De la A. (la) Z.

Lucian mă pune la încercare încă din primele mele zile de relaxare (la Piatra-Neamț, bineînțeles ). Zgubiliticul fundaș din #echipabloggerilor ( echipă care va avea site in curând ) mă pune să-mi imaginez ce aș face dacă aș fi președintele statului. Nefiind un specialist al Constituției sau al cunoașterii prerogativelor președintelui, enumerarea de mai jos va conține mai mult lucruri care aș dori să se întâmple în mandatul meu.

1. M-aș înconjura de oameni pe care i-aș cunoaște și în care aș avea încredere.
2. Aș încerca depolitizarea sectorului public. Nu cred ca e nevoie de oameni veniți pe filieră politică mai jos de secretarii de stat, iar în teritoriu e de ajuns prefectul. Tot în această categorie bag aplicarea unui management bazat pe obiective la nivelul oricărei instituții de conducere. În felul acesta sper că se vor regla eternele autorizații de construcție date fără nici un temei (în afară de șpagă) sau monopolurile.
3. Aș dori reformarea sistemului de învățământ universitar. Deși nici cel preuniversitar nu stă extraordinar, nu cred că e nevoie de reinventarea roții așa cum își dorește legea educației propusă sub mandatul ministrului Funeriu. Sistemul universitar e la pământ. Scoțând din calcul universitățile particulare, de care nici nu mai poate fi vorba în mare parte, sistemul de stat ar trebui să umble atât la partea calitativă cât și la cea cantitativă (aici mă refer la numărul mult prea mare de absolvenți).
4. Aș încerca accelerarea lucrărilor în domeniul infrastructurii de transporturi. Orice proiect dezbătut sau început în acest domeniu, pare a fi văzut în ziua de azi ca o oportunitate de a regla relații și conturi, neavând nici un obiectiv strategic.
5. Mi-aș dori eficientizarea sistemului de sănătate. Îl consider domeniul care stă cel mai prost la ora actuală. Nu înțeleg cum statul român nu poate asigura condiții decente în sistemul de sănătate în situația în care majoritatea cetățenilor nu primesc niciodată vreun serviciu în schimbul banilor luați din fiecare salariu.
6. Siguranța publică a atins în ultimul timp un nivel alarmant, Bucureștiul fiind de departe punctul terminus în această ecuație. Fără nici cea mai mică exagerare, oamenii au ajuns să le fie frică să meargă pe stradă în capitala țării. Deși factorii care au dus la acest lucru sunt multipli (mafia organizată, educația, nivelul de trai etc.) trebuie făcut ceva foarte rapid. Aș crește numărul oamenilor legii aflați în stradă, dar totodată aș dori existența unui control asupra lor.
7. Aș vedea comunicarea drept soluție în relațiile de politică externă. La momentul acesta cred că doar un efort susținut de comunicare ne poate oferi un statut mai bun în afara granițelor țării.
8. O eternă întrebare o am în legătură cu relațiile în care se află cele trei puteri (legislativă, executivă, judecătorească) în România. Mi-e imposibil să înțeleg cum o lege făcută de un guvern și votată de parlament poate fi declarată neconstituțională de Curtea Constituțională. Nu pot oferi soluții pentru că nu mă pricep, dar e clar că trebuie făcut ceva.
9. N-am înțeles încă aplicabilitatea votului uninominal la alegerile parlamentare atâta timp cât cei care votează altfel decât partidul din care provin sunt excluși și totodată n-am auzit de vreo consultare a vreunui parlamentar cu alegătorii din colegiul său privind o anumită lege (în afară de acel nene de la PD-L, Oajdea dacă nu mă înșel, care cică ar fi consultat populația (nu știu prin ce metodă) și așa ar fi ajuns la concluzia că trebuie să voteze moțiunea).
10. Trebuie să fim conștienți de minusurile pe care democrația le are. Cred că democrația ar fi sistemul perfect în contextul în care răul nu ar exista, iar toți oamenii ar fi la același nivel (unul foarte mare) de inteligență. E clar că dacă le întrebai pe săracele babe care se băteau în primele rânduri cu jandarmii în față parlamentului dacă sunt de acord cu scăderea unui venit nu ar fi fost de acord, indiferent de contextul în care s-ar fi produs acea scădere sau de cuantumul ei. Tot aici amintesc și de presă. Toată lumea a sărit de fund în sus când a auzit punctul legat de pericolul pe care îl constituie presa cu privire la siguranța țării. Să nu ne mințim singuri. Cu toții știm (sau măcar cei cu capul pe umeri) că mass-media are la îndemână cea mai periculoasă arma pe care o poate deține omul. Să nu uităm că în spatele morților din cele două războaie mondiale a stat mai mult propaganda decât nebunia sau răutatea unor oameni. Cred că nivelul pe care presa românească l-a atins e unul crunt. Puțini mai sunt cei care nu au uitat că principalul obiectiv al acestui mijloc este informarea și nu manipularea. Dar vina pentru această situație o au deopotrivă cei din mass-media, cei din politică, cei aflați la conducerea instituțiilor de media și nu în ultimul rând populația. Revenind la strategia de apărare a țării amintită mai sus, demersul ar fi fost perceput sincer în cazul în care venea dintr-o parte lipsită de interese. Dar știm că nici acest lucru nu e adevărat. E ca în construcția de discurs: cel mai important e să găsești mesajul potrivit pentru persoana care îl transmite raportat la publicul care îl primește.

