De la A. (la) Z.

Hotnews a anunțat că surse parlamentare le-au șoptit că deputații Ioan Timiș și Mihai Banu se pregătesc să părăsească PNL. O curiozitate bolnavă m-a făcut să vreau să aflu mai multe despre ei, interesant fiind de ce face un parlamentar (pe lângă faptul că e parlamentar). Să ne aplecăm puțin asupra lui Ioan Timiș zic.

Ioan Timis nu face prea multe. El e parlamentar. În adevăratul sens al cuvântului. Din ’90 și până în prezent el a fost doar parlamentar (cu o singură pauză între ’96 și 2000, pauză în care a devenit lector universitar la Universitatea din Petroșani; no ofense, dar chiar există așa ceva?!). Da. Ați auzit bine. De 20 de ani el e parlamentar. Să nu vă mirați că nu ați auzit de el. Nici nu aveați cum. N-a făcut nimic remarcabil cu excepția faptului că a schimbat partidele ca pe șosete. A fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională Hațeg, a câștigat primul mandat de parlamentar fiind membru FSN în ’90, a câștigat al doilea mandat în ’92 din partea PD, în ’95 a urmat o scurtă perioadă de independență, în 2000 a revenit la prima dragoste (Camera Deputaților) din partea PSD de data aceasta (PDSR la acea vreme). În 2004 a mai câștigat un loc de parlamentar, tot din partea PSD, dar în 2006 a avut problemă cu o ureche, s-a dezechilibrat și a tras spre dreapta, la PNL (asta după încă o scurtă perioadă de independență). Acum se pare că urechea s-a vindecat și lasă dreapta pentru colegii independenți (și viitori progresiști), independenți care zic că trag spre centru-stânga.

Întrebarea e: ce a făcut tânărul profesor de la Școala Peștiana de a ajuns să-și ducă traiul din meseria de parlamentar? Răspunsul cred că se află în perioada ’82-’89 când a fost șef de filială la OJT Hațeg.

Puteți schimba sigle și nume, puteți face revoluții ale bunului-simț, puteți să vă puneți tituleștii la conducere, comuniștii n-au murit ci fac guvern din umbră (că tot e la modă sintagma).

Bucureștiul își trăiește o nouă epocă: cea a pomenirii morților. Poze cu diferiți oameni urmate de mesajul “Nu te vom uita niciodată” pot fi zărite deseori pe geamurile mașinilor, pe geamurile unor magazine sau chiar pe stâlpi.

Eu tot stau și mă gândesc… Care e șpilul? Adică pui o poză cu un om, care n-a fost o persoană publică (ca să poată fi cunoscută de mai multa lume), și dai de înțeles că a murit (prin mesajul mai sus enunțat) pentru ce? Adică eu, om, văd poza. Îmi dau seama că omul ăla pe care îl văd în poză a murit. Nu-l cunosc și nici nu-l voi cunoaște vreodată ca deh, e imposibil. Și-atunci? Ce-ar trebui să simt?

Domnișori și domnișoare, frățiori și frățioare, suriori și surioare, mare bâlci mare! E Halloween!!! Nu știm noi bine cum se scrie, dar ce mai contează?! Sărbătoare să fie! Și dacă e de la americani e și mai bine!

An de an privesc siderat fastul sărbătoririi Halloween-ului în România. De la mic la mare, costumați necostumați, vorbitori de engleză sau analfabeți, toți vor să facă ceva de Halloween că doar e sărbătoare. Ne e rușine să mergem să cântăm un colind în ajunul Crăciunului și nici nu mai știm cum arată un joc al caprei, al ursului sau al călușarilor, dar cine nu a auzit de trick or treat? Nu se face să nu știi.

Cu parere de rău vă zic că ne merităm soarta. Da, noi românii ne merităm soarta și locul pe care îl ocupăm în lume. Merităm toate apelativele de țigani, hoți sau leneși din partea occidentalilor. Merităm să nu fim băgați în seamă, merităm să fim batjocoriți, merităm să ne fie rușine să spunem că suntem români în străinatate. Și știți de ce? Pentru că suntem niște proști. Toți. Toți românii suntem niște proști. Da. Inclusiv eu. Asta pentru că majoritatea e cheia democrației, deși de multe ori nu știu dacă această majoritate e de partea binelui sau a răului, a frumosului sau a urâtului.

