De la A. (la) Z.

Că Ponta l-a făcut cu ou și cu oțet pe predecesorul său, Mircea Geoană, cred că am aflat cu toții. Și mai interesant e că amplul interviu reprezintă cea mai virulentă apariție a lui Ponta de când e președintele PSD. Cel puțin mie așa mi se pare. De ce acum? Pot fi ridicate mai multe ipoteze. De ce în Evenimentul Zilei? Greu de spus. Vă invit să citiți întregul interviul aici, dar și răspunsul lui Geoană aici. Unde e răspunsul lui Geoană? În Hotnews .

Cu toate că atacurile punctuale lansate în interviu au fost numeroase, ele nu sunt foarte importante din punct de vedere comunicațional. Întregul e mai important. Pot înțelege rațiunea acestui întreg: poporul e cu nervii la pământ din cauza situației actuale, Băsescu îl scoate din minți pe zice trece etc., iar din când în când același popor își amintește că în decembrie s-ar fi putut schimba ceva. De ce persistă atât de mult această senzație? Nu pentru că Geoană+PSD ar fi fost cine știe ce sculă de basculă, ci pentru că simbolistica unui scrutin prezidențial e foarte importantă. Fie că votezi cu unul sau cu altul, fie că nu vă votezi deloc, fie că spui că te interesează, fie că spui că nu dai doi bani pe ce se întâmplă, în rarele momente când te gândești aștepți o schimbare. Asta pentru că se încheie un ciclu și începe altul. Pe baza acestui raționament pot înțelege obiectivul interviului, dar, din scurta mea experiență, am învățat că deseori în politică ce iei cu o mână dai cu cealaltă.

În interviul amintit, ziaristul aduce aminte de Cozmin Gușă într-o discuție legată de datoriile partidului din campanie. Eh, după acest interviu Ponta îmi seamăna din ce în ce mai mult cu Cozmin Gușă. De ce? Pentru că se arată disponibil să calce pe cadavre. Asta îl poate ajuta pe termen scurt, dar și de această dată trag aceeași concluzie pe care o trăgeam și după articolul Liderii opoziției la apel: nu-l văd bine pe viitor.

Să ne amintim că Victor Ponta a fost purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană în campania prezidențială și oricât încearcă să minimizeze acest lucru el nu rămâne lipsit de importanță. Să fii purtător de cuvânt într-o campanie prezidențială nu e ca și cum ai fi propus director la nu știu ce deconcentrată (că tot e la modă cuvântul) de către partid. Mi-e imposibil să cred că un om se raliază unei astfel de cauze și într-o asemenea poziție fără a crede în victorie. Nu cred că Ponta, neîncrezător fiind în puterile candidatului propriu, a fost obligat să-i fie purtător de cuvânt (poate doar obligat de interes). Totodată, acuzele ce reies din interviu nu sunt legate exclusiv de înfrângere, ci sunt probleme ce au dăinuit în timp.

Acum eu ce să înțeleg? Că Ponta și-a dat seama în 7 decembrie că mogulii conduc PSD? Să fim serioși.

În altă ordine de idei, câte avantaje și câte dezavantaje îi va aduce lui Ponta această predispoziție de a călca pe cadavre rămâne de văzut.

Altă explicație nu găsesc pentru reprezentație slabă oferită de Traian Băsescu în această seară la TVR1. Rivanolul nu i-a priit. N-am rezistat mai mult de jumătate din emisiune, dar am înțeles că n-am pierdut nimic în rest.

Pentru cei care urmărim jocul politic (eu fiind interesat mai mult de partea de comunicare politică) situația grea prin care trece țara nu ne împiedică să ne gândim sau să anticipăm următoarele mișcări de pe scena politică. Iar din acest punct de vedere Traian Băsescu încă rămâne o enigmă.

