe Crin că e bine să vorbești atât de mult. Sau poate că adoptarea votului pe liste i-a dat senzația că nici de consilieri pe probleme de comunicare nu mai are nevoie… Încă nu mi-e clar ce fel de om politic crede că un discurs de peste o oră poate aduce ceva bun, indiferent de conținutul său. De aici nu reies decât grave carențe la nivel comunicațional. Să faci un discurs bun înseamnă și să ții cont de publicul căruia îi prezenți discursul. Să știi că ai în față sute de delegați care vin de departe și care, fie vorba între noi, nici nu sunt foarte interesați de ce ai să spui tu, dar cu toate acestea să te încăpățânezi într-un discurs kilometric care te-a făcut până și pe tine să-ți pierzi răbdarea, e deplasat. Cu toții putem observa că lui Crin a început să-i placă vorba, dar nici chiar așa… Cu astfel de discursuri Crin nu face decât să le dea apă la moară celor care îl acuză de formă fără fond.

De Ludovic nu prea am ce spune. Că nu ți-ai pregătit nici măcar câteva idei pentru discurs denotă un dezinteres total. Apariția lui Orban a părut mai degrabă să scoată la iveală o luptă artificială a cărei singur scop a fost să nu-l lase pe Crin singur candidat.

Din punct de vedere politic o singură chestiune mi-a atras atenția din discursul lui Crin: PNL nu va mai fi un partid liberal pur. Fostul și noul președinte al partidului a vorbit despre o strategie pusă în practică de PDL încă de la înființare: înglobarea tuturor curentelor de centru-dreapta, într-un sistem de genul economie liberală, sistem social cu valori creștin-democrate și cultură conservatoare. Chiar sunt surprins de faptul că reacțiile față de aceste afirmații pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

E clar că prin această decizie PNL și Crin Antonescu anulează o temă de atac față de principalul adversar, PDL. Partidul condus de Boc nu mai poate fi acuzat că e un partid de tipul catch-all, atât timp cât și foștii acuzatori încep să aplice aceeași strategie. Sunt foarte curios cum vor reacționa vechi membri liberali față de această nouă orientare. Mi-am amintesc chiar că Adrian Cioroianu afirma că și-ar dori ca sistemul politic să fie format în așa fel încât el, un liberal pur sânge, să se confrunte cu un conservator sau cu un creștin-democrat din alt partid.

Cu ce-am rămas eu după acest congres? Cu impresia că PNL e la acest moment departe de ceea ce clamează că e și de ce își dorește să fie.

Mihnea ne pune la dispoziţie în ultimile sale articole două discursuri de urmărit. Dacă aveţi de unde rupe două ore merită să-i urmăriţi pe Obama şi pe Hillary Clinton. Dacă nu aveţi însă două ore la dispoziţie ajung şi zece minute pentru a vă da seama despre ce am să vorbesc eu aici.

Politica românească nu are oratori. Şi nu ştiu ce părere aveţi voi despre asta, dar eu cred că e un mare minus pentru oricare lider şi pentru oricare partid. Legătura care se crează între un lider şi mase printr-un discurs nu poate fi egalată de nici un alt mijloc. Nu cred că mai trebuie să aduc aminte câtă lume a privit confruntările din campania pentru prezidenţiale. Românii vor să-şi vadă conducătorii, românii vor să-şi cunoască conducătorii şi ce mijloc mai bun au pentru toate acestea dacă nu discursul? Cum spuneam şi mai sus, e de ajuns să-i priveşti doar câteva minute pe cei doi politicieni americani citaţi mai sus pentru a simţi, indiferent de simpatiile sau convingerile tale, că aceştia chiar îţi transmit ceva.

Campania prezidenţială şi chiar un exemplu pe care îl am proaspăt în memorie, vizita din Moldova a preşedintelui, îmi arată totuşi că scena politică românească nu e chiar la zero din punctul de vedere al oratorilor, ci la unu: Traian Băsescu. Să ne înţelegem. Nu vorbesc aici de simpatii, de convingeri politice sau mai ştiu eu ce. Vorbesc pur şi simplu de retorică sau mai bine zis de oratorie (am spus “mai bine zis de oratorie” pentru că expresia e “a fi un bun orator”).  E singurul care poate crea în orice moment legătura de care are nevoie pentru a-şi trimite mesajele.

