De la A. (la) Z.

Putem intui modul în care PD-L s-a dezvoltat ca partid și implicit ca putere odată ajuns în frunte. În fond și la urma urmei, creșterea (care de fapt a fost reinventare) procentelor și schimbarea rangului dintr-un partid “suntem și noi cu băieții” la un partid “cel mai șmecher din parcare” într-un timp relativ scurt a avut nevoie de o rețetă. În momentul actual, rețeta folosită începe să se întoarcă împotriva “doctorului” și a “pacientului” (dacă tot am pomenit de rețetă ). Situația în care PD-L a ajuns îi face pe mulți să dezerteze. Și nu mă refer la deputați sau la senatori aici (miza lor mi se pare destul de mică, chiar dacă cu ei se joacă moțiunea), ci la oamenii din rândul doi și trei.

În seara aceasta, la Ora de foc pe Realitatea, am avut parte de unul din primele episoade ale acestei lupte cu propriul sistem. Mai precis, Diana Severin, fosta şefă a Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova a venit “să-i dea în gât” în direct pe alții (ca să vorbim pe șleau). Într-o discuție frumos împachetată de moderatori și de invitați (printre care și noul șef de grup parlamentar și noul purtător de mesaj al PSD, Ilie Sârbu ) s-a ajuns rapid (dar totodată natural prin discuțiile generale despre evaziune) la acuzele doamnei Severin. Aceasta “a dat în” șeful ANAF, Sorin Blejnar și într-un alt apropiat al PD-L, angajat actualmente  (din câte am înțeles) la ANAF, Ștefăniță Prisăcaru. Fosta directoare (bineînțeles că și fost membru PD-L) a afirmat că Sorin Blejnar nu a făcut nimic în legătura cu niște dosare de evaziune fiscală puse pe biroul acestuia de ea însăși, iar Ștefăniță Prisăcaru a informat-o cu privire la demiterea ei din funcție pe motiv de neprimire de șpagă. Nu intrăm în detaliu pentru că nu asta mă interesează.

Trecând toate acestea în planul comunicațional ce putem înțelege? Putem anticipa faptul că acest episod va face parte dintr-un lung serial. Mai precis, ieșirea oamenilor PD-L din sistem și acuzele aduse de aceștia oamenilor rămași în sistem și sistemului în general poate fi noua temă principală de atac a opoziției. Ipoteza mi se pare viabilă, iar succesul acestui tip de război cred că va sta în cât vor fi dispuși foștii să spună și ce “vor avea la mână”.

Foarte interesant de urmărit a fost și ce s-a întâmplat după această primă parte a emisiunii în care a fost invitată doamna Severin, iar prin telefon a intrat Sorin Blejnar pentru a răspunde acuzațiilor (nu cu prea mult succes). Cine credeți că a fost invitat în a doua parte a emisiunii? Victor Ponta . Asta în timp ce Crin Antonescu își omora timpul cu Gâdea și Ciuvică la Antena 3.

PSD-ul pare a înțelege mai multe decât PNL-ul la momentul actual. Sau dacă nu e vorba de înțelegere a problemelor atunci cu siguranță e vorba de anticipare. Punctual: lumea care stă și se uită la Gâdea sau îl ascultă pe Ciuvică nu mai trebuie “câștigată” (gata, treci la alt nivel). E lesne de înțeles că venind din postura de opozant într-o emisiune în care în prealabil oameni “de-ai lor” au venit să-i critice și să le dea în vileag “mersurile” e mult mai eficient din punct de vedere comunicațional.

Chiar sunt curios dacă episodul din această seara va rămâne unul sporadic sau e doar începutul…

Am urmărit cu interes prestația celor doi lideri ai opoziției, Ponta și Antonescu, de la Realitatea TV, în această seara. N-am mai avut puterea să-l urmăresc pe Ponta și la Antena 3 din păcate, dar nu cred că am pierdut ceva.

