De la A. (la) Z.

Tocmai am urmarit discursurile celor doi candidati la presedentia PNL: Calin Popescu Tariceanu si Crin Antonescu.

Am urmarit doua discursuri interesante, de calitate, fiecare dintre ele fiiind bazat pe punctele forte ale candidauluii: Calin – economie, planuri, guvernarea (dintr-un anumit punct de vederea), Crin – talent oratoric, suflet, nevoia de schimbare.

Crin a inceput greu, dar a incheiat marsand. I-a criticat pe Traian Basescu, Emil Boc si, surprindere, Mircea Geoana. Acest lucru face perioada de dupa acest congres foarte interesanta in cazul in care Crin va castiga. S-a facut apel la istoria partidului, 1990, Radu Campeanu si imediat au fost introdusi in scena Patriciu si Catarama. Se vede deci ca sustinerea din partea celor doi a fost maxima si e un plus in perspectiva in care Crin va castiga si va candida la prezidentiale. Totusi, Crin a facut o mica gafa si a spus cateva minute mai tarziu ca oamenii bogati au mai multe partide (o fi stiind el ceva). S-a adus in discutie schimbarea de lider si nu numai, dar s-a vorbit si despre PNL ca fiind un partid ce nu sta in presedinte (idee spusa da Bogdan Olteanu pe blog nu cu mult timp in urma). La capitolul ideologie politica, discursul lui Crin a fost putin ciudat. “Fiecare roman trebuie sa aiba o sansa” subliniata ca idee liberala si “ordine in Romania” ca idee de dreapta au fost lucruri care cel putin pentru mine au ridicat anumite intrebari. Ramane de vazut, in cazul in care va castiga, cum va reusi Crin sa-i uneasca pe ceilalti. Asa l-a caracterizat el pe urmatorul lider al PNL.

Ca o remarca personala, trebuie sa-l sanctionez pe Crin pentru o anumita remarca: “N-am promis nimic pentru a fi votat!”. Domnule Antonescu, eu va apreciez pentru ca sunteti singurul ministru al sportului care a incercat sa faca ceva pentru sportul romanesc, dar nu e bine sa va incepeti mandatul (in cazul in care veti catiga) cu o minciuna. Iar daca ati citi aceste randuri ati sti despre ce vorbesc.

Calin a fost, ca de obicei, mai lipsit de impact. Nu are acelasi talent oratoric ca si Antonescu si era de asteptat. Totusi a avut un discurs canalizat pe punctele sale forte, cunostintele de economie, planuri, argumentarea (foarte buna dupa parerea mea) pentru neintrarea la guvernare. A “dat” si el in Basescu, in reunirea FSN-ului, in Boc, Pogea si in acordul cu FMI. A dat de inteles ca actualul context, criza economica, e doar un laitmotiv folosit in discursurile celor de la putere pentru argumentarea incompetentei. Totodata, Calin l-a atacat indirect pe Crin spunand ca Romania are nevoie de un presedinte cu bune cunostinte in economie. S-a adus in discutie si scorul electoral obtinut la ultimile alegeri, dar si cifrele guvernarii PNL. Cat despre ideologie politica, Tariceanu a afirmat ca PNL este partidul de centru-dreapta a clasei de mijloc, partidul ce sustine libertatea si drepturile individului. La scurt timp dupa incheierea discursului, Norica l-a contrazis la studioul de la Antena 3 spunand ca Romania nu are o clasa de mijloc ci doar bogati si saraci, aceasta presupusa clasa de mijloc fiind constituita de cei care s-au imbogatit pe spinarea statului. Norica, vezi ca te bagi la creatie si spui numa’ prostii…

Ca sa fiu fair, il sanctionez si pe Tariceanu pentru o remarca: “Am castigat batalie intre 2004-2008 cu Traian Basescu”. Sa mori tu, Caline? Si daca ati castigat-o de ce nu sunteti acum majoritari si la guvernare?

Astept cu interes rezultatele.

PNL va avea congres pe 20-21 martie si isi va decide noul presedinte. Se stie deja ca nu va fi un congres doar pe hartie, taberele s-au facut deja si cu siguranta va o batalie pentru presedentia PNL. Spuneam nu demult ca PNL e cel mai avantajat partid la alegerile din 30 noiembrie. Banuiam ca nu vor rezista si vor intra din nou la guvernare, dar au gandit bine si au ramas linistiti in opozitie. O decizie pentru viitorul partidului, iar rezultatele deja se vad. Coalitia formata din PSD si PD-L isi da singura la gioale inca de la semnarea pactului ala pentru Romania.

