De la A. (la) Z.

Putem intui modul în care PD-L s-a dezvoltat ca partid și implicit ca putere odată ajuns în frunte. În fond și la urma urmei, creșterea (care de fapt a fost reinventare) procentelor și schimbarea rangului dintr-un partid “suntem și noi cu băieții” la un partid “cel mai șmecher din parcare” într-un timp relativ scurt a avut nevoie de o rețetă. În momentul actual, rețeta folosită începe să se întoarcă împotriva “doctorului” și a “pacientului” (dacă tot am pomenit de rețetă ). Situația în care PD-L a ajuns îi face pe mulți să dezerteze. Și nu mă refer la deputați sau la senatori aici (miza lor mi se pare destul de mică, chiar dacă cu ei se joacă moțiunea), ci la oamenii din rândul doi și trei.

În seara aceasta, la Ora de foc pe Realitatea, am avut parte de unul din primele episoade ale acestei lupte cu propriul sistem. Mai precis, Diana Severin, fosta şefă a Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova a venit “să-i dea în gât” în direct pe alții (ca să vorbim pe șleau). Într-o discuție frumos împachetată de moderatori și de invitați (printre care și noul șef de grup parlamentar și noul purtător de mesaj al PSD, Ilie Sârbu ) s-a ajuns rapid (dar totodată natural prin discuțiile generale despre evaziune) la acuzele doamnei Severin. Aceasta “a dat în” șeful ANAF, Sorin Blejnar și într-un alt apropiat al PD-L, angajat actualmente  (din câte am înțeles) la ANAF, Ștefăniță Prisăcaru. Fosta directoare (bineînțeles că și fost membru PD-L) a afirmat că Sorin Blejnar nu a făcut nimic în legătura cu niște dosare de evaziune fiscală puse pe biroul acestuia de ea însăși, iar Ștefăniță Prisăcaru a informat-o cu privire la demiterea ei din funcție pe motiv de neprimire de șpagă. Nu intrăm în detaliu pentru că nu asta mă interesează.

Trecând toate acestea în planul comunicațional ce putem înțelege? Putem anticipa faptul că acest episod va face parte dintr-un lung serial. Mai precis, ieșirea oamenilor PD-L din sistem și acuzele aduse de aceștia oamenilor rămași în sistem și sistemului în general poate fi noua temă principală de atac a opoziției. Ipoteza mi se pare viabilă, iar succesul acestui tip de război cred că va sta în cât vor fi dispuși foștii să spună și ce “vor avea la mână”.

Foarte interesant de urmărit a fost și ce s-a întâmplat după această primă parte a emisiunii în care a fost invitată doamna Severin, iar prin telefon a intrat Sorin Blejnar pentru a răspunde acuzațiilor (nu cu prea mult succes). Cine credeți că a fost invitat în a doua parte a emisiunii? Victor Ponta . Asta în timp ce Crin Antonescu își omora timpul cu Gâdea și Ciuvică la Antena 3.

PSD-ul pare a înțelege mai multe decât PNL-ul la momentul actual. Sau dacă nu e vorba de înțelegere a problemelor atunci cu siguranță e vorba de anticipare. Punctual: lumea care stă și se uită la Gâdea sau îl ascultă pe Ciuvică nu mai trebuie “câștigată” (gata, treci la alt nivel). E lesne de înțeles că venind din postura de opozant într-o emisiune în care în prealabil oameni “de-ai lor” au venit să-i critice și să le dea în vileag “mersurile” e mult mai eficient din punct de vedere comunicațional.

Chiar sunt curios dacă episodul din această seara va rămâne unul sporadic sau e doar începutul…

Altă explicație nu găsesc pentru reprezentație slabă oferită de Traian Băsescu în această seară la TVR1. Rivanolul nu i-a priit. N-am rezistat mai mult de jumătate din emisiune, dar am înțeles că n-am pierdut nimic în rest.