Să nu-mi veniţi cu Crin. Nu. Crin s-a născut talent şi a murit speranţă. Din punct de vedere oratoric, Crin s-a născut şi a murit odată cu congresul în care a fost ales preşedintele PNL. A încetat să transmită demult. A încetat să lege şi se limitează doar la a transmite mesaje. Nu e vorba că nu-şi doreşte mai mult. Atâta poate.

La socialişti nici nu se pune problema de oratori.

Închei prin a vă întreba: de ce ai noştri lilderi nu sunt buni oratori?

Astăzi, în colegiul 1 din capitală, se înfruntă pentru locul de parlamentar rămas vacant, după plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR, Honorius Prigoană din partea PDL şi Radu Stroe din partea PNL. E foarte interesant de urmărit cum nici în cazul unui scrutin de mici dimensiuni în ţara asta nu se mai poate alege decât între două rele. În consecinţă, propun ca pentru postul de şef al clasei Ministerul Educaţiei să oblige spre candidatură cei mai proşti doi elevi din fiecare clasă.

Refuz să întru în logica numirii lui Honorius Prigoană. Mă depăşeşte. Dar totodată mă revoltă şi candidatura lui Stroe. Şi nu din cauza trecutului pătat. Majoritatea sunt comunişti. Mi-e foarte greu să înţeleg cum “Politica bunului-simţ” se transpune în două candidaturi în acelaşi mandat. Dacă pierzi o dată, aşteaptă şi tu măcar până la mandatul viitor ca să nu bată la ochi. Dar nu. În PNL e altfel. Şi “Politica bunului-simţ” nu poate accepta faptul că un om atât de valoros ca Radu Stroe nu este în Parlament. Noroc că s-a încheiat protocolul ăla cu PSD că riscam să-l vedem din nou candidând şi în colegiul recent lăsat liber de Daniela Popa.

Oricum, nu ştiu de ce mă agit atât. Era de aşteptat. Mandatul lui Crin de președinte al PNL a început prin punerea Noricăi Nicolai cap de listă la europarlamentare. Deci de ce ar trebui să mă mire că Stroe candidează a doua oară doar pentru că e secretar general la partid şi trebuie să aibă o funcţie?

Ceea ce nu înţelege PNL în aceste timpuri e că renumita “Politică a bunului-simţ” nu ajunge la rang de virtute doar din vorbe şi prin bătut cu pumnu’n piept.

Priviți două dintre materialele pe care le-am primit astăzi de la cortul PNL aflat în Piața Rosetti.

După cum ştiţi deja, în turul I am votat cu Antonescu. În unele momente am crezut că poate intra în turul II, dar odată cu trecerea zilelor observam cum nimic important nu se întâmpla, iar rezultatele nu puteau fi decât cele de aseară. Cu toate acestea cred că nu a fost o candidatură în van. Cu unele schimbări Crin ar fi putut intra la mustaţă în turul II.

Eu îl felicit pentru ce a făcut până acum. Nu e candidatul perfect şi nici preşedintele perfect nu ştiu dacă ar fi fost, dar dacă visăm în continuare feţi frumoşi pe cai albi la Cotroceni ne minţim singuri. Rezultatul obţinut e unul bun, dar totodată acest procent obligă. Nu ştiu dacă Partidul Naţional Liberal şi al său preşedinte sunt conştienţi de importanţa perioadei care urmează. Ştiu. E frumos să fii în lumina reflectoarelor, e frumos să fii vioara întâi, să ştii că fără tine nu se poate, dar liberalii trebuie să fie conştienţi că în următoarele săptămâni se decide viitorul partidului lor. Şi când vorbesc de viitor nu mă refer la guvernare sau opoziţie, ministere sau nu, bani sau nu, mă refer efectiv la viitorul partidului. De abia acum urmează adevăratul test al preşedintelui de partid Crin Antonescu. În următorii ani el poate face din PNL un partid mult mai important decât e acum sau din contră, îl poate aduce la ce a fost PD-ul odată, 8-9 %. Iar toate acestea depind de deciziile din următoarele săptămâni.

Importanţa deciziei ce va fi luată e data de faptul că nici una din cele două opţiuni nu aduce siguranţă. Şi PSD şi PDL-ul pot distruge PNL-ul într-o coalite. Sper doar că liberalii vor avea mintea limpede în negiocerele pe care le vor duce şi în acţiunile pe care le vor întreprinde. O spune unul care şi de data această le-a dat votul.