Ponta îmi pare din ce în ce mai plin de sine și nu-l văd bine. “Neobrăzarea” prin care pe l-a făcut pe Hurezeanu (mai pe față, mai pe dos) comunist nu-mi arată decât că anii 2003-2004 au fost cei mai prolifici în plan educațional pentru Victor, dacă înțelegeți ce vreau să spun…

Ponta nu renunță la retorica populistă și vine cu soluții de genul TVA 0% la produsele de bază, soluție ce poate fi tradusă foarte ușor prin “hai cu votu’ la următoarele alegeri parlamentare că avem o foame…”. Am spus parlamentare pentru că așa cum bine a spus pe Twitter George Vișan anticipatele nu pot fi decât un vis erotic pentru Ponta sau pentru cine și le mai închipuie. Să mi-i arate mie pe ăia care vor vrea să-și piardă anii de mandat și banii cheltuiți în campanie.

Am remarcat totodată cum problemele aduse deseori în discuție de PSD cu privire la PD-L sunt scoase la iveală de Ponta în propriul partid cu o lejeritate demnă de invidiat. La întrebarea lui Adrian Ursu legată de componența unui eventual guvern PSD, președintele social-democrat a spus că vede guvernul exclusiv politic, având nevoie pentru ducerea la bun sfârșit a politicilor până și de ultimul om de nu știu unde. Aha. Deci în contextul actual în care toată lumea se plânge că până și femeia de serviciu de la nu știu ce instituție e pdl-istă, tu ieși și spui că în eventualitatea unei guvernări social-democrate ai nevoie de toți oamenii?

Aceeași situație și când vine vorba despre problemele de comunicare. Că în guvernul Boc fiecare spune ce vrea și că ce a spus azi unul e retras mâine de altul asta am aflat cu toții. Dar cum ar putea explica opoziția faptul că eu (un cetățean cât de cât informat zic eu), spre exemplu, n-aș putea să spun măcar două cuvinte despre vreun plan de redresare economică propus de PSD sau PNL. Plecând, bineînțeles, de la premisa că ele (planurile) ar exista. Că tot sunt în postul unde citez din clasici mai adaug o singură remarcă: cum bine a spus Mihnea de la Codex la un moment dat, televizualul e invadat de vuvuzele de partid. Mă îndoiesc că astfel de vuvuzele percep măcar termenul de “plan”, nu mai vorbesc despre “redresare” sau “economie”.

În legătură cu liberalul Crin Antonescu am să fac o singură remarcă. Mi s-a părut cel puțin forțată tema tristeții pricinuite de venirea fluturașului de salariu. Asta pentru că a venit din gura președintelui Partidului Național Liberal.

Tot o singură idee și despre președintele PC, Daniel Constantin, intrat în direct prin telefon. De fapt nici măcar nu e o idee ci un citat din domnul mai sus menționat: “PC este un partid de centru-dreapta” . Dacă afirmația nu vă stârnește râsul ceva e în neregulă.

P.S. Închei prin a atrage atenția că abordarea mea este legată în principal de aspectele comunicaționale, iar articolele mele de acest fel trebuie privite în concordanță. Dacă spun că Ponta dă dovadă de lipsa de tact sau că fluturașul lui Antonescu nu a fost ok, asta nu înseamna că-s pdl-ist.

Ultimile zile au adus pe piață două sondaje: unul cu privire la scena politică actuală, altul legat de cât de rău le pare românilor după perioada comunistă. Nu pot trage decât o singură concluzie de aici: cineva se pregătește de suspendarea lui Băsescu. Dar cine?

Puteți veni să-mi spuneți ca nu e așa, dar în cazul astă care ar fi rostul sondajelor enumerate mai sus. Să fim serioși, PD-L-ul e în pământ până la gât, iar primul scrutin de alegeri e departe.

PNL-ul și Antonescu par că nu vor să se mai frigă încă o dată (oare doar la suprafață?) și văd suspendarea oportună doar în cazul în care Băsescu refuză numirea unui premier desemnat de o posibilă majoritate PSD+PNL+mai știu eu cine. Voiculescu pare că s-a săturat de letargie și se trezește acum, în jurul datei de 20 iulie, că pe data de 1 iulie a propus el suspendarea președintelui. Hilar. Măcar de l-ar fi lăsat pe băiatul ală, Daniel Constantin (cică șef la PC – adică șef peste un personal computer cum bine sesiza cineva pe twitter), să iasă în față cu fumigena asta. Mai afla lumea de el. Ponta pare a fi singurul care întrezărește suspendarea. A ieșit azi și a spus că că PSD-ul a început negocierile cu parlamentari de la PD-L pentru crearea unei majorități (interesant negoț; mă întreb ce le dă în schimb).