Am așteptat emisiunea în speranța că reprezentația președintelui va fi capul de afiș al agendei publice pentru câteva zile bune. N-a fost așa. Aceleași explicații redundante privind aparatul de stat și banii necesari plații pensiilor și salariilor. Reducerea cheltuielilor a fost driblată slab printr-o reprezentare procentuală a modului în care se cheltuie banii de la buget. Cheltuielile având un procent mult mai mic decât plata salariilor sau a pensiilor au fost plasate vag de către președinte printr-o afirmație de genul “Poliția trebuie să funcționeze în continuare, sediile au nevoie de energie electrică” etc. Nimic despre brandul de țară (că tot e la modă), nimic despre cine știe ce contracte prin care se aruncă bani pe fereastră (pe fereastra clientelei de partid, bineînțeles). Ba chiar am fost martori la o afirmație de genul “România nu va intra în spațiul Shengen fără o lege ANI credibilă”. Aham. Deci asta era problema. Nu că majoritatea contigentelor de cerșetori țigani au buletin românesc sau că moldovenii își iau cetățenie românească pe capete ca să meargă în Europa. Asta chiar mi-a părut lamentabilă. Tot la capitolul lamentabil mai punctez și replica dată către un profesor debutant care sublinia faptul că nu poți trăi cu 600 de lei salariu. Băsescu a răspuns spunând că la fel a început și el, iar la 6.000 de lei salariu a ajuns după 30 de ani de muncă. Hilar, atâta timp cât concediile odraslei EBA au costat mai mult decât banii pe care i-a luat Traian din salariu.

De notat și repetarea obsesivă a temei prezente și în campania prezidențială a actualului președinte, solidaritatea. E tardiv să aduci în discuție astfel de probleme când zi de zi presa aduce în fața publicului numeroase situații de risipire a banului public. Ok, că banii se duc spre clientela politică asta a înțeles toată lumea, iar PD-L trebuie să-și asume acest lucru ținând cont că a fost unul din principalele piloane pe care s-a bazat construcția politică, dar încă să marșezi pe această temă mi se pare neeficient. Pentru mai multe detalii legate de acest aspect vă recomand Porcisme – România furată zi de zi.

Mai vreau să vorbesc puțin și despre formatul emisiunii. Mulți au spus că o astfel de emisiune și cu un astfel de moderator nu poate fi decât o oră de pupincurism. Nu sunt de acord. Și vă spun și de ce. Ritualurile comunicării prezidențiale impun astfel de formate. Trebuie să fii nebun ca din postura de șef de stat să te prezenți la o emisiune cu un moderator care prezintă riscuri. Ai nevoie de un om care să te lase să vorbești. Că Băsescu n-a vorbit în această seara e cu totul altceva.

O concluzie după această seară? Scena politică e în letargie din toate punctele de vedere.

Ultimile zile au adus pe piață două sondaje: unul cu privire la scena politică actuală, altul legat de cât de rău le pare românilor după perioada comunistă. Nu pot trage decât o singură concluzie de aici: cineva se pregătește de suspendarea lui Băsescu. Dar cine?

Puteți veni să-mi spuneți ca nu e așa, dar în cazul astă care ar fi rostul sondajelor enumerate mai sus. Să fim serioși, PD-L-ul e în pământ până la gât, iar primul scrutin de alegeri e departe.

PNL-ul și Antonescu par că nu vor să se mai frigă încă o dată (oare doar la suprafață?) și văd suspendarea oportună doar în cazul în care Băsescu refuză numirea unui premier desemnat de o posibilă majoritate PSD+PNL+mai știu eu cine. Voiculescu pare că s-a săturat de letargie și se trezește acum, în jurul datei de 20 iulie, că pe data de 1 iulie a propus el suspendarea președintelui. Hilar. Măcar de l-ar fi lăsat pe băiatul ală, Daniel Constantin (cică șef la PC – adică șef peste un personal computer cum bine sesiza cineva pe twitter), să iasă în față cu fumigena asta. Mai afla lumea de el. Ponta pare a fi singurul care întrezărește suspendarea. A ieșit azi și a spus că că PSD-ul a început negocierile cu parlamentari de la PD-L pentru crearea unei majorități (interesant negoț; mă întreb ce le dă în schimb).

