De la A. (la) Z.

Că Ponta l-a făcut cu ou și cu oțet pe predecesorul său, Mircea Geoană, cred că am aflat cu toții. Și mai interesant e că amplul interviu reprezintă cea mai virulentă apariție a lui Ponta de când e președintele PSD. Cel puțin mie așa mi se pare. De ce acum? Pot fi ridicate mai multe ipoteze. De ce în Evenimentul Zilei? Greu de spus. Vă invit să citiți întregul interviul aici, dar și răspunsul lui Geoană aici. Unde e răspunsul lui Geoană? În Hotnews .

Cu toate că atacurile punctuale lansate în interviu au fost numeroase, ele nu sunt foarte importante din punct de vedere comunicațional. Întregul e mai important. Pot înțelege rațiunea acestui întreg: poporul e cu nervii la pământ din cauza situației actuale, Băsescu îl scoate din minți pe zice trece etc., iar din când în când același popor își amintește că în decembrie s-ar fi putut schimba ceva. De ce persistă atât de mult această senzație? Nu pentru că Geoană+PSD ar fi fost cine știe ce sculă de basculă, ci pentru că simbolistica unui scrutin prezidențial e foarte importantă. Fie că votezi cu unul sau cu altul, fie că nu vă votezi deloc, fie că spui că te interesează, fie că spui că nu dai doi bani pe ce se întâmplă, în rarele momente când te gândești aștepți o schimbare. Asta pentru că se încheie un ciclu și începe altul. Pe baza acestui raționament pot înțelege obiectivul interviului, dar, din scurta mea experiență, am învățat că deseori în politică ce iei cu o mână dai cu cealaltă.

În interviul amintit, ziaristul aduce aminte de Cozmin Gușă într-o discuție legată de datoriile partidului din campanie. Eh, după acest interviu Ponta îmi seamăna din ce în ce mai mult cu Cozmin Gușă. De ce? Pentru că se arată disponibil să calce pe cadavre. Asta îl poate ajuta pe termen scurt, dar și de această dată trag aceeași concluzie pe care o trăgeam și după articolul Liderii opoziției la apel: nu-l văd bine pe viitor.

Să ne amintim că Victor Ponta a fost purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană în campania prezidențială și oricât încearcă să minimizeze acest lucru el nu rămâne lipsit de importanță. Să fii purtător de cuvânt într-o campanie prezidențială nu e ca și cum ai fi propus director la nu știu ce deconcentrată (că tot e la modă cuvântul) de către partid. Mi-e imposibil să cred că un om se raliază unei astfel de cauze și într-o asemenea poziție fără a crede în victorie. Nu cred că Ponta, neîncrezător fiind în puterile candidatului propriu, a fost obligat să-i fie purtător de cuvânt (poate doar obligat de interes). Totodată, acuzele ce reies din interviu nu sunt legate exclusiv de înfrângere, ci sunt probleme ce au dăinuit în timp.

Acum eu ce să înțeleg? Că Ponta și-a dat seama în 7 decembrie că mogulii conduc PSD? Să fim serioși.

În altă ordine de idei, câte avantaje și câte dezavantaje îi va aduce lui Ponta această predispoziție de a călca pe cadavre rămâne de văzut.

Ultimile zile au adus pe piață două sondaje: unul cu privire la scena politică actuală, altul legat de cât de rău le pare românilor după perioada comunistă. Nu pot trage decât o singură concluzie de aici: cineva se pregătește de suspendarea lui Băsescu. Dar cine?

Puteți veni să-mi spuneți ca nu e așa, dar în cazul astă care ar fi rostul sondajelor enumerate mai sus. Să fim serioși, PD-L-ul e în pământ până la gât, iar primul scrutin de alegeri e departe.