Zilele trec cu repeziciune şi parcă încep lucrurile să se mişte şi în campania electorală. Bine, nu vă gândiţi că a făcut vreo unul din ei ceva senzaţional. Nu. Discursurile, apariţiile, sloganurile, mesajele tot la pământ sunt.

Cu toate acestea observ cum strategiile candidaţilor se adaptează din mers. Dacă la început credeam că va fi o cursă în patru ne dăm seama cu trecerea timpului că e de fapt doar o luptă în trei. Nu ştiu care au fost obiectivele lui Oprescu, dar cu siguranţă nu le va atinge. Spre deosebire de el, cei trei candidaţi rămaşi în cursă se mişcă într-un fel sau altul. Observam ieri cum Antonescu şi-a dat seama că adversarul principal e deocamdată Mircea Geoană şi nu Băsescu. Prea târziu sau nu rămâne de văzut. Astăzi observ cum şi Traian Băsescu, odată cu schimbarea de slogan umblă şi el puţin la strategie. Putem observa o încercare clară de apropiere faţă de PNL. Nu cred că e vorba de o înţelegere tăcută între Băsescu şi Antonescu, de genul îl sărim pe celălalt şi rămâne să ne batem în turul II. Nu. Nici unul nu se pretează la aşa ceva pentru că e prea riscant. Dar cred că Băsescu încearcă să-şi atragă electoratul de dreapta, al PNL, pentru turul II. Băsescu spunea azi la Cluj că românii vor avea de ales pe 22 noiembrie între Geoană, care îi are în spate pe moguli şi pe baroni, şi Băsescu, care are în spate poporul. Nici o remarcă la candidatul Antonescu. Nu pentru că el n-ar conta, ci pentru că voturile lui vor decide cine va fi următorul preşedinte în cazul în care preşedintele PNL nu va trece de primul tur. Remarc abilitatea lui Băsescu de a aştepta până în momentul în care cei mai mulţi nu îi mai dau nici o şansa lui Crin. O schimbare prematură de strategie în acest sens l-ar fi putut aduce pe Antonescu în turul II cu mari şanse de câştig în faţa actualului preşedinte.

Pe de altă parte mă surprinde slăbiciunea lui Geoană. După episodul Moscova şi după refuzul dezbaterii de azi de la Cluj, candidatul PSD este clar în dificultate. Rămâne de văzut ce va face, pentru că şi în cazul în care el va trece de primul tur, greşeli precum cele mai sus enunţate îl vor aduce în mare buclul. Poate chiar la pierderea alegerilor în turul II în faţa lui Băsescu, contrar tururor previziunilor din acest moment de pe scena publică.

Suntem cu toţii de acord că avem o campanie foarte slabă. Hai, cu lipsa de substanţă, de idei, de logică ne obişnuisem, dar acum parcă mi-e dor şi de-un discurs mai de Doamne ajută, de-un spot bun, de-un slogan bun etc.

Mai sunt 10 zile până la vot, cu tot cu cea de azi, şi doi dintre candidaţii importanţi la fotoliul de preşedinte al României au făcut schimbări în campaniile electorale întreprinse. Şi nu vorbim de schimbări minore, inerente într-un proces de campanie indiferent cât de pus la punct e planul, vorbim de schimbări majore: schimbare de slogan şi schimbare de strategie.

Traian Băsescu, aşa cum s-a anunţat zilele trecute, şi-a schimbat sloganul trecând de la “Basescu pentru Romania” la “€œBasescu luptă pentru tine”. Nu înţeleg rostul schimbării. Singura explicaţie o pot da prin faptul că Băsescu şi-a dat seamă că românii sunt egoişti . Consider inoportună această schimbare. Aş fi înţeles-o în momentul în care ar fi venit cu un bum, cu un slogan de forţă, scurt, coagulator, nu cu o băşină la fel de mare ca precedentul slogan. Cu toate acestea, intrând azi pe site am dat de un mesaj nou foarte bun: “Voi sunteţi adevărata majoritate”. Da. Aşa e altfel. În sfârşit s-a putut identifica adevăratul adversar şi s-a trecut la folosirea slăbiciunilor adversarului în interes propriu.