De trecut în revistă și un aspect al sondajului IPP. Pe lângă necesarele întrebări legate de suspendarea președintelui și opțiunea de vot pentru partide, s-a mai introdus o chestie: cică cu care dintre candidații de la prezidențialele din 2009 ați vota dacă mâine ar fi alegeri. M-a bufnit râsul . Adică nu cu cine ați vota dacă s-ar organiza mâine alegeri prezidențiale, ci cu care dintre Antonescu, Geoană ( )) ) și Băsescu.

Acum vă las pe voi să vă dați cu părerea. Eu am subliniat ce aveam de subliniat .

După cum ştiţi deja, în turul I am votat cu Antonescu. În unele momente am crezut că poate intra în turul II, dar odată cu trecerea zilelor observam cum nimic important nu se întâmpla, iar rezultatele nu puteau fi decât cele de aseară. Cu toate acestea cred că nu a fost o candidatură în van. Cu unele schimbări Crin ar fi putut intra la mustaţă în turul II.

Eu îl felicit pentru ce a făcut până acum. Nu e candidatul perfect şi nici preşedintele perfect nu ştiu dacă ar fi fost, dar dacă visăm în continuare feţi frumoşi pe cai albi la Cotroceni ne minţim singuri. Rezultatul obţinut e unul bun, dar totodată acest procent obligă. Nu ştiu dacă Partidul Naţional Liberal şi al său preşedinte sunt conştienţi de importanţa perioadei care urmează. Ştiu. E frumos să fii în lumina reflectoarelor, e frumos să fii vioara întâi, să ştii că fără tine nu se poate, dar liberalii trebuie să fie conştienţi că în următoarele săptămâni se decide viitorul partidului lor. Şi când vorbesc de viitor nu mă refer la guvernare sau opoziţie, ministere sau nu, bani sau nu, mă refer efectiv la viitorul partidului. De abia acum urmează adevăratul test al preşedintelui de partid Crin Antonescu. În următorii ani el poate face din PNL un partid mult mai important decât e acum sau din contră, îl poate aduce la ce a fost PD-ul odată, 8-9 %. Iar toate acestea depind de deciziile din următoarele săptămâni.

Importanţa deciziei ce va fi luată e data de faptul că nici una din cele două opţiuni nu aduce siguranţă. Şi PSD şi PDL-ul pot distruge PNL-ul într-o coalite. Sper doar că liberalii vor avea mintea limpede în negiocerele pe care le vor duce şi în acţiunile pe care le vor întreprinde. O spune unul care şi de data această le-a dat votul.

Revin la discuția începută ieri despre campania electorală pentru prezidențiale. Astăzi vreau să trec peste nemulțumirile personale și să trec puțin în revistă principalii candidați.

Luând în discuție cei patru candidați cu șanse, ne dăm ușor seama că fiecare dintre ei a pornit cu o etichetă – avantaj sau nu asta depinde doar de ei.

Traian Băsescu este de departe cel mai cunoscut om politic al ultimilor ani în România. Dar acest lucru nu doar pentru că a fost președintele în funcție a României ci și pentru că a fost, așa cum mereu i-a plăcut să-și spună, președintele-jucător. Băsescu e acel personaj politic care în vreme de liniște nu trăiește. E acel tip de politician care se hrănește din “sângele” curs în dispute și scandaluri. A intrat în cursă pentru un al doilea mandat din cel mai înalt punct al politicii românești. Cât l-a ajutat acest lucru, știută fiind compoziția sa ca om politic, vom vedea pe 6 decembrie.

Pe Mircea Geoană îl percep ca un om politic abil dat fiind faptul că a reușit să ajungă președintele celui mai important și mai complicat partid politic din România. Faptul că în ciuda zvonurilor și frământărilor din interiorul partidului a reușit să se impună și drept candidat la președenția României din partea partidului său e o confirmare a celor spuse mai sus. Geoană a intrat în lupta electorală având un avantaj clar: partidul. Cu toate luptele interne, cu toate voturile și oamenii pe care îi ia Oprescu, cu toate înjurăturile pe care PSD-ul și le-a luat după “performanțele” alianței cu PDL-ul, acest partid poltic rămâne un pion foarte important într-o competiție de acest gen. Pentru a câștiga această cursă prezidențială Mircea Geoană trebuie să fie acel vârf de atac care să știe să stea în teren și să bage mingea în poartă. De restul se ocupă echipa (partidul).

