De la A. (la) Z.

De zile bune vroiam să scriu un articol pe tema recentului oprobriu public la adresa unei anumite categorii de votanți. Mi-a fost teamă că voi fi luat în râs ținând cont că aș fi fost contra curentului inițiat de zeii blogosferici care își mai dau cu părerea despre politică. Am văzut însă că Mihnea a scris foarte bine pe tema și-am zis să-mi dau și eu cu părerea.

Mordechai, Moș Califar și Arhi (care îi susține pe twitter) ne atrag atenția că avem ce-am votat. Adică mai pe șleau, prostul de mine e vinovat că l-am votat în turul doi pe Băsescu. Domnilor, îmi cer scuze că nici în decembrie (și nici măcar acum) n-am avut memoria scurtă. Nu, nu l-am uitat pe Iliescu care a chemat minerii în București argumentând că voința poporului hotărâse cine conduce țara cu câteva zile înainte, la primele alegeri libere, nu l-am uitat pe Năstase din perioada 2000-2004, n-am uitat baronii. Ba nici pe Rodica Nassar n-am uitat-o, cea care își etala gențile Dior în perioada în care românii încă erau de părere că Kenvelo e o firmă (asta că tot suntem contrariați de Hermesurile sau Jimmy Choourile blondei care ne cheltuie banii).

Mă deranjează retorica asta pompieristică și îmi pare rău, dar aceia care încă sunt de părere că doar portocalii sunt așa ori au anumite interese ori sunt incapabili să se detașeze și să privească rațional. O să-mi spuneți să nu mă mai duc la vot. De ce? Nu asta am vrut să câștigam la Revoluție? Am votat și alb. Și? Am rezolvat ceva? Nimic.

Cred totuși că actualul context e un factor generator important pentru un astfel de curent. Vom putea face o comparație și vom putea analiza obiectivitatea unora sau altora în momentul schimbului de putere. În 2000-2004 realitatea și antena 3 nu aveau amploarea de astăzi, iar online-ul era inexistent. Opinia publică se crea mai natural, fără prea mulți factori influențatori. Ce mă deranjează e că aștept altceva de la acest mediu (mediu în care se presupune că sunt prezenți oameni informați și peste media de IQ). De discuții de genul “Ba pe-a mătii” m-am săturat…

Cum spuneam și în articolul Online-ul ca speranță mi-aș dori ca efectul de polarizare din blogosfera politică să nu mai fie atât de prezent. Mediul ăsta are mult mai mult potențial decât să arătam fiecare cât de deștepți suntem.

Am urmărit cu interes prestația celor doi lideri ai opoziției, Ponta și Antonescu, de la Realitatea TV, în această seara. N-am mai avut puterea să-l urmăresc pe Ponta și la Antena 3 din păcate, dar nu cred că am pierdut ceva.

Ponta îmi pare din ce în ce mai plin de sine și nu-l văd bine. “Neobrăzarea” prin care pe l-a făcut pe Hurezeanu (mai pe față, mai pe dos) comunist nu-mi arată decât că anii 2003-2004 au fost cei mai prolifici în plan educațional pentru Victor, dacă înțelegeți ce vreau să spun…

Ponta nu renunță la retorica populistă și vine cu soluții de genul TVA 0% la produsele de bază, soluție ce poate fi tradusă foarte ușor prin “hai cu votu’ la următoarele alegeri parlamentare că avem o foame…”. Am spus parlamentare pentru că așa cum bine a spus pe Twitter George Vișan anticipatele nu pot fi decât un vis erotic pentru Ponta sau pentru cine și le mai închipuie. Să mi-i arate mie pe ăia care vor vrea să-și piardă anii de mandat și banii cheltuiți în campanie.