Pentru cei care urmărim jocul politic (eu fiind interesat mai mult de partea de comunicare politică) situația grea prin care trece țara nu ne împiedică să ne gândim sau să anticipăm următoarele mișcări de pe scena politică. Iar din acest punct de vedere Traian Băsescu încă rămâne o enigmă.

Am așteptat emisiunea în speranța că reprezentația președintelui va fi capul de afiș al agendei publice pentru câteva zile bune. N-a fost așa. Aceleași explicații redundante privind aparatul de stat și banii necesari plații pensiilor și salariilor. Reducerea cheltuielilor a fost driblată slab printr-o reprezentare procentuală a modului în care se cheltuie banii de la buget. Cheltuielile având un procent mult mai mic decât plata salariilor sau a pensiilor au fost plasate vag de către președinte printr-o afirmație de genul “Poliția trebuie să funcționeze în continuare, sediile au nevoie de energie electrică” etc. Nimic despre brandul de țară (că tot e la modă), nimic despre cine știe ce contracte prin care se aruncă bani pe fereastră (pe fereastra clientelei de partid, bineînțeles). Ba chiar am fost martori la o afirmație de genul “România nu va intra în spațiul Shengen fără o lege ANI credibilă”. Aham. Deci asta era problema. Nu că majoritatea contigentelor de cerșetori țigani au buletin românesc sau că moldovenii își iau cetățenie românească pe capete ca să meargă în Europa. Asta chiar mi-a părut lamentabilă. Tot la capitolul lamentabil mai punctez și replica dată către un profesor debutant care sublinia faptul că nu poți trăi cu 600 de lei salariu. Băsescu a răspuns spunând că la fel a început și el, iar la 6.000 de lei salariu a ajuns după 30 de ani de muncă. Hilar, atâta timp cât concediile odraslei EBA au costat mai mult decât banii pe care i-a luat Traian din salariu.

De notat și repetarea obsesivă a temei prezente și în campania prezidențială a actualului președinte, solidaritatea. E tardiv să aduci în discuție astfel de probleme când zi de zi presa aduce în fața publicului numeroase situații de risipire a banului public. Ok, că banii se duc spre clientela politică asta a înțeles toată lumea, iar PD-L trebuie să-și asume acest lucru ținând cont că a fost unul din principalele piloane pe care s-a bazat construcția politică, dar încă să marșezi pe această temă mi se pare neeficient. Pentru mai multe detalii legate de acest aspect vă recomand Porcisme – România furată zi de zi.

Mai vreau să vorbesc puțin și despre formatul emisiunii. Mulți au spus că o astfel de emisiune și cu un astfel de moderator nu poate fi decât o oră de pupincurism. Nu sunt de acord. Și vă spun și de ce. Ritualurile comunicării prezidențiale impun astfel de formate. Trebuie să fii nebun ca din postura de șef de stat să te prezenți la o emisiune cu un moderator care prezintă riscuri. Ai nevoie de un om care să te lase să vorbești. Că Băsescu n-a vorbit în această seara e cu totul altceva.

O concluzie după această seară? Scena politică e în letargie din toate punctele de vedere.

Ultimile zile au adus pe piață două sondaje: unul cu privire la scena politică actuală, altul legat de cât de rău le pare românilor după perioada comunistă. Nu pot trage decât o singură concluzie de aici: cineva se pregătește de suspendarea lui Băsescu. Dar cine?

Puteți veni să-mi spuneți ca nu e așa, dar în cazul astă care ar fi rostul sondajelor enumerate mai sus. Să fim serioși, PD-L-ul e în pământ până la gât, iar primul scrutin de alegeri e departe.

PNL-ul și Antonescu par că nu vor să se mai frigă încă o dată (oare doar la suprafață?) și văd suspendarea oportună doar în cazul în care Băsescu refuză numirea unui premier desemnat de o posibilă majoritate PSD+PNL+mai știu eu cine. Voiculescu pare că s-a săturat de letargie și se trezește acum, în jurul datei de 20 iulie, că pe data de 1 iulie a propus el suspendarea președintelui. Hilar. Măcar de l-ar fi lăsat pe băiatul ală, Daniel Constantin (cică șef la PC – adică șef peste un personal computer cum bine sesiza cineva pe twitter), să iasă în față cu fumigena asta. Mai afla lumea de el. Ponta pare a fi singurul care întrezărește suspendarea. A ieșit azi și a spus că că PSD-ul a început negocierile cu parlamentari de la PD-L pentru crearea unei majorități (interesant negoț; mă întreb ce le dă în schimb).