P.S. De astăzi scriu cu diacritice.

Se spune ca traind in permanenta cu un lucru sau avandu-l mereu la dispozitie, rar iti dai seama cand ceva se schimba. De obicei te trezesti la un moment dat observand schimbarea fara sa-ti dai seama ca aceasta s-a infaptuit demult.

Cam asa e cu societatea romaneasca. Insa nu despre asta vreau eu sa vorbesc ci despre televiziunea romaneasca. Am reusit ca in ultimul timp sa nu pierd foarte mult timp in fata televizorului. Eram constient ca nu mai am ce vedea, dar il lasam deschis pe Realitatea sau Antena 3 auzind doar un zgomot de fond. In ultimul timp am reusit sa ma lipsesc de acest zgomot de fond si doar un apropo tv (desi nici asta ca acum se transmite si pe net ) sau evenimentele sportive ma mai tin in fata televizorului.

Dilema mea e alta. Cand dracu’, Doamne iarta-ma, grilele mizeriilor astea de posturi au fost invadate de emisuni ca Tradati in dragoste, Test de fidelitate, Nora pentru mata mama, Fata lu’ tata etc. Dand filmul in urma cu doar vreo cativa ani de zile, acum, emisiuni ca Vara Ispitelor sau Big Brother mi se par programe culturale. Ca sunt in grila nu e foarte grav pentru noi, dar ca sunt urmarite e foarte trist. Capacitatile mele intelectuale nu pot sa inteleaga cum unui om ii face placere sa priveasca niste lucruri mizerabile care pe deasupra mai sunt si regizate. Nu demult o pasarica mi-a soptit ca pana si la Dansez pentru tine unui concurent admis i s-a spus sa-si caute ceva prin familie deoarece cauza pentru care vrea sa lupte e prea soft.

In concluze, mai merita sa deschidem televizorul?

Daca o sa cumparati o paine de aia feliata French Toast o sa vedeti pe partea laterala a ambalajului un indemn induiosator: “FA O FAPTA BUNA! Doneaza o felie de paine.”.

Mai jos primim detalii. Ca sa arate ei cat sunt de filantropi in vreme de criza cica de fiecare data cand cumparam o paine French Toast o felie de paine este donata oamenilor nevoiasi. Foarte frumos. Toate bune si frumoase. Numai ca explicatiile nu se termina aici. Nu e destul sa cumperi, trebuie si sa intri pe nu stiu ce site, sa introduci nu stiu ce cod si sa confirmi prin mail. Adica cum ba baieti, voi nu stiti cate paine vindeti? Ce v-ati gandit voi: “Bai, noi ne dam filantropi, da’ ii punem pe natafleti sa faca nu stiu ce nebunii. Ei n-o sa-si piarda 5 minute din viata ca sa doneze o felie de paine si astfel noi nu dam nimic, dar filantropi suntem”.

Oricum, de apreciat ca nu ne-au pus sa trimitem o felie de paine prin posta la oamenii nevoiasi.

E o vorba in popor care se ilustreaza foarte bine in tara noastra: Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul.

E 5 octombrie si teoretic a inceput facultatea. Practic, doar unii au facut cursuri, fie pentru ca a fost greva fie pentru ca orarele in facultati apar dupa o saptamana sau doua. Odata cu luna octombrie mii de studenti se confrunta cu aceeasi eterna problema: cazarea. Bineinteles ca daca toate merg prost in tara asta nu aveam cum sa stam bine la capitolul asta. Caminele din Bucuresti sunt putine, iar multe dintre ele au conditii foarte proaste. Pe langa aceste lucruri dai si de niste administratore care cred ca a inceput lumea cu ele si s-a termin toata smecheria.