Am remarcat totodată cum problemele aduse deseori în discuție de PSD cu privire la PD-L sunt scoase la iveală de Ponta în propriul partid cu o lejeritate demnă de invidiat. La întrebarea lui Adrian Ursu legată de componența unui eventual guvern PSD, președintele social-democrat a spus că vede guvernul exclusiv politic, având nevoie pentru ducerea la bun sfârșit a politicilor până și de ultimul om de nu știu unde. Aha. Deci în contextul actual în care toată lumea se plânge că până și femeia de serviciu de la nu știu ce instituție e pdl-istă, tu ieși și spui că în eventualitatea unei guvernări social-democrate ai nevoie de toți oamenii?

Aceeași situație și când vine vorba despre problemele de comunicare. Că în guvernul Boc fiecare spune ce vrea și că ce a spus azi unul e retras mâine de altul asta am aflat cu toții. Dar cum ar putea explica opoziția faptul că eu (un cetățean cât de cât informat zic eu), spre exemplu, n-aș putea să spun măcar două cuvinte despre vreun plan de redresare economică propus de PSD sau PNL. Plecând, bineînțeles, de la premisa că ele (planurile) ar exista. Că tot sunt în postul unde citez din clasici mai adaug o singură remarcă: cum bine a spus Mihnea de la Codex la un moment dat, televizualul e invadat de vuvuzele de partid. Mă îndoiesc că astfel de vuvuzele percep măcar termenul de “plan”, nu mai vorbesc despre “redresare” sau “economie”.

În legătură cu liberalul Crin Antonescu am să fac o singură remarcă. Mi s-a părut cel puțin forțată tema tristeții pricinuite de venirea fluturașului de salariu. Asta pentru că a venit din gura președintelui Partidului Național Liberal.

Tot o singură idee și despre președintele PC, Daniel Constantin, intrat în direct prin telefon. De fapt nici măcar nu e o idee ci un citat din domnul mai sus menționat: “PC este un partid de centru-dreapta” . Dacă afirmația nu vă stârnește râsul ceva e în neregulă.

P.S. Închei prin a atrage atenția că abordarea mea este legată în principal de aspectele comunicaționale, iar articolele mele de acest fel trebuie privite în concordanță. Dacă spun că Ponta dă dovadă de lipsa de tact sau că fluturașul lui Antonescu nu a fost ok, asta nu înseamna că-s pdl-ist.

Solomon a fost arestat. Se vorbește ba că justiția își face treaba, ba că l-a supărat pe ăl’ mare, ba că l-a dat în gât Penescu ș.a.m.d. Puțin mă interesează toate aceste chestii.

Cu toate acestea, situația mă interesează dintr-o altă privință. Una comunicațională. E cert că situația are și o asemenea latură, dar cu identificatul publicului țintă mi-e mai greu.

Să trecem în revistă câteva lucruri întâmplate astăzi: manifestații în fața teatrului din Craiova, manifestații în satul unde își are casa de vacanța primarul Craiovei, slujbe de susținere, interviuri luate susținătorilor, ba chiar manele cu versuri adaptate pentru situația dată. Toate acestea au putut fi vizionate astăzi pe Realitatea, dar nu și pe Antena 3. Subiectul a avut o amploare mult mai mică pe canalul trustului Intact, iar abordarea a fost una diferită. Anteniștii s-au învârtit, ca de obicei, în jurul cozii, “lovind” fără opreliște în “portocala mecanica”(sau stricată) a politicii românești.

Că Realitatea e momentan mult mai ponderată în ton decât Antena 3 asta e clar. Când Dana Grecu își începe emisiunea cu “Guvernul ne vrea morți”, iar Gabriela Vrânceanu Firea cu “Guvernul ne crede proști”, e clar că s-a întrecut limita. Ținând seama de acest context, cum decodăm ceea ce s-a întâmplat azi? Ok. Sper că nimeni nu crede că manifestațiile de azi au fost întâmplătoare sau că din greșeală o cameră de la Realitatea a fost în biserica în care preotul îndruma enoriașii să se roage pentru al lor primar. Am înțeles. Presiune publică. Dar pentru ce? Pentru imagine sau pentru justiție? Prima aș putea să o iau în considerare. Băi, ăsta o să iasă. Azi, mâine, poimâine, o să iasă. Poate o să mai și candideze, nu putem să-l lăsăm așa. Să arătăm cât de mult îl iubește lumea. Asta pot înțelege. Dar oare acest fel de presiune mai poate avea și un alt scop în această țară?