Dar cum o minune nu tine foarte mult, PNL a ajuns din nou intr-un punct critic. Un punct pe care eu il vad mult mai important decat alegerile de pe 30 noiembrie. Antonescu si Orban vor sa-l dea jos pe Tariceanu. Pentru asta au nevoie de oamenii din teritoriu, iar asa zisa campanie e inceputa de o buna bucata de timp. Citeam undeva ca cei ce doresc sa-l dea jos pe Tariceanu au nevoie de un argument, iar singurul pe care il au la mana e intrarea la guvernarea, sau mai bine zis neintrarea la guvernare de dupa 30 noiembrie. Si Orban si Antonescu stiu ca nu ar fi fost o decizie inteleapta, dar totusi au nevoie de un argument pentru debarcarea lui Tariceanu si astfel il folosesc.

Congresul din martie va momentul zero al Partidului National Liberal. Decizia de a ramane in opozitie i-a adus pe un trend ascendent, trend care 4 ani de acum incolo (sau mai bine zis cat timp va mai tine actuala coalitie de la putere) va ramane acelasi. PNL va creste incontinuare indiferent daca fac ceva sau nu. Fac ceilalti destule ca sa ii ridice. Dar congresul va fi foarte important pentru continuarea acestui trend. De ce? Orice competitie, orice razboi, crearea a doua tabere in interior, indiferent de rezultat aduce si lucruri rele. Indiferent cati vor trece in tabara Antonescu+Orban tot vor ramane cativa care vor pleca odata cu Tariceanu daca acesta va fi dat jos. Si chiar daca nu vor pleca cu el vor fi indepartati dupa. Ce aduce asta dupa sine? O scindarea si poate chiar un nou partid (asta depinde de cat de ambitiosi sunt conducatorii celor doua tabere). Bogdan Olteanu spunea ca PNL-ul n-a fost niciodata partidul care sa stea in spatele presedintului si de aceea nu ar trebui sa fie atat de importanta. Dar mirajul puterii totdeauna pune ceata pe ochii multora. Asa cum Tariceanu a facut multe greseli (una dintre ele a fost si incercarea de a sapa din fasa dorinta lui Orban de a ajunge in frunte trimitanu-l sa candideze la Bucuresti si punandu-i dese piedice) asa si cuplul Antonescu+Orban, de dragul puterii, trec peste multe lucruri care ar putea duce la dezbinarea partidului.

Congresul nu va aduce linistea in PNL, ci doar va aduce o ceata care isi va vedea efectele in iunie si in noiembrie. Tot procentul la alegeri e singurul barometru prin care PNL va vedea daca acest congres a adus ceva bun sau din contra i-a distrus.

Realitatea ne anuta ca PSD a obtinut mai multe voturi, dar PD-L a castigat mai multe mandate, doua la Senat si unul la Camera Deputatilor. In acelasi timp Tariceanu a intrat in Parlament.

Cine poate explica aceste lucruri?

Cum spuneam, ceata continua.

UPDATE: Tariceanu a tinut acum cateva minute o conferinta de presa in care a spus cateva lucruri foarte interesante: continuarea parteneriatului cu UDMR in orice conditii, PNL nu e dispus sa faca nici un compromis pentru a ajunge la guvernare, iar opozitia e o oportunitate.

Ce intelegem din asta? Ca avem un prim-ministru (fost si poate si viitor) care a invatat multe de la Basescu si a devenit la randul lui jucator. PNL-ul a inteles ca haturile natiunii ii apartin si valorifica la maxim acest lucru. Si-au dat seama ca opozitia nu ii dezavantajeaza foarte mult, asa ca nu vor intra la guvernare decat daca vor obtine postul de prim-ministru, ministere cheie, presedentia unei camere si aplicarea planului lor de criza.

De urmarit ce va urma pe scena politica.

Mai sunt mai putin de 30 de zile pana la alegerile parlamantare si lumea politica incepe sa se inflameze. Campania a devenit campanie, dar nu din punct de vedere calitativ, ci doar cantitativ.