De trecut în revistă și un aspect al sondajului IPP. Pe lângă necesarele întrebări legate de suspendarea președintelui și opțiunea de vot pentru partide, s-a mai introdus o chestie: cică cu care dintre candidații de la prezidențialele din 2009 ați vota dacă mâine ar fi alegeri. M-a bufnit râsul . Adică nu cu cine ați vota dacă s-ar organiza mâine alegeri prezidențiale, ci cu care dintre Antonescu, Geoană ( )) ) și Băsescu.

Acum vă las pe voi să vă dați cu părerea. Eu am subliniat ce aveam de subliniat .

Printr-o scrisoare deschisă adresată oamenilor din PSD, PNL și PC, Dan Voiculescu propune înființarea Alianței Social Liberală, acum ori niciodată. Citez un paragraf situat aproape de finalul scrisorii: “Pentru ca PSD şi PNL să nu devină, treptat, doar partide istorice, trebuie formată, în cel mai scurt timp, Alianţa Social Liberală, trebuie elaborat un program politic temeinic şi trebuie construit un guvern din umbră solid, care, prin contrast, să demonstreze precaritatea Executivului în funcţie şi să-i convingă pe români că există alternativă.”

Îmi permit să-l contrazic pe Dan Voiculescu într-un anumit punct de vedere. Tocmai înființarea Alianței Social Liberale va face din PNL un partid istoric. E adevărat ca e posibil ca PNL-ul să nu moară, ci să se transforme. Mai exact. Alianța Social Liberală reprezintă moartea Partidului Național Liberal așa cum el se prezintă acum, adică un partid de dreapta. Acest lucru nu reprezintă neapărat trecerea totală pe linie moartă. Nu. Dacă e să ținem cont de faptul că PNL face parte la nivel european din ALDE, partid din care fac parte majoritatea liberalilor europeni, liberali europeni care în multe țări și societăți europene se situează la stânga eșicherului politic, această alianță propusă de Dan Voiculescu nu mai reprezintă o struțo-cămilă așa cum au spus unii în aceste zile. Oficializarea alianței în termenii propuși de Dan Voiculescu înseamnă doar acceptarea de către liderii liberali a faptului că PD-L va rămâne singurul partid așa-zis de dreapta din România.

Precizările de mai sus trebuie percepute doar în contextul oficializării alianței, fapt chiar imposibil pentru unii decidenți din interiorul partidelor. Prin urmare, ideile de mai sus reprezintă doar un joc al imaginației și totodată continuarea jocului de imaginație al lui Dan Voiculescu.

Ştim cu toţii care e scenariul nenumăratelor emisuni ce au ca subiect politica şi se desfăşoară la cele două televiziuni de ştiri. Vin reprezentanţi din mai multe partide, se discută cât în lună şi’n stele, se critică între ei şi la final după emisiune se pupă. Cu toate acestea, fiecare reprezentat al partidelor trebuie să vină la fiecare emisune pregătit să fie înjurat, să înjure, să audă şi să spună numai prostii despre propriul partid şi despre celelalte partide.