Vă rog pe voi să mă ajutați să înțeleg.

P.S. De azi fac parte din comunitatea Leacul Durerii

Situaţia economică precară a făcut ca televiziunea să lanseze la apă o nouă serie de vedete tv: liderii de sindicat. Am curaj să bag mână în foc că în ultimul an de zile nu a fost zi de la Dumnezeu în care cel puţin un lider sindical să facă cel puţin o declaraţie măcar la o televiziune.

Personal, oamenii ăştia nu mi-au făcut nimic. Dar nu ştiu de ce, de când eram mai june îmi suna a necurat când auzeam de funcţia asta, lider de sindicat. Instincul mi s-a demonstrat cu timpul. Să vă pun să vă amintiţi unde era nenea ăla care trebuia să fie ministru al Educaţiei, Croitoru, înainte să fie deputat? Aţi ghicit. A fost lider de sindicat. Mi-amintesc şi acum zilele în care se bătea alături de ai săi colegi, şefi la zece mii de sindicate, pentru cei 50% pentru profesori. Interesant e cum vinovaţi atunci au fost cei care au votat legea şi nu şi linderii de sindicat care au ameninţat cu numeroase mişcări de stradă în cazul nepromulgarii.

Dată fiind situaţia de faţă, m-e greu să pot măcar asculta când vreun lider de sindicat cataloghează în vreun fel acţiunile guvernului. Nu neg faptul că poate o fi şi vreo doi trei răsăriți printre cei care se perindă cu zilele prin studiourile Realitatea şi Antena3. Însă mi-e greu să-mi propun măcar să-i privesc fără preconcepţii. Reprezentativitatea lor e mai mult decât pusă sub semnul întrebării. Şi tare aş vrea într-o zi să văd nişte declaraţii de avere din partea lor (poate o fi publice şi nu sunt eu informat).

Se spune ca traind in permanenta cu un lucru sau avandu-l mereu la dispozitie, rar iti dai seama cand ceva se schimba. De obicei te trezesti la un moment dat observand schimbarea fara sa-ti dai seama ca aceasta s-a infaptuit demult.

Cam asa e cu societatea romaneasca. Insa nu despre asta vreau eu sa vorbesc ci despre televiziunea romaneasca. Am reusit ca in ultimul timp sa nu pierd foarte mult timp in fata televizorului. Eram constient ca nu mai am ce vedea, dar il lasam deschis pe Realitatea sau Antena 3 auzind doar un zgomot de fond. In ultimul timp am reusit sa ma lipsesc de acest zgomot de fond si doar un apropo tv (desi nici asta ca acum se transmite si pe net ) sau evenimentele sportive ma mai tin in fata televizorului.

Dilema mea e alta. Cand dracu’, Doamne iarta-ma, grilele mizeriilor astea de posturi au fost invadate de emisuni ca Tradati in dragoste, Test de fidelitate, Nora pentru mata mama, Fata lu’ tata etc. Dand filmul in urma cu doar vreo cativa ani de zile, acum, emisiuni ca Vara Ispitelor sau Big Brother mi se par programe culturale. Ca sunt in grila nu e foarte grav pentru noi, dar ca sunt urmarite e foarte trist. Capacitatile mele intelectuale nu pot sa inteleaga cum unui om ii face placere sa priveasca niste lucruri mizerabile care pe deasupra mai sunt si regizate. Nu demult o pasarica mi-a soptit ca pana si la Dansez pentru tine unui concurent admis i s-a spus sa-si caute ceva prin familie deoarece cauza pentru care vrea sa lupte e prea soft.

In concluze, mai merita sa deschidem televizorul?