PNL-ul și Antonescu par că nu vor să se mai frigă încă o dată (oare doar la suprafață?) și văd suspendarea oportună doar în cazul în care Băsescu refuză numirea unui premier desemnat de o posibilă majoritate PSD+PNL+mai știu eu cine. Voiculescu pare că s-a săturat de letargie și se trezește acum, în jurul datei de 20 iulie, că pe data de 1 iulie a propus el suspendarea președintelui. Hilar. Măcar de l-ar fi lăsat pe băiatul ală, Daniel Constantin (cică șef la PC – adică șef peste un personal computer cum bine sesiza cineva pe twitter), să iasă în față cu fumigena asta. Mai afla lumea de el. Ponta pare a fi singurul care întrezărește suspendarea. A ieșit azi și a spus că că PSD-ul a început negocierile cu parlamentari de la PD-L pentru crearea unei majorități (interesant negoț; mă întreb ce le dă în schimb).

De trecut în revistă și un aspect al sondajului IPP. Pe lângă necesarele întrebări legate de suspendarea președintelui și opțiunea de vot pentru partide, s-a mai introdus o chestie: cică cu care dintre candidații de la prezidențialele din 2009 ați vota dacă mâine ar fi alegeri. M-a bufnit râsul . Adică nu cu cine ați vota dacă s-ar organiza mâine alegeri prezidențiale, ci cu care dintre Antonescu, Geoană ( )) ) și Băsescu.

Acum vă las pe voi să vă dați cu părerea. Eu am subliniat ce aveam de subliniat .

UPDATE: La foarte scurt timp dupa publicare, albumul de la ziua de nastere a Dianei Videanu a fost sters de catre pretenara Cristina Anghel. Se pare ca si in miez de noapte telefoanele odraslelor suna. Presimt cum facebookul va pierde in scurt timp zeci de conturi de copii de bani gata. Va fi efectul “Ana Geoana”, un fel de “Toni Tecuceanu” cand vine vorba de gripa porcina.

Fiica lu’ “Mihaela, dragostea mea”, semi-nud pe facebook, deja a facut inconjurul Romaniei. La doar 14 ani, prostanaca-junioare debordeaza de lipsa de pudicitate si de minte. Nu m-am multumit doar cu Ana si am facut o scurta ancheta. Ce-am gasit? Imediat va spun.

La una din pozele unei anume Cristina Anghel, Ana lasa un comment de genul “ce sexy sunteeeti :*”. Ghiciti cine e al doilea personaj din poza? Daaaaaaaaaa! Diana Videanu! Si noi care credeam ca imperecherile dintre PSD si PDL s-au incheiat odata cu povestea dintre Eba si Hrebe Jr… Da dragilor, Diana a lu’ Adriean si Ana a lu’ Mircea sunt prietene. A se observa in poza de mai sus comentariul lasat de Diana, cu referire la ea si la prietena Cristina Anghel: “♥ ♥ ♥ The Queens of THE KING’S ♥ ♥ ♥”.

Stati ca nu s-a terminat aici. Domnisoara Anghel ne mai pune la dispozitie un album de poze memorabil: “Vidy’s and Crishy’s 17th Birthday Party ♥ ♥ ♥”. Adica niste poze de la ziua de nastere a Cristinei si a Dianei Videanu. Faceti click cu incredere aici. Veti vedea o familie Videanu fericita. Veti putea observa blanuri opulente, rochii marete, coronite de printese, club de fite, sampanii flambante, animatori, ospatari, invitati unul si unul.

Da dragii mei, aici sunt banii dumneavoastra, in lamborghiniul lui Honorius, in range roverul Ebei, in blanurile Dianei, in costumele de baie ale Anei. Banii dumneavostra sunt acum in buzunarele unor copii ai caror parinti v-au furat si v-au batjocorit de 20 de ani incoace. In aceste conditii, urmatoare melodie poate inlocui cu brio imnul national, “Desteapta-te romane”.

Priviți două dintre materialele pe care le-am primit astăzi de la cortul PNL aflat în Piața Rosetti.

Nu sunt un adept al stângii. În scurta mea istorie a votului, scurtă din cauza vârstei şi nu pentru că nu aş fi mers la vot, ştampila n-a mers niciodată spre căsuţa PSD. Cu toate acestea, nu trăim în ţara în care să votăm după ideologie şi niciodată nu exclud vreo variantă.