Azi am asistat la un lucru greu de înţeles pentru mine. Emisune la antena 3, invitaţi Prigoană Jr. şi Mugurel Surupaăceanu, subiect ANI – Mircea Geoană, Sorina Plăcintă etc. Bineînţeles, ca de fiecare dată, discuţiile nu s-au oprit în sfera acestui subiect. La un moment dat, începând să se discute despre congrese, schimbări ş.a.m.d., se lansează Surupăceanu într-un atac. Că nu se poate aşa ceva. Că nu mai e alt partid ca PD-L-ul. Că nu poţi să-ţi schimbi ideologia, numele şi sigla o dată pe an. Că ba a fost democrat, ba democrat-liberal, acum vrea să fie popular. Şi nu-i mai tăcea gura. Şi Honorius ce credeţi că făcea? Taceaaa… A terminat Surupăceanu atacul şi Honorius făcea acelaşi lucru. Nu-mi venea să cred. Când ăla are dreptate şi tu n-ai ce spune, înţeleg. Chiar şi atunci încerci s-o dai din condei. Dar aşa? Să nu mai spun că avea toate argumentele la îndemână pentru al combate. PD s-a unit cu aripa ruptă din PNL, PLD şi a devenit PD-L, partid ce face parte încă de pe vremea PD-ului din PPE, Partidul Popular European.În conluzie o nouă schimbare de nume nu ar fi una de neconceput. În plus, în programul politic al PD-L, adoptat la Congresul de constituire din 2007 se precizează că partidul e deschis tuturor celor care împărtăşesc valori şi curente politice de sorginte democratică de centru, liberală şi creştin-democrată, valori ce se regăsesc şi în doctrina populară într-o anumită măsură. Dacă mai ţinem cont şi de faptul că de la apariţia PD-L (decembrie 2007) şi până în prezent România a trecut prin mai multe alegeri, fapt care a făcut imposibilă o organizare internă deoarece toate resursele au fost canalizate spre alegeri sau spre guvernare, atunci e clar că această pauză mai lungă e prielnică pentru reorganizări de orice fel. Cam atât trebuia să spună Honorius ca să-l facă pe Surupăceanu să tacă din gură şi totodată să şteargă impresia lăsată de acuzele parlamentarului PSD, dar n-a făcut-o.

Să-l bănuiesc pe Prigoană Jr. de lipsă de tupeu? Nuuu. Lipsă de orice, dar nu de tupeu. În cazul acesta nu-mi rămâne decât să cred că n-are habar de lucrurile amintite mai sus, lucruri ce ţin exclusiv de propriul partid. Bine că n-a câştigat în colegiul 1 că se mai făcea dracului de râs prin emisuni.

Azi am fost la Institutul de Studii Populare la o dezbatere despre alegerile primare în partide. Câteva consideraţii:

1. Salut iniţiativa ISP pentru că astfel de întâlniri sunt constructive. Observ cum discuţiile din astfel de dezbateri n-au nici o legătură cu felul de a face politică pe care îl vedem zi de zi în media. Deci nu pot decât să mulţumesc pentru alternativă.

2. Oameni ca Cioroianu, Paleologu sau Avramescu sunt mult mai maleabili şi mai umani în astfel de contexte, restrânse şi poate şi mai “academice”. Totodată, opiniile formulate de către ei sunt mult mai interesante decât cele oferite într-un context mediatic, de genul o emisiune sau o intervenţie la tv.

3. Dacă în urma dezbaterii se poate spune că s-a ajuns la o concluzie aceasta e că alegerile primare nu trebuie să rămână un subiect tabu. Trebuie dezbătute. O scurtă dezbatere a scos la iveală şi plusuri şi minusuri, dar totodată a dovedit că tema merită o dezbatere mai amănunţită.

4. Faptul că dintr-o dezbatere despre alegerile primare s-au conturate alte câteva probleme ce ar trebuie să constituie serioase teme de dezbatere (amintesc doar câteva dintre ele: politizarea instituţiilor de stat, femeile în politica românească sau clarificări privind ideologiile partidelor româneşti) nu denotă decât lipsurile pe care politica românească le are în acest moment.

5. Prezenţa la astfel de dezbateri e un lucru de urmat pentru oricare om interesat de sau implicat în acest fenomen, indiferent de simpatia sau apartenenţa politică.

Rezultatele scrutinului din colegiul 1 mă lasă rece. Mă surprinde totuși cum din 10867 de voturi s-a tras concluzia în PNL că lumea s-a săturat de felul nesimțit de a face politică caracteristic PDL. Totodată rămân cu gura căscată când aud deontologi pe la televizor care spun că acest rezultat e un bun semnal pentru colaborarea dintre PSD și PNL. Dar să trecem peste…

În articolul trecut în care am abordat lupta din colegiul 1 am vorbit doar despre PNL și Radu Stroe. După rezultatele finale m-am gandit la o chestie, am căutat cifre si le-am gasit.