Eh, cu toate acestea, exista si unele exceptii. Una dintre ele e caminul Theodor Pallady 2, un camin renovat in vara anului trecut, ce dispune de camere cu doua paturi, mobilier nou, baie proprie, termopane etc. Deci conditii foarte bune. Eh, stiti cine sta de obicei in acel camin, unul din singurele camine rezonabile din  Bucuresti? Egiptenii, nigerienii, congolezii etc. Deci, ca sa intelegeti. Noi suntem vai de capul nostru. N-avem bani, n-avem unde munci, ne chinuim cu educatia, daca Doamne fereste patesti ceva in spitalele romanesti esti mort si cate si mai cate. Dar cum spuneam si la inceput, prostul nu e prost destul daca nu e si fudul. N-avem loc pentru studentii romani, da-i dracu’ ce le mai trebuie si astora? Doar a zis domnu’ presedinte ca de intelectuali suntem satui. Dar trebuie sa ne respectam blazonu’ si sa le dam baietilor astia saraci care vin la noi in tara conditii. Nu conteaza ca noi n-avem, trebuie sa le dam lor.

Din ciclul “Fă, Românio, zău dacă te meritam”, sintagma adusa la ordinea zilei de maestrul Chinezu, azi prezint Zilele Toamnei de la Piatra-Neamt. Evenimentul mai devreme amintit se poate incadra foarte bine si in cantecul preferat al lui Ducu: “România, România, România nu vă vrea!”.

Imi sunteti martori ca am laudat orasul asta in care m-am nascut cu fiecare ocazie pentru ca am si de ce. Azi trebuie sa-l critic. De fapt nu pe el ci pe niste oameni care-l spurca.

Pe Pinalty l-a invatat cineva (probabil nenea Seche’, ca el a fost gurul organizarii de pseudo-eveniment politic in Moldova) ca daca vrei sa castigi primaria trebuie sa-i dai marlanului ce-i a marlanului: gratare, bere, vin, muzica, balci etc. . In logica afirmatiei de mai sus, Piatra-Neamt “se bucura” in fiecare an de diferite zile si petreceri. De ieri si pana duminica avem un nou episod din prostul serial Zilele Toamnei. Organizatorii si-au dat si ei seama ca marlanii fac prapad si de ani de zile tot incearca sa gaseasca un loc propice pentru ei. I-au mutat din centrul orasului in strand si viceversa, pe dealul Carlomanu din apropiere, din nou in strand si mai nou pe malul Bistritei langa calea ferata pe un platou betonat. Va scriu despre aceasta mizeri-eveniment pentru am vrut sa ascult si eu Proconsul ieri seara. Am putut cu greu. Mirosul de gratar, marlanii beti si muzica de la zecile de cascarabete te fac sa-ti iesi din fire. Dar pana la urma, ce nu faci pentru fericirea cetatenilor?

Poze n-am facut ca mi-era rusine.

M-am convins inca o data, daca mai era nevoie, ca noi, Romania, traim un complex de inferioritate. Din ’89 si pana acum am uitam ca suntem o tara cu valori, cu o cultura, cu o istorie. Am uitat toate acestea si am crezut ca va fi bine daca vom incerca sa copiem tot ce au facut europenii aflati mai la vest. Am privit cu jind la al lor nivel de trai si am facut sarbatori nationale in momentele in care ne-am simtit bagati in seama: aderarile la NATO si UE.

L-am ascultat pe Boc in Parlament explicand noutatile aduse de noua lege a educatiei si ma gandesc cu groaza spre ce ne indreptam. Noua lege va transforma educatia romaneasca intr-o harababura. Una mai mare decat cea existenta. Tot ce am putut observa in discursul  despre lege a fost ca am incercat sa facem ce fac si altii. Daca ar fi sa-l credem pe domnu’ prim-ministru aflam ca se va produce o schimbare de sistem de la “informatie” spre “competenta”. Vom lasa in spate sistemul educational comunist si vom trece spre era tehnologica. Ai nostri copii vor invata mai cu folos, vor fi mai bine pregatiti pentru viitor si pentru lumea in care traim. Cam asta ar fi daca l-am crede pe Boc.

O vorba veche spune ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. In ce situatie ne aflam? Ne aflam in situatia in care ne asumam raspunderea pentru una din cele mai importante legi ale unui stat: legea care reglementeaza sistemul de educatie. Dorim sa aducem era digitala in scoala romaneasca cand zeci de sate si inclusiv scoli din aceasta tara nu au nici macar curent electric. Ne dorim sa ne educam copiii intr-un mod european in momentul care avem licee pline de tineri pentru care furtul, drogurile, bataia sunt la ordinea zilei. Dar acest lucru, credeti-ma, nu se intampla din cauza sistemului de educatie ci din cauza societatii in care traim. Nivelul de trai, saracia, dezamagirea fata de timpurile pe care le traim, toate acestea au dezvoltat o societate plina de familii ce cresc astfel de copii. Suntem o tara a contrastelor, dar stim asta. Suntem tara cu cei mai multi medaliati la olimpiadele scolare internationale, dar totodata o plimbare in liceele bucurestene care nu se afla in centrul Bucurestiul te pune serios pe ganduri in privinta viitorului acestei tari. Cu toate acestea, ma repet, de problemele amintite mai sus nu sistemul educational e responsabil.