Sorin Oprescu a fost candidatul pe genunchi din toate punctele de vedere. Motivele întârzierii anunțului de candidatură mă depășesc așa că nu o să încerc să le discut. Cu toate acestea Oprescu n-a intrat fără atuuri în cursa pentru prezidențiale. Venit într-un fel pe filiera pe care și Traian Băsescu a ajuns la Cotroceni, Oprescu nu putea să iasa din tipar când vine vorba de strategie. El nuanțează heirupismul folosit cu succes în multe cazuri de Traian Băsescu și speră ca publicul să nu se fi săturat de aceste forme fără fond câștigătoare de multe ori.

Crin Antonescu a avut ocazia să intre în luptă ca fiind candidatul altfel, așa cum bine s-a denumit. Nu neapărat că ar fi așa, bine ca și poziționare. El pornea de pe locul “șefului” opoziției, loc care pe urmă l-a cedat foarte ușor către Mircea Geoană odată cu ieșirea PSD de la guvernare. Asta pentru că nu a reușit să se opună partidului abia ieșit de la putere. Ce cred eu că nu a reușit să facă Antonescu a fost acea poziționare (crucială) de început. Stabilirea unei identități clare încă de la început, mai ales pentru un candidat mai puțin cunoscut decât contracandidații săi s-ar fi impus mai mult decât orice, în contextul alegerii unei astfel de strategii pentru campanie. Începutul a fost promițător. Acel maraton de transmisii live al celor două televiziuni de știri de la congresul PNL a fost un început de bun augur în vederea stabilirii identității de care vorbeam. Cu timpul lucrurile nu au mai mers așa cum ar fi trebuit să meargă. Mai multe despre Antonescu într-un articol foarte bun la Adi de la paralele-paralele.

Trebuie să menționez că unele aspecte discutate aici mi se par veridice doar la acest moment, eu nefiind omul care să nu cred în minuni. În acest sens, cred că locurile pe care le ocupă în sondaje acești patru candidați pot fi altele în primul tur de scutin. Greu, dar se poate.

P.S. O pată de culoare în această competiție pentru prezidențiale mi s-a părut declarația lui Remus Cernea, candidatul verzilor: “România va fi cu adevărat liberă și democratică atunci când va avea președinte o femeie romă, lesbiană și atee”. Nimic mai adevărat Remus. Democrația e cea mai indicată formă de organizare și conducere a societății. Cu toate acestea, două dintre elementele sale de bază, majoritatea (de care am vorbit aici) și libertatea, nu întotdeauna aduc doar lucruri bune.

Cristi de la Rating Politic ma provoaca si pe mine la un exercitiu de imaginatie+predictie. Sa ma gandesc cam cine cred eu ca vor fi actorii alegerilor prezidentiale din 2014, ca anul asta stim cine sunt si eu unul nu sunt impresionat.

Unele nume date de Cristi in articolul prin care imi da leapsa sunt de dorit as putea spune eu. Mi-as dori ca in 2014 sa-i vad in batalie pentru cea mai inalta functie in stat pe Mihai Razvan Ungureanu sau Cristian Diaconescu. Imi place ideea ca un diplomat in adevaratul sens al cuvantului sa ocupe functia de presedinte al statului.

Nume de oameni asemanatori cu cei de mai sus nu imi mai vin. Iar din cursa actuala nu cred ca va mai rezista vreun candidat, indiferent de rezultatele alegerilor de pe 6 decembrie. Sper ca vom intra intr-o perioada de “ardere” rapida a acestor oameni politici.