“La alegerile din 17 ianuarie 2010 am avut cam aşa:

1. Radu Stroe (PNL):  7625 (70.16%)
2. Honorius Prigoană (PD-L): 3242 (29.83%)
Total: 10867

În 2008, am avut cam aşa:
1. Gheorghe Groza (PD-L): 4828 (33.97%)
2. Mihaela Anton (PSD + PC): 4182 (29.42%)
3. Bogdan Olteanu (PNL): 3793 (26.68%)
Alţii: 1409 (9.91%)
Total: 14212″ *

Are cineva habar cam ce face Gheoghe Groza și de ce nu el a fost candidatul în acest colegiu? Avea toate șansele să câștige și putea fi facută o campanie de-l scotea cu 80%.

Ce pot să înteleg de aici? Că alegerile parțiale pentru colegiul 1 au fost privite de PDL ca un scurt control. N-au vrut să-l câștige. Au vrut să impună o chestie. Candidatul lor a pierdut, dar n-a contat. Iar ca să nu înțeleagă adversarii ce nu trebuie, în ziua în care s-au anunțat rezultatele și implicit înfrângerea lui Prigoană Jr. încă un parlamentar PSD a trecut în barca independenților lui Oprea.

Parol politică.

* datele au fost preluate de la Blog de “analist politic”

Astăzi, în colegiul 1 din capitală, se înfruntă pentru locul de parlamentar rămas vacant, după plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR, Honorius Prigoană din partea PDL şi Radu Stroe din partea PNL. E foarte interesant de urmărit cum nici în cazul unui scrutin de mici dimensiuni în ţara asta nu se mai poate alege decât între două rele. În consecinţă, propun ca pentru postul de şef al clasei Ministerul Educaţiei să oblige spre candidatură cei mai proşti doi elevi din fiecare clasă.

Refuz să întru în logica numirii lui Honorius Prigoană. Mă depăşeşte. Dar totodată mă revoltă şi candidatura lui Stroe. Şi nu din cauza trecutului pătat. Majoritatea sunt comunişti. Mi-e foarte greu să înţeleg cum “Politica bunului-simţ” se transpune în două candidaturi în acelaşi mandat. Dacă pierzi o dată, aşteaptă şi tu măcar până la mandatul viitor ca să nu bată la ochi. Dar nu. În PNL e altfel. Şi “Politica bunului-simţ” nu poate accepta faptul că un om atât de valoros ca Radu Stroe nu este în Parlament. Noroc că s-a încheiat protocolul ăla cu PSD că riscam să-l vedem din nou candidând şi în colegiul recent lăsat liber de Daniela Popa.

Oricum, nu ştiu de ce mă agit atât. Era de aşteptat. Mandatul lui Crin de președinte al PNL a început prin punerea Noricăi Nicolai cap de listă la europarlamentare. Deci de ce ar trebui să mă mire că Stroe candidează a doua oară doar pentru că e secretar general la partid şi trebuie să aibă o funcţie?

Ceea ce nu înţelege PNL în aceste timpuri e că renumita “Politică a bunului-simţ” nu ajunge la rang de virtute doar din vorbe şi prin bătut cu pumnu’n piept.

UPDATE: La foarte scurt timp dupa publicare, albumul de la ziua de nastere a Dianei Videanu a fost sters de catre pretenara Cristina Anghel. Se pare ca si in miez de noapte telefoanele odraslelor suna. Presimt cum facebookul va pierde in scurt timp zeci de conturi de copii de bani gata. Va fi efectul “Ana Geoana”, un fel de “Toni Tecuceanu” cand vine vorba de gripa porcina.

