De la A. (la) Z.

Mihnea ne pune la dispoziţie în ultimile sale articole două discursuri de urmărit. Dacă aveţi de unde rupe două ore merită să-i urmăriţi pe Obama şi pe Hillary Clinton. Dacă nu aveţi însă două ore la dispoziţie ajung şi zece minute pentru a vă da seama despre ce am să vorbesc eu aici.

Politica românească nu are oratori. Şi nu ştiu ce părere aveţi voi despre asta, dar eu cred că e un mare minus pentru oricare lider şi pentru oricare partid. Legătura care se crează între un lider şi mase printr-un discurs nu poate fi egalată de nici un alt mijloc. Nu cred că mai trebuie să aduc aminte câtă lume a privit confruntările din campania pentru prezidenţiale. Românii vor să-şi vadă conducătorii, românii vor să-şi cunoască conducătorii şi ce mijloc mai bun au pentru toate acestea dacă nu discursul? Cum spuneam şi mai sus, e de ajuns să-i priveşti doar câteva minute pe cei doi politicieni americani citaţi mai sus pentru a simţi, indiferent de simpatiile sau convingerile tale, că aceştia chiar îţi transmit ceva.

Campania prezidenţială şi chiar un exemplu pe care îl am proaspăt în memorie, vizita din Moldova a preşedintelui, îmi arată totuşi că scena politică românească nu e chiar la zero din punctul de vedere al oratorilor, ci la unu: Traian Băsescu. Să ne înţelegem. Nu vorbesc aici de simpatii, de convingeri politice sau mai ştiu eu ce. Vorbesc pur şi simplu de retorică sau mai bine zis de oratorie (am spus “mai bine zis de oratorie” pentru că expresia e “a fi un bun orator”).  E singurul care poate crea în orice moment legătura de care are nevoie pentru a-şi trimite mesajele.

Să nu-mi veniţi cu Crin. Nu. Crin s-a născut talent şi a murit speranţă. Din punct de vedere oratoric, Crin s-a născut şi a murit odată cu congresul în care a fost ales preşedintele PNL. A încetat să transmită demult. A încetat să lege şi se limitează doar la a transmite mesaje. Nu e vorba că nu-şi doreşte mai mult. Atâta poate.

La socialişti nici nu se pune problema de oratori.

Închei prin a vă întreba: de ce ai noştri lilderi nu sunt buni oratori?

Nu sunt un adept al stângii. În scurta mea istorie a votului, scurtă din cauza vârstei şi nu pentru că nu aş fi mers la vot, ştampila n-a mers niciodată spre căsuţa PSD. Cu toate acestea, nu trăim în ţara în care să votăm după ideologie şi niciodată nu exclud vreo variantă.

Astăzi l-am auzit de două ori vorbind pe Mircea Geoană: la Piteşti şi în studioul televiziunii naţionale. L-am urmărit atent, aşa cum i-am urmărit şi pe ceilalţi trei candidaţi care au contat la un moment dat sau contează în luptă. Discursul lui Geoană nu-mi seamănă decât cu o demagogie ieftină. Promisiunile bombastice de genul mii de locuinţe la Piteşti cu ajutorul lui Pendiuc, transformarea clasei sărace în clasă de mijloc şi implicarea în obţinerea de către România a unui comisariat important (a mai și spus că PSD-ul deja se implică în asta prin relațiile lor la Bruxelles ))) ), mă fac să înghit în sec gândindu-mă la procentul pe care candidatul PSD îl va câştiga în turul I.

Nu întru în discuţii despre turul II. Acolo e altă ecuaţie. Acolo e nevoie de compromis, pentru că vorba aia, nu găsim unul bun din 12, apoi din 2.

Tocmai am urmarit discursurile celor doi candidati la presedentia PNL: Calin Popescu Tariceanu si Crin Antonescu.

Am urmarit doua discursuri interesante, de calitate, fiecare dintre ele fiiind bazat pe punctele forte ale candidauluii: Calin – economie, planuri, guvernarea (dintr-un anumit punct de vederea), Crin – talent oratoric, suflet, nevoia de schimbare.