Tre’ sa te dezamagesc Cristi… Cam atat a fost. Doua nume pe care deja le-ai trecut si tu in revista. Poate n-am eu imaginatie sau putere de predictie. Sau poate ca nu-mi ofera scena politica vreo varianta la care as putea sa ma gandesc. Tu ce zici?

Stiam eu ce spun cand am zis ca astept cu nerabdare si celelalte lepse. Mos Califar imi raspunde cu aceeasi moneda si de data aceasta pe filiera Costin Ilie ma pune sa spun “de ce nu Oprescu”.

Pentru ca unii au deja optiunile de vot bine intiparite in minte eu trebuie sa mentionez ca aceste lepse care ma fac sa spun ce nu-mi place la fiecare dintre candidati nu au nici o legatura cu optiunea de vot, asta pentru ca nu m-am hotarat cu cine voi vota.

In concluzie, as spune NU lui Oprescu, pentru ca a spus cu tarie ca nu va candida la prezidentiale cand putea foarte bine sa lase o portita deschisa, pentru ca se are bine cu Nea’ Nelu, pentru ca Subiectiv l-a caracterizat aici si a facut-o foarte bine, pentru ca nu-i vad locul in politica, pentru ca m-am saturat de politicieni slobozi la gura si pentru ca stam foarte prost in sanatate si nu ar trebui sa ne lipsim de un doctor care opereaza bine (asa am auzit).

Acestea fiind zise dau mai departe catre INconstantIN.

Dupa o scurta si superba vacanta petrecuta in judetul Calarasi cu vizite la o herghelie, la o ferma de vaci si la o stana, ajung acasa si observ ca nu am fost singurul atras de animale in aceste zile libere. Nu degeaba “Miorita” e opera de baza a literaturii romanesti si nu degeaba unii romani au ajuns in top 300 pe spatele oilor. Politicienii nostri stiu asta si nu se cuvenea un moment mai potrivit de incepere a campaniei decat sarbatoarea traditionala “Sambra Oilor” din judetul Satu Mare.

Primii doi combatanti in lupta pentru prezidentiale (daca e sa ne luam dupa sondaje) s-au intalnit, din coincidenta sau nu, la “Sambra Oilor”. Ambii si-au dorit o schimbare fata de 1 mai si astfel Basescu a dat litoralul, iar Geona micii si berea din Parcul Izvor pentru palinca, dansurile si baia de multime din Satu Mare.

A fost interesant de urmarit ce au declarat cei doi. Intrebati ce parerea au de prezenta contracanditalui lor la “Sambra Oilor” cei doi viitori candidati au raspuns foarte diferit. Basescu a raspuns nespecific lui intr-o oarecare masura spunand ca el a primit o invitatie si a sanctionat rapid presa care politizeaza totul prin intrebarile sale. De cealalta parte, am primit un raspuns pe care daca l-as fi auzit cu ochii inchisi si cu un alt glas as fi spus ca e declaratia lui Basescu: “Eu vin in fiecara an aici. Coincidenta cred ca e de partea cealalta”. Ce trebuie sa intelegem de aici? Ca si in 2004 Basescu pare ca e din nou un deschizator de drumuri catre noi teme de campanie. Poate e prea mult spus, dar cu siguranta pare ca reactualizeaza serios “ruperea de sistem” pe care a marsat in 2004. De data aceastea pare ca al nostru presedinte isi doreste sa ajunga la sufletul oamenilor fara lacrimi si fara a da in ceilalti, ci prin a aduce aminte ca omul politic Basescu e totusi un simplu om. Geoana, cu tot cu ai sai consilieri americani, pare lipsit de inspiratie si vrea sa joace un rol care nu il prinde. E ca acel tocilor din prima banca din timpul liceului, tacut si serios, care ajuns la facultate vrea sa atraga atentia cu al sau simt al umorului, dar cade de prost.