Două la număr: una de la Toma Nicolau și a doua de la Mihai Pintilie.

Prima, venită pe indestructibila filieră Portase – Nicolau mă pune să mă joc și sună cam așa:

Go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

Go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

Use Photoshop or similar to put it all together.

A doua leapșă e mult mai serioasă. Trebuie să scriu 10 principii după care imi ghidez viața.

1. Nihil sine deo

2. Nu mi-e frică de moarte

3. Mens sana in corpore sano

4. “Eu am un fel de paradis al meu în care nu se spun cuvinte”

5. Iubește

6. Visează

7. Majoritatea nu e mereu > decât minoritatea

8. Fii tu însuți

9. Sănătatea e cea mai importantă

10. Nu uita: comunici prin orice

În spiritul lepșelor prima leapșă merge către Mihai, iar a doua către Toma.

Cristi de la Rating Politic mă invită şi pe mine să spun ce m-ar mai scoate în stradă în ziua de azi. N-am citit nici unul din răspunsurile celor lepșuiti ca să nu fiu influenţat .

Pentru că de abia pe la mijlocul articolului lui Cristi se pomeneşte ceva de protest, pentru început am să mă eschivez şi am să spun că aş ieşi în stradă de bucurie. Aş ieşi în stradă de bucurie pentru orice mare performanţă a sportului românesc.

Acum să revenim la ce nu e prea plăcut. Mi-e aproape imposibil să-mi imaginez unele contexte care m-ar face să ies în stradă. Asta poate pentru că n-am termen de comparaţie, poate pentru că n-am simţit răul într-atât încât să ies în stradă. Cu siguranţă aş ieşi în stradă să protestez paşnic în anumite cauze, cum ar fi eliminarea gratuităţilor pentru transportul cu trenul pentru studenţi, ca să dau un exemplu.

Aş ieşi în stradă şi m-aş manifesta vioent atunci când mi-aş da seama că nu mai sunt liber sau atunci când mi-aş da seama că semenii mei n-ar mai fi liberi. Situaţia e ipotetică pentru că, aşa cum am subliniat şi mai sus, nici măcar nu-mi pot imagina acea situaţie.

Of, ce exerciţiu greu… Dar ce bine că e doar un exerciţiu şi ce bine că e greu…

Hoinaru îmi dă o leapşă venită pe filiera Bogdan Th. Olteanu. Cică să analizez eu un business online din punctul de vedere al poziţionării şi comunicării. Mă supun şi iau în discuţie un proiect foarte drag mie, Sportlocal.ro al domnului Chinezu.

Poziţionare: Sportlocal.ro s-a poziţionat ca fiind un site de ştiri despre sportul local, cu ştiri preluate dar şi cu content propriu. De o lună şi ceva, proiectul s-a dezvoltat într-o comunitate online în care utilizatorii pot scrie articole, pot uploada content video sau foto. La puţin timp după această orientare cifrele arată că decizia luată a fost una corectă: aproape 200 de uşeri înregistraţi, peste 100 de articole şi 7000-8000 de unici pe săptămâna conform Trafic.ro.

Acum să trecem la lucruri de substanţă. Nu cred că maetrul Chinezu a votat cu Kelemen Hunor şi nici nu-şi doreşte autonomie pentru Ţinutul Secuiesc , dar ideea de descentralizare a sportului a fost una genială după părerea mea. Rezultatele au venit, dar cred că proiectul are un viitor mult mai mare. Dacă în Bucureşti fotbalul este rege, în restul ţării sunt multe oraşe în care handbalul, voleiul sau alte sporturi iau faţa fotbalului. În provincie, românul iubeşte sportul mult mai mult decât în Bucureşti. Asta şi pentru că se naşte o emulaţie mult mai mare faţă de fenomen şi o mândrie locală. Ţinând cont de aceste lucruri cererea de informaţie e mare. Paginile de sport ale ziarelor locale sunt cele mai citite, iar odată cu creşterea utilizatorilor de internet piaţa de sport local trebuie acoperită. În ultimul an au apărut numeroase site-uri judeţene de sport, iar sportlocal.ro a acţionat foarte bine încercând încheierea unor parteneriate cu acestea.