Crin Antonescu pare de departe candidatul cu cel mai slab plan dintre cei trei aflaţi în luptă în acest moment. Cu doar câteva zile rămase până la primul tur, echipa de campanie galben-albastră şi-a dat seama că în acest fel nu va ajunge niciodată în turul II şi şi-a schimbat strategia de atac: oponentul principal, aşa cum trebuia să fie demult, a devenit Mircea Geoană. Nu cred că era nevoie de nenumărate sondaje de opinie care să-l dea pe Geoană pe locul II pentru ca Antonescu şi compania să realizeze care le este adversul. Să fim serioşi, şi fără tot ce s-a întâmplat în această campanie, în cazul în care Antonescu ar fi intrat în turul II tot ar fi colectat voturile negative împotriva lui Băsescu. Rămâne de văzut acum dacă zilele rămase nu sunt prea puţine pentru ca preşedintele PNL să mai poată accede în turul II de scrutin.

Observ cu stupoare că se fac grave greşeli în această campanie şi nu pot să nu afirm încă o data că aşteptam mult mai mut de la această campanie.

Am abordat în articolul trecut declarația domnului Orban încercând să aflu ce stă în spatele ei. Discuțiile născute pe tema le găsiți aici. O fi fost vorba de prostie, o fi fost vorba de strategie sau poate chiar o fi fost vorba de neînțelegeri în partid nu vom ști. Cert e că această declarație nu e singura de acest fel. Să detaliem zic.

Cristian Preda ne atrage atenția că doar înainte cu câteva zile de declarația domnului Orban, însuși președintele PNL și candidatul la președenția României, Crin Antonescu, a declarat că în cazul ipotetic în care Traian Băsescu ar intra în turul II cu Vadim Tudor, el l-ar vota pe cel din urmă. Și Theophyle abordează tema dintr-o anumită perspectivă: cea a procentelor în scădere a candidaților Vadim Tudor și George Becali și destinația acestor procente.

Nu pot afirma că Antonescu încearcă să “fure” voturi de la candidați precum Vadim Tudor sau George Becali, dar în cazul în care acest lucru e adevărat, ar fi o mare greșeală. E drept că lucrurile se leagă. Două declarații în decurs de câteva zile cu aceeași tentă din partea primilor doi oameni dintr-un partid nu poate reprezenta o coincidență. Sau cel puțin nu în viziunea mea. Apar semne de întrebare în această privință și am catalogat acest lucru o greșeală (repet! în cazul în care această ipoteză ar fi adevărată) deorece sunt absolut sigur că numărul voturilor câștigate prin aceste manevre va fi mai mic decât numărul voturilor pierdute.

Să ne amintim că sloganului lui Crin e “Revoluția bunului-simț”. Am vorbit despre acest lucru într-un post anterior și punctam faptul că mi s-a părut o poziționare corectă, dar totodată aminteam că stabilirea unei identități clare încă de la începutul campaniei, lucru crucial de altfel, a cam fost trecută cu vederea. Au trecut mai bine de două săptămâna din campania electorală și observ că declarațiile amintite în paragrafele anterioare nu fac decât să bage în ceață și mai mult electoratul fidel al Partidului Național Liberal. Exemplul grăitor pentru acest lucru mi se pare chiar declarația lui Crin Antonescu. Să afirmi că ai vota un extremist în detrimentul actualului președinte, doar pentru că acesta îți e principalul adversar mi se pare o dovadă de lipsă de bun-simț. Da. Chiar asta mi se pare. Să nu ne furăm căciula singuri, un mandat sub Vadim sau Becali ar fi viza de emigrare pentru un mare procent din populația României, pe când mandatul lui Băsescu l-am îndurat. Cu scrâșnit de dinți, dar l-am îndurat.

În acest context, alegătorul din mine și totodată un posibil votant al domnului Antonescu și-ar dori retragerea acestei afirmații. Un simplu “Mă gândesc serios să nu mă prezint la vot într-o astfel de ipoteză cu Vadim și Băsescu în turul II” ar fi mult mai onorabil.

Se dă declarația: Ludovic Orban – “Băsescu este votat de alcoolici, țigani și probabil de prostituate”.

Cum catalogați această declarație din punct de vedere comunicațional? Bună sau rea? Mai bine zis eficientă sau nu? Faptul că Antonescu s-a dezis imediat de ea nu înseamnă că nu e de acord sau că nu e planificată. Deseori e mult mai bine s-o spună altul. Sau poate mă gândesc eu prea departe și e Orban prost.

Aștept părerile voastre.