De trecut în revistă și un aspect al sondajului IPP. Pe lângă necesarele întrebări legate de suspendarea președintelui și opțiunea de vot pentru partide, s-a mai introdus o chestie: cică cu care dintre candidații de la prezidențialele din 2009 ați vota dacă mâine ar fi alegeri. M-a bufnit râsul . Adică nu cu cine ați vota dacă s-ar organiza mâine alegeri prezidențiale, ci cu care dintre Antonescu, Geoană ( )) ) și Băsescu.

Acum vă las pe voi să vă dați cu părerea. Eu am subliniat ce aveam de subliniat .

Ieri am fost la Congresul PNL. Salut încă o dată inițiativa lui Cristi. Ea s-a materializat pentru prima dată ieri, când mai mulți bloggeri (aici îi amintesc pe Cristi, Paul, Nenea Lars, Oana, Bogdan, Ionuț) au fost prezenți la eveniment.

Prima perspectivă din care vreau să discut despre congres este cea comunicațională. Părerile despre recent încheiatul congres au fost împărțite. Oamenii din interiorul sau din anturajul PNL-ului l-au caracterizat drept un congres al normalității care a făcut notă discordantă, fiind diferit de circul oferit de PSD. De partea cealaltă, dacă i-ai întreba pe jurnaliști cum a fost, ți-ar răspunde că s-au chinuit enorm de mult să scoată ceva bun de dat din el. Asta pentru că partidele politice, în complicitate cu mass-media (sau invers), au schimbat modul de a face agenda politică. Acest lucru s-a întors împotriva PNL ieri. E clar că liberalii au înlocuit circul oferit de PSD, dar nimicul cu care circul a fost înlocuit nu a adus prea multe lucruri pozitive.

Orice eveniment, pe lângă scopul de bază pentru care e organizat, are și un scop (o latură mai bine spus) comunicațional/ă. Congresul de ieri n-a părut a avea așa ceva, iar delegații sau presa n-au părut a avea vreun statut prea important. Când organizezi un eveniment de o asemenea amploare, cu o vizibilitate atât de mare, e crunt să lași lucrurile la voia întâmplării. Iar asta s-a văzut. De la faptul că lucrările au început cu întârziere și până la faptul că presa n-a avut ce să dea o zi întreagă. Când clamezi politica bunului-simt și un alt fel de a face politică, ce poți transmite când delegații congresului stau pe hol în timpul discursului președintelui lor? Orice altceva, dar nu politica bunului-simț.

Nu știu cine l-a învățat pe Crin că e bine să vorbești atât de mult. Sau poate că adoptarea votului pe liste i-a dat senzația că nici de consilieri pe probleme de comunicare nu mai are nevoie… Încă nu mi-e clar ce fel de om politic crede că un discurs de peste o oră poate aduce ceva bun, indiferent de conținutul său. De aici nu reies decât grave carențe la nivel comunicațional. Să faci un discurs bun înseamnă și să ții cont de publicul căruia îi prezenți discursul. Să știi că ai în față sute de delegați care vin de departe și care, fie vorba între noi, nici nu sunt foarte interesați de ce ai să spui tu, dar cu toate acestea să te încăpățânezi într-un discurs kilometric care te-a făcut până și pe tine să-ți pierzi răbdarea, e deplasat. Cu toții putem observa că lui Crin a început să-i placă vorba, dar nici chiar așa… Cu astfel de discursuri Crin nu face decât să le dea apă la moară celor care îl acuză de formă fără fond.

De Ludovic nu prea am ce spune. Că nu ți-ai pregătit nici măcar câteva idei pentru discurs denotă un dezinteres total. Apariția lui Orban a părut mai degrabă să scoată la iveală o luptă artificială a cărei singur scop a fost să nu-l lase pe Crin singur candidat.