Desi in ultimul timp am fost cam rupt de agenda publica nu pot sa nu trec in revista declaratia marelui strateg Marian Vanghelie cu privire la campania electorala: “Cand altii pun frana in curba noi vom accelera”. Domnule Vanghelie, aveti grija mare, nu de alta, dar daca faceti asta prin Cheile Bicazului de exemplu, faceti vreo 5 minute pana aterizati, iar baietii de la medicina legala n-o sa mai poata distinge nici ADN-ul din dumneavoastra. Intelegi dumneavoastra ce vreau sa spun ca sunteti baiat destept.

Ca sa nu uit de unde a inceput articolul postez o frumoasa poza din mini-vacanta.

Cotidianul ne anunta astazi ca Geoana merge pe mana consilierilor americani de la Benenson Strategy Group atat pentru alegerile europarlamentare cat si pentru prezidentiale. Daca tinem cont si de faptul ca si Radu Duda s-a orientat catre o persoana ce a lucrat pentru Obama, Betsy Myers, nu ne ramane decat sa asteptam o campanie de un cu totul alt nivel.

Despre acest subiect am mai discutat. Diferentele de cultura, de context, de politica sunt foarte mari in comparatie cu Statele Unite. Simpla prezenta a consilierilor americani nu face din start razboiul castigat pentru cei ce i-au angajat. Cel mai important lucru va fi coeziunea dintre echipele formate din consilieri romani si cele formate din consilieri straini. Indiferent cat de bun comunicator esti in ale politicii, indiferent cat de eficiente au fost strategiile pe care le-ai aplicat, pana cand nu intelegi cat de cat pe ce structura traieste societatea si scena politica in care vei lucra nu ai facut nimic. Iar acest lucru va fi sarcina echipelor de consilieri romani.

Cu toate acestea, pentru mine tot mai interesant de urmarit va fi campania lui Basescu. Contextul este cu totul altul fata de 2004, temele de campanie cu totul altele, iar omul politic Basescu schimbat din multe puncte de vedere. Daca mai tinem cont si de faptul ca sondajele din ultimul timp il dau in scadere cred ca suntem de acord cu totii ca GMP are cea mai grea misiune.

Aseara am fost nevoit, intr-un anumit fel, sa urmaresc dezbaterea din 8 decembrie 2004 dintre Basescu si Nastase. Nu mi-a parut rau. Tinand cont ca in acea vreme nici 17 ani nu aveam mi-a fost greu sa raman cu foarte multe lucruri.

Am vazut secvente din dezbatere, am citit cam tot ce a scris presa a doua zi, am urmarit diferentele de procente si de voturi dintre cele doua tururi si pot trage o singura concluzie: in dezbatere Basescu l-a batut aproape la zero pe Nastase. A fost foarte bine pregatit, a atacat, l-a tinut pe Nastase permanent in defensiva si a executat foarte bine acel moment al “oglinzii” fructificand la maxim dorinta din acea vreme a populatiei, aceea de a vedea oameni onesti. Nastase a parut prea sigur pe scorul din primul tur si ca de obicei, putin arogant. A fost nepregatit, fiind luat prin surprindere de anumite intrebari sau discutii.

A fost o experienta interesanta pe care o voi continua. Voi incerca sa vad cam tot ce s-a petrecut in 2004 pentru a putea analiza cat mai bine ce se va intampla in noiembrie si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel. Pana acum pot spune ca 2009 are un context complet diferit fata de 2004, in primul rand pentru Basescu. Atunci era outsider, acum e favorit (bineinteles, in cazul in care va candida), dar mai important e ca temele de campanie trebuie sa se schimbe la 180 de grade fata de 2004. Lupta cu sistemul ticalosit, lupta anti-coruptie, onestitatea, toate aceste imagini create de Basescu in 2004 au fost pierdute in cei 5 ani ai mandatului. Totodata, va fi la fel de interesant cum se vor pozitiona ceilalti candidati. Cercetarea va fi foarte importanta in aceasta campanie electorala. Temele sensibile pentru populatie vor fi mult mai greu de gasit decat 2004, iar emotionalul cred ca va prinde mai putin.

Indiferent de cine va candida si cine se va califica in turul doi sper sa avem si in acest an o dezbatere publica intre candidatii din turul II.