De la A. (la) Z.

Am vazut mult sport la viata mea. Am crescut cu el. Dar Le Tour parca e cu totul altceva. Eram mic dar imi amintesc de Pantani, de Ullrich si de primele editii ale lui Lance ca si cum ar fi fost ieri.

Aceasta competitie are un aer aparte. Spiritul de competitie trece in Le Tour spre un alt registru. Trece spre un registru mult mai artistic, spre o contopire a sportului cu arta. Imbinarea frumusetilor unei tari cu spiritul unei competitii sportive au dat an de an un spectacol superb. Indiferent de cat de multi si-au pus intrebari in privinta lui Lance, indiferent cati au fost depistati pozitiv, farmecul Turului Frantei a ramas nestirbit. Iar acest farmec nu cred ca va pali prea curand.

An de an am asteptat luna iulie pentru Le Tour, an de an am asteptat muntii, an de an am asteptat sa revad o tara cu adevarat frumoasa.

Un articol superb despre aceasta competitie la Radu Naum.

Romania-Franta 2-2. A fost un punct castigat de Piturca si 3 pierdute tot de el. Am inceput bine, prin bine intelegandu-se cu atitudine, cu un gol norocos si cu unul din faza fixa. Ce am mai primit dupa? O singura faza de fotbal facuta de Chivu si Muresan in prima repriza. Nu e cine stie ce, dar oricum mai mult decat in ultimile 5 meciuri ofociale ale nationalei, adica cele cu Lituania, Insulele Feroe si de la Campionatul European.

Cel mai rau e ca viitorul nu suna prea bine. Din pacate Romania nu prea a jucat fotbal nici de data aceasta. Un joc fara prea multe idei, bazat la fel ca si pana acum pe o aparare exacta si pe iesiri pe contraatac. Dureros e ca am jucat cu o echipa a Frantei mult sub cea din anii trecuti. Am jucat cu o echipa care in primele minute parca vroia sa-l faca pe Domenech sa-si dea demisia inca de la pauza.

Mai e de notat ca Gradinescu a innebunit dupa ce Carmen Trandafir i-a facut un copil. Ori e mana in mana cu Mircea Sandu ori nu se mai intersecteaza cu realitatea. Ne-a spus de vreo cateva ori ca un punct este bun si trebuie sa ne multumim cu acest rezultat. Din cate stiu eu am pierdut cu Lituania in prima etapa, iar Franta a pierdut in Austria. De ce ar trebui sa ne multumim cu un punct in fata unei echipe care daca ar juca acum cu Spania ar pierde de la 3-0 in sus? Nu inteleg. Am mai aflat ca daca ne lipsesc 2-3 jucatori nu mai avem pe cine sa bagam de pe banca. Inlocuitorul lui Daniel Niculae (jucatorul de care Piturca si-a batut joc aducandu-l pana pe aeroport si apoi renuntand la el), si anume Florin Costea, ne-a cam aratat ce stie: “Sa moara mama”. Atat poate.

Pacat. Intr-o vreme jucam fotbal. CFR ne-a aratat ca nu mai exista echipe mari si o echipa din Romania poate invinge Roma si poate face egal cu Chelsea fara sa stea 11 pe linia portii. Dar la nationala parca totul se schimba. De ce in cazul echipelor de club nu mai exista echipe mari, dar Romania cand joaca cu Franta, o umbra de echipa, trebuie sa-si vada lungul nasului? Ne amagim si asta nu e bine. Ne scuzam esecurile miseleste.

De remarcat Ogararu, care dupa umilinta neconvocarii la Campionatul European si in nenumarate alte randuri isi face mereu datoria cand se apeleaza la el. Tot la capitol “pe plus” il trec pe Muresan. Un jucator modest si muncitor care a facut un meci foarte bun. La rubrica “0 lei, 0 bani” il notam pe Mutu. Un jucator care daca nu avea numele asta nici nu stiam ca a jucat.

Din pacate acest meci nu ne-a adus prea multe lucruri bune. Sunt de aceeasi parere: cred ca am pierdut o calificare aproape dinainte sa inceapa campania. Doar o minunue, si prin minune spun victorie in Franta, in Serbia, acasa cu Serbia, in Austria si in Lituania, ne mai poate aduce calificarea. Cam greu, asa-i?

Respect hotararea luata pe vechiul blog si nu mai scriu despre fotbalul romanesc, cu exceptia echipei nationale.

Sambata avem in fata un meci decisiv pentru continuarea acestei generatii. Daca europeanul din vara a avut partile lui bune si partile lui rele, dupa infrangerea cu Lituania meciul cu Franta nu poate avea decat doua deznodaminte: victorie, singura noastra solutie de a ramane in cursa pentru calificare si egal sau infrangere, situatie in care cred ca iesim din calculele calificarii, iar Serbia devine principala favorita a grupei.

Problemele nu au ocolit Franta in ultimul timp, dar nu poti garanta victoria cu Franta indiferent de cum te numesti. Problema valorii dintre cele doua echipe nu mai poata fi pusa. Francezii sunt peste noi si ca echipa si ca indvidualitati. Dar acest lucru face fotbalul frumos. Putem invinge Franta cu o singura conditie: sa avem aceeasi atitudine ca in meciul cu ei de la Euro, dar o alta tactica, una in care sa incercam sa le punem probleme. Nu putem sa fim 90 de minute in atac cu Franta, dar putem sa fim mai curajosi.

La fel ca toti microbistii din aceasta tara, sper sa castigam sambata cu Franta. Sa uitam ca ne-a umilit Lituania si sa nu ne luam gandul de la calificare inca de la incaputul campaniei.

HAI ROMANIA!