Din punct de vedere politic o singură chestiune mi-a atras atenția din discursul lui Crin: PNL nu va mai fi un partid liberal pur. Fostul și noul președinte al partidului a vorbit despre o strategie pusă în practică de PDL încă de la înființare: înglobarea tuturor curentelor de centru-dreapta, într-un sistem de genul economie liberală, sistem social cu valori creștin-democrate și cultură conservatoare. Chiar sunt surprins de faptul că reacțiile față de aceste afirmații pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

E clar că prin această decizie PNL și Crin Antonescu anulează o temă de atac față de principalul adversar, PDL. Partidul condus de Boc nu mai poate fi acuzat că e un partid de tipul catch-all, atât timp cât și foștii acuzatori încep să aplice aceeași strategie. Sunt foarte curios cum vor reacționa vechi membri liberali față de această nouă orientare. Mi-am amintesc chiar că Adrian Cioroianu afirma că și-ar dori ca sistemul politic să fie format în așa fel încât el, un liberal pur sânge, să se confrunte cu un conservator sau cu un creștin-democrat din alt partid.

Cu ce-am rămas eu după acest congres? Cu impresia că PNL e la acest moment departe de ceea ce clamează că e și de ce își dorește să fie.

Hotnews a anunțat că surse parlamentare le-au șoptit că deputații Ioan Timiș și Mihai Banu se pregătesc să părăsească PNL. O curiozitate bolnavă m-a făcut să vreau să aflu mai multe despre ei, interesant fiind de ce face un parlamentar (pe lângă faptul că e parlamentar). Să ne aplecăm puțin asupra lui Ioan Timiș zic.

Ioan Timis nu face prea multe. El e parlamentar. În adevăratul sens al cuvântului. Din ’90 și până în prezent el a fost doar parlamentar (cu o singură pauză între ’96 și 2000, pauză în care a devenit lector universitar la Universitatea din Petroșani; no ofense, dar chiar există așa ceva?!). Da. Ați auzit bine. De 20 de ani el e parlamentar. Să nu vă mirați că nu ați auzit de el. Nici nu aveați cum. N-a făcut nimic remarcabil cu excepția faptului că a schimbat partidele ca pe șosete. A fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională Hațeg, a câștigat primul mandat de parlamentar fiind membru FSN în ’90, a câștigat al doilea mandat în ’92 din partea PD, în ’95 a urmat o scurtă perioadă de independență, în 2000 a revenit la prima dragoste (Camera Deputaților) din partea PSD de data aceasta (PDSR la acea vreme). În 2004 a mai câștigat un loc de parlamentar, tot din partea PSD, dar în 2006 a avut problemă cu o ureche, s-a dezechilibrat și a tras spre dreapta, la PNL (asta după încă o scurtă perioadă de independență). Acum se pare că urechea s-a vindecat și lasă dreapta pentru colegii independenți (și viitori progresiști), independenți care zic că trag spre centru-stânga.

Întrebarea e: ce a făcut tânărul profesor de la Școala Peștiana de a ajuns să-și ducă traiul din meseria de parlamentar? Răspunsul cred că se află în perioada ’82-’89 când a fost șef de filială la OJT Hațeg.

Puteți schimba sigle și nume, puteți face revoluții ale bunului-simț, puteți să vă puneți tituleștii la conducere, comuniștii n-au murit ci fac guvern din umbră (că tot e la modă sintagma).

Printr-o scrisoare deschisă adresată oamenilor din PSD, PNL și PC, Dan Voiculescu propune înființarea Alianței Social Liberală, acum ori niciodată. Citez un paragraf situat aproape de finalul scrisorii: “Pentru ca PSD şi PNL să nu devină, treptat, doar partide istorice, trebuie formată, în cel mai scurt timp, Alianţa Social Liberală, trebuie elaborat un program politic temeinic şi trebuie construit un guvern din umbră solid, care, prin contrast, să demonstreze precaritatea Executivului în funcţie şi să-i convingă pe români că există alternativă.”