Crin a inceput greu, dar a incheiat marsand. I-a criticat pe Traian Basescu, Emil Boc si, surprindere, Mircea Geoana. Acest lucru face perioada de dupa acest congres foarte interesanta in cazul in care Crin va castiga. S-a facut apel la istoria partidului, 1990, Radu Campeanu si imediat au fost introdusi in scena Patriciu si Catarama. Se vede deci ca sustinerea din partea celor doi a fost maxima si e un plus in perspectiva in care Crin va castiga si va candida la prezidentiale. Totusi, Crin a facut o mica gafa si a spus cateva minute mai tarziu ca oamenii bogati au mai multe partide (o fi stiind el ceva). S-a adus in discutie schimbarea de lider si nu numai, dar s-a vorbit si despre PNL ca fiind un partid ce nu sta in presedinte (idee spusa da Bogdan Olteanu pe blog nu cu mult timp in urma). La capitolul ideologie politica, discursul lui Crin a fost putin ciudat. “Fiecare roman trebuie sa aiba o sansa” subliniata ca idee liberala si “ordine in Romania” ca idee de dreapta au fost lucruri care cel putin pentru mine au ridicat anumite intrebari. Ramane de vazut, in cazul in care va castiga, cum va reusi Crin sa-i uneasca pe ceilalti. Asa l-a caracterizat el pe urmatorul lider al PNL.

Ca o remarca personala, trebuie sa-l sanctionez pe Crin pentru o anumita remarca: “N-am promis nimic pentru a fi votat!”. Domnule Antonescu, eu va apreciez pentru ca sunteti singurul ministru al sportului care a incercat sa faca ceva pentru sportul romanesc, dar nu e bine sa va incepeti mandatul (in cazul in care veti catiga) cu o minciuna. Iar daca ati citi aceste randuri ati sti despre ce vorbesc.

Calin a fost, ca de obicei, mai lipsit de impact. Nu are acelasi talent oratoric ca si Antonescu si era de asteptat. Totusi a avut un discurs canalizat pe punctele sale forte, cunostintele de economie, planuri, argumentarea (foarte buna dupa parerea mea) pentru neintrarea la guvernare. A “dat” si el in Basescu, in reunirea FSN-ului, in Boc, Pogea si in acordul cu FMI. A dat de inteles ca actualul context, criza economica, e doar un laitmotiv folosit in discursurile celor de la putere pentru argumentarea incompetentei. Totodata, Calin l-a atacat indirect pe Crin spunand ca Romania are nevoie de un presedinte cu bune cunostinte in economie. S-a adus in discutie si scorul electoral obtinut la ultimile alegeri, dar si cifrele guvernarii PNL. Cat despre ideologie politica, Tariceanu a afirmat ca PNL este partidul de centru-dreapta a clasei de mijloc, partidul ce sustine libertatea si drepturile individului. La scurt timp dupa incheierea discursului, Norica l-a contrazis la studioul de la Antena 3 spunand ca Romania nu are o clasa de mijloc ci doar bogati si saraci, aceasta presupusa clasa de mijloc fiind constituita de cei care s-au imbogatit pe spinarea statului. Norica, vezi ca te bagi la creatie si spui numa’ prostii…

Ca sa fiu fair, il sanctionez si pe Tariceanu pentru o remarca: “Am castigat batalie intre 2004-2008 cu Traian Basescu”. Sa mori tu, Caline? Si daca ati castigat-o de ce nu sunteti acum majoritari si la guvernare?

Astept cu interes rezultatele.

Ieri m-am uitat la Obama. Ma bateam daca pierdeam ceremonia. Nu pentru ca sunt mare fan ci pentru imi doream sa vad cum da la televizor un eveniment de asa mare amploare. Am vrut sa vad ce se arata, ce se spune, cum se spune.

Recunosc ca mi-a placut mult discursul lui Obama de dupa castigarea alegerilor. El e un excelent orator, un bun actor, iar cei care s-au ocupat de discurs genii . Nu stiam la ce se ma astept de la discursul de la invenstitura, dar chiar si asa am fost surprins. Am vazut un Obama care a adus problema crizei din primele fraze, lasand pe mai tarziu frazele mobilizatore si cuvintele care emotioneaza. Sunt sigur ca a fost un discurs mult mai putin gustat de americani, de cei avizi de show.

Cat despre eveniment in general pot spune ca a fost impresionant, dar diferenta de cultura m-a facut sa fiu reticent unor chestii. Imi place showul, il gust intr-o mare masura, dar ieri parca a intrecut masura. Nenea ala care era preot m-a facut sa ma gandesc serios sa schimb programul. Interesanta a fost asocierea de natii care au avut prim planul: nenea ala cantaret, cu vioara in mana, nu fara motiv a fost de origine asiatica.

De acum ecuatia se schimba. Show-ul e show, dar SUA are nevoie si de politica.