Astăzi l-am auzit de două ori vorbind pe Mircea Geoană: la Piteşti şi în studioul televiziunii naţionale. L-am urmărit atent, aşa cum i-am urmărit şi pe ceilalţi trei candidaţi care au contat la un moment dat sau contează în luptă. Discursul lui Geoană nu-mi seamănă decât cu o demagogie ieftină. Promisiunile bombastice de genul mii de locuinţe la Piteşti cu ajutorul lui Pendiuc, transformarea clasei sărace în clasă de mijloc şi implicarea în obţinerea de către România a unui comisariat important (a mai și spus că PSD-ul deja se implică în asta prin relațiile lor la Bruxelles ))) ), mă fac să înghit în sec gândindu-mă la procentul pe care candidatul PSD îl va câştiga în turul I.

Nu întru în discuţii despre turul II. Acolo e altă ecuaţie. Acolo e nevoie de compromis, pentru că vorba aia, nu găsim unul bun din 12, apoi din 2.

Zilele trecute eram plăcut surprins că lucrurile încep să se mişte în campania elctorală. Cu bune, cu rele, candidaţii începeau să se mişte, începeau să se vadă schimbări de viziune, schimbări de strategii, începea să se semene a campanie.

Poate sunt prea idealist. Nu zic nu. Dar observ cum am intrat într-o perioadă care nu îmi provoacă decât lehamite: perioada dosarelor. În viziunea mea, acest fel de campanie nu are de a face cu campania electorală, cu politicul sau comunicarea electorală. Hayssam şi dezvăluirile lui Nastasiu, Sorin Roşcă Stănescu şi convorbirile cu Bogdan Chirieac, soacra lui Geoană şi banii care îi vin din campanie, aceste lucruri nu au nici o legătură cu o campanie electorală, iar toate persoanele care se pretează la aceste lucuri nu sunt decât nişte mari zerouri ale societăţii. Acest mod de a face agenda publică nu reprezintă decât prelungirea tabloidizarii societăţii, dar cu alte subiecte.

Zilele trec cu repeziciune şi parcă încep lucrurile să se mişte şi în campania electorală. Bine, nu vă gândiţi că a făcut vreo unul din ei ceva senzaţional. Nu. Discursurile, apariţiile, sloganurile, mesajele tot la pământ sunt.

Cu toate acestea observ cum strategiile candidaţilor se adaptează din mers. Dacă la început credeam că va fi o cursă în patru ne dăm seama cu trecerea timpului că e de fapt doar o luptă în trei. Nu ştiu care au fost obiectivele lui Oprescu, dar cu siguranţă nu le va atinge. Spre deosebire de el, cei trei candidaţi rămaşi în cursă se mişcă într-un fel sau altul. Observam ieri cum Antonescu şi-a dat seama că adversarul principal e deocamdată Mircea Geoană şi nu Băsescu. Prea târziu sau nu rămâne de văzut. Astăzi observ cum şi Traian Băsescu, odată cu schimbarea de slogan umblă şi el puţin la strategie. Putem observa o încercare clară de apropiere faţă de PNL. Nu cred că e vorba de o înţelegere tăcută între Băsescu şi Antonescu, de genul îl sărim pe celălalt şi rămâne să ne batem în turul II. Nu. Nici unul nu se pretează la aşa ceva pentru că e prea riscant. Dar cred că Băsescu încearcă să-şi atragă electoratul de dreapta, al PNL, pentru turul II. Băsescu spunea azi la Cluj că românii vor avea de ales pe 22 noiembrie între Geoană, care îi are în spate pe moguli şi pe baroni, şi Băsescu, care are în spate poporul. Nici o remarcă la candidatul Antonescu. Nu pentru că el n-ar conta, ci pentru că voturile lui vor decide cine va fi următorul preşedinte în cazul în care preşedintele PNL nu va trece de primul tur. Remarc abilitatea lui Băsescu de a aştepta până în momentul în care cei mai mulţi nu îi mai dau nici o şansa lui Crin. O schimbare prematură de strategie în acest sens l-ar fi putut aduce pe Antonescu în turul II cu mari şanse de câştig în faţa actualului preşedinte.