Îmi permit să-l contrazic pe Dan Voiculescu într-un anumit punct de vedere. Tocmai înființarea Alianței Social Liberale va face din PNL un partid istoric. E adevărat ca e posibil ca PNL-ul să nu moară, ci să se transforme. Mai exact. Alianța Social Liberală reprezintă moartea Partidului Național Liberal așa cum el se prezintă acum, adică un partid de dreapta. Acest lucru nu reprezintă neapărat trecerea totală pe linie moartă. Nu. Dacă e să ținem cont de faptul că PNL face parte la nivel european din ALDE, partid din care fac parte majoritatea liberalilor europeni, liberali europeni care în multe țări și societăți europene se situează la stânga eșicherului politic, această alianță propusă de Dan Voiculescu nu mai reprezintă o struțo-cămilă așa cum au spus unii în aceste zile. Oficializarea alianței în termenii propuși de Dan Voiculescu înseamnă doar acceptarea de către liderii liberali a faptului că PD-L va rămâne singurul partid așa-zis de dreapta din România.

Precizările de mai sus trebuie percepute doar în contextul oficializării alianței, fapt chiar imposibil pentru unii decidenți din interiorul partidelor. Prin urmare, ideile de mai sus reprezintă doar un joc al imaginației și totodată continuarea jocului de imaginație al lui Dan Voiculescu.

Ştim cu toţii care e scenariul nenumăratelor emisuni ce au ca subiect politica şi se desfăşoară la cele două televiziuni de ştiri. Vin reprezentanţi din mai multe partide, se discută cât în lună şi’n stele, se critică între ei şi la final după emisiune se pupă. Cu toate acestea, fiecare reprezentat al partidelor trebuie să vină la fiecare emisune pregătit să fie înjurat, să înjure, să audă şi să spună numai prostii despre propriul partid şi despre celelalte partide.

Azi am asistat la un lucru greu de înţeles pentru mine. Emisune la antena 3, invitaţi Prigoană Jr. şi Mugurel Surupaăceanu, subiect ANI – Mircea Geoană, Sorina Plăcintă etc. Bineînţeles, ca de fiecare dată, discuţiile nu s-au oprit în sfera acestui subiect. La un moment dat, începând să se discute despre congrese, schimbări ş.a.m.d., se lansează Surupăceanu într-un atac. Că nu se poate aşa ceva. Că nu mai e alt partid ca PD-L-ul. Că nu poţi să-ţi schimbi ideologia, numele şi sigla o dată pe an. Că ba a fost democrat, ba democrat-liberal, acum vrea să fie popular. Şi nu-i mai tăcea gura. Şi Honorius ce credeţi că făcea? Taceaaa… A terminat Surupăceanu atacul şi Honorius făcea acelaşi lucru. Nu-mi venea să cred. Când ăla are dreptate şi tu n-ai ce spune, înţeleg. Chiar şi atunci încerci s-o dai din condei. Dar aşa? Să nu mai spun că avea toate argumentele la îndemână pentru al combate. PD s-a unit cu aripa ruptă din PNL, PLD şi a devenit PD-L, partid ce face parte încă de pe vremea PD-ului din PPE, Partidul Popular European.În conluzie o nouă schimbare de nume nu ar fi una de neconceput. În plus, în programul politic al PD-L, adoptat la Congresul de constituire din 2007 se precizează că partidul e deschis tuturor celor care împărtăşesc valori şi curente politice de sorginte democratică de centru, liberală şi creştin-democrată, valori ce se regăsesc şi în doctrina populară într-o anumită măsură. Dacă mai ţinem cont şi de faptul că de la apariţia PD-L (decembrie 2007) şi până în prezent România a trecut prin mai multe alegeri, fapt care a făcut imposibilă o organizare internă deoarece toate resursele au fost canalizate spre alegeri sau spre guvernare, atunci e clar că această pauză mai lungă e prielnică pentru reorganizări de orice fel. Cam atât trebuia să spună Honorius ca să-l facă pe Surupăceanu să tacă din gură şi totodată să şteargă impresia lăsată de acuzele parlamentarului PSD, dar n-a făcut-o.