Trebuie să salut şi ideea de comunitate. Pe lângă fidelizarea evidentă, un alt beneficiu al acestei comunităţi e accesul la informaţie care se face cam aşa: utilizatorul se duce, vede meciul, competiţia, vine şi scrie pe sportlocal.ro. Informaţia e preluată şi e dată pe site, de multe ori în exclusivitate, pentru că rar găseşti cronici sau chiar rezultate din sportul local, iar de cele mai multe ori le găseşti de abia după câteva zile.

Salut şi diversele concursuri organizate pe site. Premiile nu sunt mari, dar simbolic legate de sport ele mobilizează publicul.

Comunicare: Cred că sportlocal.ro trebuie să-şi continue dezvoltarea comunităţii prin metodele deja folosite. Totodată, parteneriatele cu site-urile mici trebuie întreţinute pentru că sunt situaţii win-win. Poziţionarea drept principalul loc de întâlnire al sportului local nu e gratuită şi nici mincinoasă. Asta pentru că nu există adversar. “Mogulii” gsp şi prosport, cu ai săi copii, nu strâng la un loc atâta informaţie despre sportul local cât strânge site-ul luat spre analiză.

Mă opresc aici pentru că nu mă simt în stare să-i dau sfaturi lu’ Chinezu . Eu mi-am făcut datoria de lepșat (sau lepșuit) şi am trecut în revistă un proiect care, repet, mi-e foarte drag. Un proiect care nu are moarte pe termen mediu şi lung, ci doar un viitor mult mai strălucitor.

Probabil într-unul din puținele momente în care cartierul Pantelimon a avut curent, pișicheru’ de Moșu’ îmi dă o leapșă venită pe filiera Lilick. Cică să spun ce cadou i-aș face președintelui nostru drag cu ocazia zilei de naștere, care s-a întamplat azi.

Băi, scurt că începe meciul . Nu sunt prea darnic, sunt mai mult cu urările. Nu sunt ranchiunos așa de obicei nici măcar cu dușmanii, așa că îi urez lui Traian Băsescu multă multă sănătate că-i mai bună decât toate. În al doilea rând țin să-i urez să aibă mintea limpede că dacă pe 6 decembrie mai prinde un mandat o să fie spre binele tuturor (să aibă mintea limpede).

Nu închei încă. Asta pentru că huliganul din mine nu are cum să uite un episod petrecut acum vreo câțiva ani la Golden Blitz după ce o echipă românească a câștigat un meci în cupele europene. Marinare, lucrurile astea nu se uită… De aceea, mai am încă o dedicație pentru al nostru președinte. O găsiți în prima parte a filmulețului de aici.

Cristi de la Rating Politic ma provoaca si pe mine la un exercitiu de imaginatie+predictie. Sa ma gandesc cam cine cred eu ca vor fi actorii alegerilor prezidentiale din 2014, ca anul asta stim cine sunt si eu unul nu sunt impresionat.

Unele nume date de Cristi in articolul prin care imi da leapsa sunt de dorit as putea spune eu. Mi-as dori ca in 2014 sa-i vad in batalie pentru cea mai inalta functie in stat pe Mihai Razvan Ungureanu sau Cristian Diaconescu. Imi place ideea ca un diplomat in adevaratul sens al cuvantului sa ocupe functia de presedinte al statului.

Nume de oameni asemanatori cu cei de mai sus nu imi mai vin. Iar din cursa actuala nu cred ca va mai rezista vreun candidat, indiferent de rezultatele alegerilor de pe 6 decembrie. Sper ca vom intra intr-o perioada de “ardere” rapida a acestor oameni politici.

Tre’ sa te dezamagesc Cristi… Cam atat a fost. Doua nume pe care deja le-ai trecut si tu in revista. Poate n-am eu imaginatie sau putere de predictie. Sau poate ca nu-mi ofera scena politica vreo varianta la care as putea sa ma gandesc. Tu ce zici?

Stiam eu ce spun cand am zis ca astept cu nerabdare si celelalte lepse. Mos Califar imi raspunde cu aceeasi moneda si de data aceasta pe filiera Costin Ilie ma pune sa spun “de ce nu Oprescu”.