Pe de altă parte mă surprinde slăbiciunea lui Geoană. După episodul Moscova şi după refuzul dezbaterii de azi de la Cluj, candidatul PSD este clar în dificultate. Rămâne de văzut ce va face, pentru că şi în cazul în care el va trece de primul tur, greşeli precum cele mai sus enunţate îl vor aduce în mare buclul. Poate chiar la pierderea alegerilor în turul II în faţa lui Băsescu, contrar tururor previziunilor din acest moment de pe scena publică.

Suntem cu toţii de acord că avem o campanie foarte slabă. Hai, cu lipsa de substanţă, de idei, de logică ne obişnuisem, dar acum parcă mi-e dor şi de-un discurs mai de Doamne ajută, de-un spot bun, de-un slogan bun etc.

Mai sunt 10 zile până la vot, cu tot cu cea de azi, şi doi dintre candidaţii importanţi la fotoliul de preşedinte al României au făcut schimbări în campaniile electorale întreprinse. Şi nu vorbim de schimbări minore, inerente într-un proces de campanie indiferent cât de pus la punct e planul, vorbim de schimbări majore: schimbare de slogan şi schimbare de strategie.

Traian Băsescu, aşa cum s-a anunţat zilele trecute, şi-a schimbat sloganul trecând de la “Basescu pentru Romania” la “€œBasescu luptă pentru tine”. Nu înţeleg rostul schimbării. Singura explicaţie o pot da prin faptul că Băsescu şi-a dat seamă că românii sunt egoişti . Consider inoportună această schimbare. Aş fi înţeles-o în momentul în care ar fi venit cu un bum, cu un slogan de forţă, scurt, coagulator, nu cu o băşină la fel de mare ca precedentul slogan. Cu toate acestea, intrând azi pe site am dat de un mesaj nou foarte bun: “Voi sunteţi adevărata majoritate”. Da. Aşa e altfel. În sfârşit s-a putut identifica adevăratul adversar şi s-a trecut la folosirea slăbiciunilor adversarului în interes propriu.

Crin Antonescu pare de departe candidatul cu cel mai slab plan dintre cei trei aflaţi în luptă în acest moment. Cu doar câteva zile rămase până la primul tur, echipa de campanie galben-albastră şi-a dat seama că în acest fel nu va ajunge niciodată în turul II şi şi-a schimbat strategia de atac: oponentul principal, aşa cum trebuia să fie demult, a devenit Mircea Geoană. Nu cred că era nevoie de nenumărate sondaje de opinie care să-l dea pe Geoană pe locul II pentru ca Antonescu şi compania să realizeze care le este adversul. Să fim serioşi, şi fără tot ce s-a întâmplat în această campanie, în cazul în care Antonescu ar fi intrat în turul II tot ar fi colectat voturile negative împotriva lui Băsescu. Rămâne de văzut acum dacă zilele rămase nu sunt prea puţine pentru ca preşedintele PNL să mai poată accede în turul II de scrutin.

Observ cu stupoare că se fac grave greşeli în această campanie şi nu pot să nu afirm încă o data că aşteptam mult mai mut de la această campanie.

La Mihnea pe blog găsiți cel mai bun viral de până acum din campanie. Chiar bun.

Iar dacă e să intrăm în registrul ăsta al creativității, am și eu un sfat pentru echipa de campanie a lui Băsescu: băi băieti, lumea nu-l mai crede pe al vostru candidat. Nu-l mai puneți să vorbească peste tot despre moguli, parlamentari etc. Nu-l mai crede nimeni. Fiți mai inventivi. Ia urniți voi simpatizanții, scoateți niscaiva parale din conturi și în câteva zile toate bannerele și afișele cu Geoană să aibă câte o ștampilă “GARANTAT ILIESCU”. Vă asigur eu că-l terminați pe oponent în urban.

Revin la discuția începută ieri despre campania electorală pentru prezidențiale. Astăzi vreau să trec peste nemulțumirile personale și să trec puțin în revistă principalii candidați.

Luând în discuție cei patru candidați cu șanse, ne dăm ușor seama că fiecare dintre ei a pornit cu o etichetă – avantaj sau nu asta depinde doar de ei.