Nu degeaba ne anunta Subiectiv pe twitt ca la Realitatea urmeaza concedieri. Un crainic de la Realitatea e tampit. De ore bune pe ambele posturi de stiri ale Romaniei Realitatea si Antena 3 se transimite in direct cum niste oameni incearca sa salveze un biet copil cazut intr-un put. Dar deh… Ce nu faci pentru audienta. Nu pot sa ma uit la aceste lucruri si ma uit pe Eurosport 2 la Universiada de la Belgrad (apropo, ati vazut ce sali au aia? si sunt la un pas de noi).

La un moment dat dau din greseala pe Realitatea sa vad ce se mai intampla cu bietul copil. In acel moment era in direct o anume doamna care a salvat dintr-o situatie asemanatoare un alt copil in 2001 (va aduceti aminte… a bagat-o pe ea in put ca era foarte slaba si ea a scos fetita). La un moment dat, tampitul, ca altfel nu am cum sa-i spun, ramas fara idei, o intreaba: “Acum sunteti casatorita. Faptul ca l-ati intalnit pe sotul dumneavoastra are vreo legatura cu intamplarea din 2001?” si femeia raspunde: “Nu”. Ee.. V-ati asteptat voi la asemenea intrebare? )

P.S. Pana nu demult in studio la Realitatea a fost inegalabila Monica Tatoiu. Mare patroana de firma de cosmetice. Realitatea o forteaza la maximum in ultima vreme. Nu conteaza ca se vorbeste despre sanatate, educatie, societate in general, economie, Tatoiu trebuie sa isi dea cu parerea. Nu mai suport. Pe langa faptul ca e proasta se mai crede si desteapta.

Se vede ca nu am vorbit aiurea aici. Basescu a aparut in aceasta seara pe Realitatea intr-un interviu in direct alaturi de Ursu si Emil Hurezeanu. Campania a inceput demult, iar desfasurarea de forte mediatice de pe Realitatea din acea seara in care Basescu a fost la TVR nu putea sa ramana fara ecou in tabara actualului presedinte.

Am vazut un Basescu imbatranit fizic. Din 2004 si pana acum a trecut timp care pe fata altora a lasat mult mai putine urme decat pe fata lui Basescu. Acest lucru face campania electorala mult mai interesanta. Ramane de vazut daca Basescu a imbatranit si psihic.

A fost foarte interesant de vazut cat de diferit este un interviu al presedintelui la Realitatea fata de un interviu al presedintelui la televiziunea publica. E o chestiune la care merita meditat.

In urma precizarilor facute cu privire la Elena Basescu eu tind sa cred ca fiica presedintelui nu va ajunge in Parlamentul European. Nu pot argumenta, dar am o presimtire. Ramane de vazut daca se va adeveri.

O alta chestiune la care merita sa ne oprim e ceea ce a urmat dupa interviul presedintelui (la momentul la care scriu articolul, emisiunea la care fac referire e in desfasurare). Nici nu a apucat bine presedintele sa iasa din emisiune ca legatura a fost data in studio la Turcescu, iar Nistorescu a inceput instantaneu sa-l desfinteze pe Basescu.

Seria de evenimente mediatice de acest tip si contextul politic in care ne aflam ma face sa astept cu nerabdare campania pentru prezidentiale.

Basescu e in direct pe TVR1 petru a diseca discursul din Parlament. Totodata, pe Realitatea, sub titlul “Mogulii si oamenii lor”, Tatulici conduce o emisune in care TRU prin videotelefon, Tolontan si Buscu se cearta pe tema arhicunoscuta, si anume faptul ca TRU a fost data afara de la Cotidianul pentru ca va candida din partea PD-L la europarlamentare. Pe langa acestia mai e in studio Hrebenciuc si din altul studio intra in cateva secunde si Patriciu.

Traiane, unde esti? Ca nu te vad… Nu e problema ca nu te vad acum, dar nu te vad bine nici in toamna .