Pentru ca unii au deja optiunile de vot bine intiparite in minte eu trebuie sa mentionez ca aceste lepse care ma fac sa spun ce nu-mi place la fiecare dintre candidati nu au nici o legatura cu optiunea de vot, asta pentru ca nu m-am hotarat cu cine voi vota.

In concluzie, as spune NU lui Oprescu, pentru ca a spus cu tarie ca nu va candida la prezidentiale cand putea foarte bine sa lase o portita deschisa, pentru ca se are bine cu Nea’ Nelu, pentru ca Subiectiv l-a caracterizat aici si a facut-o foarte bine, pentru ca nu-i vad locul in politica, pentru ca m-am saturat de politicieni slobozi la gura si pentru ca stam foarte prost in sanatate si nu ar trebui sa ne lipsim de un doctor care opereaza bine (asa am auzit).

Acestea fiind zise dau mai departe catre INconstantIN.

Mos Califar ma provoaca la o leapsa venita pe filiera Sutu. Cica sa spun eu de ce nu Crin, adicatelea ce nu-mi place mie la presedintele PNL, presedinte de stat wannabe.

Pai nu Crin pentru ca atunci cand a fost ministrul sportului n-a fost vreo placinta dar nici vreun zmeu, pentru scorul PNL-ului de la europarlamentare, pentru oamenii pe care i-a scos de pe lista la acele alegeri si pentru cei pe care i-a pus in frunte cu Norica, pentru ca i-a faultat chiar pe cei care l-au sustinut la congres inca din prima zi de presedentie la partid (nu spui cine, persoana importanta) si pentru ca e pe cale sa faca o greseala foarte mare cazand la pace cu PSD-ul pana la alegeri.

Astept cu nerabdare si lepsele despre ceilalti candidati si dau mai departe catre Chinezu, Mihnea si Nenea Lars.

INconstantIN ma provoaca sa-mi pun la treaba imaginatia si sa-mi fac o tara asa cum vreau eu. Daca el si-a imaginat tara F.U.C.K. eu sunt mult mai idealist si mi-as denumi tara “Mens sana in corpore sano”.

Ar fi o tara in care 75% din populatie ar trai din sport, 20% l-ar practica doar de placere, iar restul de 5% n-ar putea sa-l practice fizic (ca deh, mai exista si cazuri din acestea din pacate). Limba oficiala s-ar numi “fair-play” si ar fi lipsita de orice injuratura sau jignire. Optez pentru un singur partid, “Partidul Sportivilor din Romania” (PSR), cu prioritate clara in procesul de guvernare: locul 1 in clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice. Mancarea traditionala ar trebuie sa contina un procent ridicat de protenie si unul nu foarte mare de carbohidrati . Dopingul ar fi considerat forma grava de furt si inselaciune si va fi sanctionat prin inchisoare  pe viata. Totdata, tinerii sportivi vor fi sprijiniti in procesul educational avand drept de practicare a sportului doar in cazul in care nu sunt corigenti sau restantieri.

Inchei acest joc al imaginatiei dorind sa transmit leapsa mai departe catre Ecaterina Andronescu. Tinand cont ca nu a mai scris din mai 2008 nu cred ca o va onora. In consecinta as dori sa dau leapsa catre Chinezu, dar el sigur o sa-si imagineze China asa ca nu mai are nici un farmec . Deci ii propun lu’ Hoinaru sa abereze pe aceasta tema.

UPDATE: Persoanelor ca Gigi si Giovani Becali, Cristi Borcea, George Copos, Vasile Turcu, Badea, Taher, Penescu, Iancu etc. li se va interzice orice implicare in procesul sportiv.

Sunt… obosit.

As vrea… sa fie vara.

Pastrez… colectia numismatica si clasoarele cu timbre din copilarie.

Mi-as fi dorit… sa fiu pasare si sa stiu ca nu mi se intampla nimic daca incerc sa zbor singur.

Nu imi place… mancarea picanta.

Ma tem de… hmm…Dumnezeu.

Aud… aparatul care oxigeneaza apa din acvariul pestilor.

Imi pare rau… nu imi vine nimic in minte pe moment.

Imi plac… pestii.

Nu sunt… acolo unde esti tu.

Dansez… foarte rar. Dar si cand o fac…

Cant… mereu.

Niciodata… nu zi niciodata.

Rar… ies in cluburi.

Plang cand privesc… sportivi carora li se canta imnul.

Nu imi place de mine pentru ca… uneori sunt lenes.

Sunt confuz… nu cred.

Am nevoie de… “tine” zice un cantec Directia 5

Ar trebui… sa dorm.

Leapsa vine de la Roxana si se duce la Tudor.