In ultima perioada clasa politica romaneasca si-a gasit un nou motiv de cearta: cresterea salariilor profesorilor. Toata lumea stie povestea: au votat la unison, de frica, Tariceanu n-a fost de acord, Basescu a semnat intrarea in vigoare a legii etc. E adevarat ca pentru Tariceanu problema salariilor profesorilor reprezinta o criza. Cand e vorba de bani omul uita de ratiune asa ca e greu sa le spui unor oameni care au aflat ca li se vor mari salariile cu 50% ca de fapt nu sunt bani pentru acest lucru. Imaginea prim-ministrului e asociata instantaneu cu imaginea PNL-ului. De aceea, problema este a partidului, nu doar a unui singur om. In consecinta, oamenii au zis sa valorifice si in aceasta chestiune mediul online si au facut un banner (de fapt o chestie animata) afisat pe enorm de multe site-uri in ultimile zile.

Chestia e interesanta. Mesajul bun. Cuvinte grele precum “nu voi sacrifica” si “iresponsabil”. Insa problema e destul de complexa. Banuiesc ca nu au ca target si profesorii ca in acest caz nu ar fi folosit “salariile profesorilor” ci ar fi avut o abordare mai general. Cum spuneam, cand e vorba de bani omul nu mai apeleaza la ratiune. Pe langa lucrul asta, “profesor” are o insemnatate aparte in cultura romanului. Fiecare am tinut mai mult la un profesor, fiecare isi aduce aminte de vorbele unui profesor, iar daca ne mai gandim si la Domnul Trandafir putem spune chiar ca avem un cult al profesorului. In concluzie, e cam greu sa faci oamenii sa inteleaga ca nu ai cum sa maresti salariile. Asa ca, domnule Tariceanu, in loc sa dai o gramada de bani ca sa remediezi o situtie mai bine iti inveti deputatii ca ei fac parte dintr-un partid si trebuie sa gandeasca inainte sa apese butonul.

Alina Gorghiu ne pune la dispozitie 4 filmulete de la lansarea candidatilor PNL si ne cere parerea despre eveniment.

Recunosc ca ziua de azi nu e atat de traumantizanta ca ieri. In cele 4 filmulete nu am auzit nici de dracu, nici de 25.000 de euro, nici de alocatii etc. A fost un eveniment ok din punct de vedere politic. Si stiti de ce? Pentru ca PNL nu are aceeasi sete de victorie la fel ca PSD sau PD-L. Necastigarea alegerilor pentru cele doua partide ar echivala cu neparticiparea la guvernare, adica un mare esec. Desi nu cred ca emite pretentii la primele doua locuri, PNL poate fi cel mai avantajat partid la aceste alegeri.

Din punctul de vedere al organizarii evenimentului perfect nu a fost si am sa spun si de ce. Sa o luam cu inceputul. Tariceanu intra in scena. Langa el o domnisoara (?!). Pentru o secunda am crezut ca e bodyguard, dar mi-am dat seama ca e cam firava. Nu avea ce cauta acolo. Am inteles… Ii arta drumul, dar de vreo doua ori era sa se calce pe picioare cu cameramanul. Apropo de cameraman (ma scuzati ca trec foarte repede de la una la alta), eu cred ca era din alta tabara politica. Ia fiti atenti la imaginea asta:

Omu’ ori vroia sa aduca aminte de certurile din partid, ori era omu’ lui Tariceanu si a vrut sa arate tuturor cine e seful in PNL. Mai degraba a doua. Nice move, Calin!

Nu mi-a placut introducerea lui Roman in programul de discursuri. A fost o incercare de castigarea a catorva procente pe care sunt sigur ca multi din simpatizantii PNL nu au agreat-o. Ok, am inteles, e cu voi acum. Dar chestia a parut fortata. Simpla lui prezenta intr-un al doilea rand era suficienta pentru transmiterea unui mesaj decent. Ati fortat nota.

Pentru doamna Renate Weber tot respectul din lume din partea mea. Dar parca nu s-a incadrat in spatiu. Mai bine zis nu s-a potrivit cu rolul pe care trebuia sa-l joace. Doamna e o profesionista adevarata, iar discursul ei cerea atitudine care sa duca la atingerea unei coarde sensibile. Cele doua lucruri s-au batut cap in cap si nu a iesit cum trebuia. Dar nu e vina ei.

Lucrul care nu mi-a placut deloc a fost Bogdan Olteanu. Si el e un om inteligent, dar nu un one men show. Asa ca rolul de prezentator a fost sarcina ingrata pentru el. O sa ma intrebati cine ar fi fost potrivit in locul lui. Chiar nu stiu. Dar sigur nu el.

Cam atat despre lansarea PNL.