Traian Băsescu este de departe cel mai cunoscut om politic al ultimilor ani în România. Dar acest lucru nu doar pentru că a fost președintele în funcție a României ci și pentru că a fost, așa cum mereu i-a plăcut să-și spună, președintele-jucător. Băsescu e acel personaj politic care în vreme de liniște nu trăiește. E acel tip de politician care se hrănește din “sângele” curs în dispute și scandaluri. A intrat în cursă pentru un al doilea mandat din cel mai înalt punct al politicii românești. Cât l-a ajutat acest lucru, știută fiind compoziția sa ca om politic, vom vedea pe 6 decembrie.

Pe Mircea Geoană îl percep ca un om politic abil dat fiind faptul că a reușit să ajungă președintele celui mai important și mai complicat partid politic din România. Faptul că în ciuda zvonurilor și frământărilor din interiorul partidului a reușit să se impună și drept candidat la președenția României din partea partidului său e o confirmare a celor spuse mai sus. Geoană a intrat în lupta electorală având un avantaj clar: partidul. Cu toate luptele interne, cu toate voturile și oamenii pe care îi ia Oprescu, cu toate înjurăturile pe care PSD-ul și le-a luat după “performanțele” alianței cu PDL-ul, acest partid poltic rămâne un pion foarte important într-o competiție de acest gen. Pentru a câștiga această cursă prezidențială Mircea Geoană trebuie să fie acel vârf de atac care să știe să stea în teren și să bage mingea în poartă. De restul se ocupă echipa (partidul).

Sorin Oprescu a fost candidatul pe genunchi din toate punctele de vedere. Motivele întârzierii anunțului de candidatură mă depășesc așa că nu o să încerc să le discut. Cu toate acestea Oprescu n-a intrat fără atuuri în cursa pentru prezidențiale. Venit într-un fel pe filiera pe care și Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni, Oprescu nu putea să iasa din tipar când vine vorba de strategie. El nuanțează heirupismul folosit cu succes în multe cazuri de Traian Băsescu și speră ca publicul să nu se fi săturat de aceste forme fără fond câștigătoare de multe ori.

Crin Antonescu a avut ocazia să intre în luptă ca fiind candidatul altfel, așa cum bine s-a denumit. Nu neapărat că ar fi așa, bine ca și poziționare. El pornea de pe locul “șefului” opoziției, loc care pe urmă l-a cedat foarte ușor către Mircea Geoană odată cu ieșirea PSD de la guvernare. Asta pentru că nu a reușit să se opună partidului abia ieșit de la putere. Ce cred eu că nu a reușit să facă Antonescu a fost acea poziționare (crucială) de început. Stabilirea unei identități clare încă de la început, mai ales pentru un candidat mai puțin cunoscut decât contracandidații săi s-ar fi impus mai mult decât orice, în contextul alegerii unei astfel de strategii pentru campanie. Începutul a fost promițător. Acel maraton de transmisii live al celor două televiziuni de știri de la congresul PNL a fost un început de bun augur în vederea stabilirii identității de care vorbeam. Cu timpul lucrurile nu au mai mers așa cum ar fi trebuit să meargă. Mai multe despre Antonescu într-un articol foarte bun la Adi de la paralele-paralele.

Trebuie să menționez că unele aspecte discutate aici mi se par veridice doar la acest moment, eu nefiind omul care să nu cred în minuni. În acest sens, cred că locurile pe care le ocupă în sondaje acești patru candidați pot fi altele în primul tur de scutin. Greu, dar se poate.

P.S. O pată de culoare în această competiție pentru prezidențiale mi s-a părut declarația lui Remus Cernea, candidatul verzilor: “România va fi cu adevărat liberă și democratică atunci când va avea președinte o femeie romă, lesbiană și atee”. Nimic mai adevărat Remus. Democrația e cea mai indicată formă de organizare și conducere a societății. Cu toate acestea, două dintre elementele sale de bază, majoritatea (de care am vorbit aici) și libertatea, nu întotdeauna aduc doar lucruri bune.