Fiica lu’ “Mihaela, dragostea mea”, semi-nud pe facebook, deja a facut inconjurul Romaniei. La doar 14 ani, prostanaca-junioare debordeaza de lipsa de pudicitate si de minte. Nu m-am multumit doar cu Ana si am facut o scurta ancheta. Ce-am gasit? Imediat va spun.

La una din pozele unei anume Cristina Anghel, Ana lasa un comment de genul “ce sexy sunteeeti :*”. Ghiciti cine e al doilea personaj din poza? Daaaaaaaaaa! Diana Videanu! Si noi care credeam ca imperecherile dintre PSD si PDL s-au incheiat odata cu povestea dintre Eba si Hrebe Jr… Da dragilor, Diana a lu’ Adriean si Ana a lu’ Mircea sunt prietene. A se observa in poza de mai sus comentariul lasat de Diana, cu referire la ea si la prietena Cristina Anghel: “♥ ♥ ♥ The Queens of THE KING’S ♥ ♥ ♥”.

Stati ca nu s-a terminat aici. Domnisoara Anghel ne mai pune la dispozitie un album de poze memorabil: “Vidy’s and Crishy’s 17th Birthday Party ♥ ♥ ♥”. Adica niste poze de la ziua de nastere a Cristinei si a Dianei Videanu. Faceti click cu incredere aici. Veti vedea o familie Videanu fericita. Veti putea observa blanuri opulente, rochii marete, coronite de printese, club de fite, sampanii flambante, animatori, ospatari, invitati unul si unul.

Da dragii mei, aici sunt banii dumneavoastra, in lamborghiniul lui Honorius, in range roverul Ebei, in blanurile Dianei, in costumele de baie ale Anei. Banii dumneavostra sunt acum in buzunarele unor copii ai caror parinti v-au furat si v-au batjocorit de 20 de ani incoace. In aceste conditii, urmatoare melodie poate inlocui cu brio imnul national, “Desteapta-te romane”.

De o bună bucată de timp ţara noastră se confruntă cu o instabilitatea politică foarte periculoasă pentru cursul normal de dezvoltare al acestei ţări. Interesant ar fi să analizăm puţin care sunt cauzele acestei instabilităţi.

Mulţi ar spune că Băsescu e principalul vinovat. Felul lui de a face politică sau mai bine zis de a se achita de atribuţiile de preşedinte al ţării e periculos pentru democraţia unei societăţi, ar spune tot cei care îl văd pe Băsescu principalul vinovat. Alţii ar spune că felul în care constituția României lasă multe lucruri interpretabile din punctul de vedere al politicii, al relaţiei preşedinte-parlament, e principala cauză a instabilităţii.

Cu siguranţă am putea primi şi mai multe răspunsuri la această întrebare. Nu zic că răspunsurile enunţate mai sus nu au un sâmbure de adevăr. Se prea poate. Dar eu cred că alta e principala problemă. Am să-l citez pe maestrul Turambar în explicaţia pe care o s-o dau (sper să nu se supere că-i fur ideea şi sper că o să mă ierte pentru că am uitat din ce film era). Instabilitatea de care avem parte în sistemul politic e cauzată de acest tripod format din partidele importante al ţării: PD-L, PSD, PNL. Multitudinea de posibilităţi de coalizare, insuficienţa de putere a unuia dintre ele, interesele enorme care stau la mijloc fac din jocul politic o curvăsăreală. Una în care fiecare e dispus să se coalizeze cu oricine pentru interesul propriu. Nu cu mult timp în urmă am avut Alianţa D.A., pe urmă am avut PD-L+PSD acum avem PNL+PSD. Ecuaţia o să se repete până când ceva de proporţii se va întâmplă în politica românească, iar după părerea mea acest lucru de proporţii poate fi ori ruperea PNL-ului prin furtul de membri (parlamentari, primari, consilieri locali etc.) fie prin unificarea dreptei de care mai multă lume a vorbit. Nu sunt într-atât de inteligent (deocamdată) încât să dezvolt şi această problemă, a unificării dreptei, aşa că mă rezum la ce am afirmat mai sus, şi anume principala cauza a acestei instabilităţi politice.