Revin la un lucru pe care l-am spus la inceput articolul. Traim intr-un complex al inferioritatii si credem incontinuare ca simpla copiere a sistemelor vestice ne va aduce succesul. Asta doar pentru ca suntem condusi de oameni incapabili sa priveasca un lucru in ansamblu sau pe termen lung. Uitam ca milioane de romani s-au putut adapta si au putut castiga un ban in tari sraine doar pentru ca acele popoare au si ele minusuri. Uitam ca acesti romani plecati in strainitate castiga si traiesc chiar mai bine decat multi din italienii si spaniolii ce traiesc in tara lor. Uitam ca sistemele de educatie din tarile de mai sus nu sunt demne de laudat. Uitam ca tinerii din aceste tari sunt aproape scapati de sub control din cauza sistemului educational care i-a crescut. Uitam toate acestea si dam dovada de un instinct sinucigas foarte dezvoltat. Da. Asta crede despre noua lege a educatiei un om care se afla intr-un ciclu de invatamant universitar si care totodata a incheiat ciclul de invatamant pre-universitar nu cu mult timp in urma. Cred ca aceasta lege este una sinucigasa pentru viitorul acestei tari.

Sper ca nu ati avut vreodata de-a face cu spitalele din Romania. Din fericire nici eu nu am avut de-a face cu ele, dar am auzit si am vazut destule ca sa imi fac o parere. Oricum, cred ca ne amintim cu totii de celebrele stiri cu internati ce stau cate doi in pat, fara caldura iarna, fara aer vara. S-a rezolvat. Cum? Simplu. A zis domnu’ ministru Bazac (Bazac, da… ala care avea inclinatie spre niste masini rosii cu multi cai putere) ca a aflat problema sistemului de sanatate romanesc: avem 400 si ceva de spitale si ne trebuie doar 100 si ceva.

Bravo domn ministru. Bine gandit. Asta era problema. La un calcul scurt 100 si ceva de spitale inseamna cam 2-3 spitale pe judet. Nu mai pui ca orase ca Bucuresti, Timisoara, Iasi, Craiova nu pot sta doar intr-un singur spital. Cred ca anticipez si urmatoare declaratie privind aceasta problema a sistemului da sanatate: “Cele 100 si ceva de spitale vor avea paturi etajate”.

E greu domn ministru. Da’ stii de ce? Daca tie sau familiei tale vi se intampla ceva a doua zi sunteti operati prin cine stie ce spitale din Europa. Dar stiti linistit ca nu sunteti singurul ministru aflat in situatia asta: nici Udrea nu si-a facut vreodata concediul in Romania, nici Ridzi sau Placinta n-au avut vreodata treaba cu sportul si nici Nemirschi treaba cu mediul. Deci va potriviti pentru post.

Inchisesem laptop-ul dar o stire de pe Realitatea m-a scos din minti. Bine, sunt constient ca nu o sa se intample nimic daca mai scriu si eu inca o data aici, vorba aia, spune nebunu’ ala de Badea o gramada si il privesc atatia oameni si tot nu se intampla nimic.

Bai fratilor, suntem vai mama noastra, avem zeci de mii de oameni care n-au ce manca si care n-au un acoperis deasupra capului, suntem saracii Europei, avem orase intregi fara apa calda sau chiar rece, avem o capitala de 2 milioane de oameni care are strazi fara canalizare si fara asfalt cu munti de gunoaie pe el. Bai fratilor, avem toate astea iar Primaria Timisoarei a achizitionat copaci exotici in valoare de 700 de mii de euro, iar intretinerea lor costa 25 de mii de euro pe zi. Pe langa toate acestea, copacii s-au uscat.

Bai fratilor, va vine sa credeti?