Să-l bănuiesc pe Prigoană Jr. de lipsă de tupeu? Nuuu. Lipsă de orice, dar nu de tupeu. În cazul acesta nu-mi rămâne decât să cred că n-are habar de lucrurile amintite mai sus, lucruri ce ţin exclusiv de propriul partid. Bine că n-a câştigat în colegiul 1 că se mai făcea dracului de râs prin emisuni.

Rezultatele scrutinului din colegiul 1 mă lasă rece. Mă surprinde totuși cum din 10867 de voturi s-a tras concluzia în PNL că lumea s-a săturat de felul nesimțit de a face politică caracteristic PDL. Totodată rămân cu gura căscată când aud deontologi pe la televizor care spun că acest rezultat e un bun semnal pentru colaborarea dintre PSD și PNL. Dar să trecem peste…

În articolul trecut în care am abordat lupta din colegiul 1 am vorbit doar despre PNL și Radu Stroe. După rezultatele finale m-am gandit la o chestie, am căutat cifre si le-am gasit.

“La alegerile din 17 ianuarie 2010 am avut cam aşa:

1. Radu Stroe (PNL):  7625 (70.16%)
2. Honorius Prigoană (PD-L): 3242 (29.83%)
Total: 10867

În 2008, am avut cam aşa:
1. Gheorghe Groza (PD-L): 4828 (33.97%)
2. Mihaela Anton (PSD + PC): 4182 (29.42%)
3. Bogdan Olteanu (PNL): 3793 (26.68%)
Alţii: 1409 (9.91%)
Total: 14212″ *

Are cineva habar cam ce face Gheoghe Groza și de ce nu el a fost candidatul în acest colegiu? Avea toate șansele să câștige și putea fi facută o campanie de-l scotea cu 80%.

Ce pot să înteleg de aici? Că alegerile parțiale pentru colegiul 1 au fost privite de PDL ca un scurt control. N-au vrut să-l câștige. Au vrut să impună o chestie. Candidatul lor a pierdut, dar n-a contat. Iar ca să nu înțeleagă adversarii ce nu trebuie, în ziua în care s-au anunțat rezultatele și implicit înfrângerea lui Prigoană Jr. încă un parlamentar PSD a trecut în barca independenților lui Oprea.

Parol politică.

* datele au fost preluate de la Blog de “analist politic”

Astăzi, în colegiul 1 din capitală, se înfruntă pentru locul de parlamentar rămas vacant, după plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR, Honorius Prigoană din partea PDL şi Radu Stroe din partea PNL. E foarte interesant de urmărit cum nici în cazul unui scrutin de mici dimensiuni în ţara asta nu se mai poate alege decât între două rele. În consecinţă, propun ca pentru postul de şef al clasei Ministerul Educaţiei să oblige spre candidatură cei mai proşti doi elevi din fiecare clasă.

Refuz să întru în logica numirii lui Honorius Prigoană. Mă depăşeşte. Dar totodată mă revoltă şi candidatura lui Stroe. Şi nu din cauza trecutului pătat. Majoritatea sunt comunişti. Mi-e foarte greu să înţeleg cum “Politica bunului-simţ” se transpune în două candidaturi în acelaşi mandat. Dacă pierzi o dată, aşteaptă şi tu măcar până la mandatul viitor ca să nu bată la ochi. Dar nu. În PNL e altfel. Şi “Politica bunului-simţ” nu poate accepta faptul că un om atât de valoros ca Radu Stroe nu este în Parlament. Noroc că s-a încheiat protocolul ăla cu PSD că riscam să-l vedem din nou candidând şi în colegiul recent lăsat liber de Daniela Popa.

Oricum, nu ştiu de ce mă agit atât. Era de aşteptat. Mandatul lui Crin de președinte al PNL a început prin punerea Noricăi Nicolai cap de listă la europarlamentare. Deci de ce ar trebui să mă mire că Stroe candidează a doua oară doar pentru că e secretar general la partid şi trebuie să aibă o funcţie?

Ceea ce nu înţelege PNL în aceste timpuri e că renumita “Politică a bunului-simţ” nu ajunge la rang de virtute doar din vorbe şi prin bătut cu pumnu’n piept.

Priviți două dintre materialele pe care le-am primit astăzi de la cortul PNL aflat în Piața Rosetti.