UPDATE: Mai e si Grigore Cartianu, dar nu e foarte important. glumesc

UPDATE1: Mai e si Liviu Mihaiu!!! Doamne, Traiane, nici 0,0001 nu faci in seara asta. S-au pus baietii cu fundul pe tine.

UPDATE2: A urmat si Vantu si pot spune ca a fost una dintre cele mai mari etalari de forte mediatice pe care am vazut-o vreodata.

Recunosc ca nu am citit codul bunelor maniere si imi fac mea culpa daca lucrul despre care vorbesc e cumva mentionat acolo.

E ora 1:20. Nu am somn inca, netul ma tine treaz, dar si televizorul e deschis pe Realitatea. Mai trag cu urechea din cand in cand desi stiu stirile pe de rost. Se incheie un jurnal si aud: “Buna dimineata!”. Ridic privirea, imi dau seama ca sigur am mai auzit chestia asta, doar ca nu mi-am dat seama fiind ceva banal.

E putin trecut peste miezul noptii. Intr-adevar, a inceput o noua zi, dar de ce sa zici “Buna dimineata!”? Daca la 1 si ceva e dimineata, atunci cand mai e noapte? Ce-o zice un om care sa presupunem ca a stat mult peste program, de abia a ajuns acasa si te aude pe tine, crainic tv spunandu-i “Buna dimineata”? Oare cade pe ganduri? E o chestie psihologica. Desi am pierdut multe nopti, cand vad ca e ceasul 2, 3, 4, ore de astea nebune, mi se schimba starea de spirit instantaneu gandindu-ma “Bai frate, am mai pierdut o noapte”. Asta poate pentru ca am vrea ca mereu sa dormim 8 ore, asa cum e sanatos si am vrea sa ne trezim si la 8 sau 9, ca deh, “Cine se scoala de dimineata, departe ajunge”. Deci daca sentimentul asta de noapte pierduta deprima, de ce sa mai auda omul si un “Buna dimineata”? Spune-i un “Va dorim o noapte buna” si gata, il linistesti pe om. Se duce la somn si uita ca poate trebuia sa doarma de cateva ore.

Termenul de “amatorism” in acest context recunosc ca nu imi apartine. Doamna Stela Popescu l-a spus cu privire la noul Guvern intr-o emisiune de azi de pe Realitatea in care se dezbatea ordonanta data de noul Guvern, ordonanta ce ii are ca victime colaterale si pe actori. Actori ce nu mai pot lua si pensie si salariu.

Da. Doamna Stela are perfecta dreptate. Prin aceasta ordonanta guvernul a dat dovada de amatorism in forma pura. Calauziti de predicile consilierului Basescu s-au grabit sa stearga impresia de lehamite lasata de coalitia facuta si au vrut sa castige simpatizanti inca din primele zile de guvernare. Au vrut ca poporul sa spuna “Bravo bah. Uite-i pe astia. Asa. Sa ia de la bogati sa le dea saracilor. Sa le taie salariile alea la toti. Uite de ce nu aveam noi bani si de ce vine criza”. Au pus-o de-o ordonanta fara sa gandeasca. Au dat ca exemplu enormele salarii si pensiile din Ministerul Apararii, dar au uitat ca dau si in altii. Astfel, profesorii iesiti la pensii care inca mai activeaza din cauza lipsei de personal sunt obligati sa se lipseasca de unul dintre venituri si la fel si actorii. Miturile teatrului romanesc sunt nevoiti sa renunte sa mai profeseze si sunt obligati sa se multumeasca cu pensie. Mi-a fost rusine mie sa-l aud pe Victor Rebengiuc azi la Realitatea ca are pensie 1500 de roni. Nu-mi venea sa cred.

Ce pot sa mai spun… Rusine! Domunule Boc, tara asta nu scapa din criza prin taierea banilor de taxi in strainataturi si nici luand putinii bani profesorilor si actorilor pensionari. Si nu, sa stiti ca nu suntem prosti. Nu ne luati ochii cu astfel de lucruri ca sa guvernati linistiti in cei 4 ani.