De la A. (la) Z.

Traian Băsescu a cerut retregerea proiectului noii legi a sănătății din dezbaterea publică, iar Boc și Ritli s-au conformat imediat. E sfârșitul unui subiect, dar poate fi totodată începutul altuia. Întâmplarea se va discuta și se va interpreta în zeci de feluri. Deja am auzit despre înfrângerea lui Băsescu, victoria societății civile, victoria rețelelor de socializare, victoria lui Arafat etc. Ba chiar unii vorbesc despre o strategie prin care a fost creat personajul Raed Arafat care ar putea candida la orice, că oricum ar câștiga (vezi Turcescu). Tot ce știu eu e că în comunicarea politică nu “există” termeni precum adevăr sau realitate. Putem vorbi doar despre felul în care o întâmplare este percepută. Traducând acest lucru mai plastic asta însemnă că un lucru poate fi negru, dar dacă majoritatea îl vede alb, alb e.

De la acest lucru pornesc în analiza a ceea ce poate însemna retragerea proiectului de lege din dezbaterea publică.

La ora la care scriu acest articol câteva sute de oameni se îndreaptă spre Palatul Cotroceni. Nu știu cu ce scop. Din câte am înțeles era vorba despre un miting de susținere a medicului Arafat, dar anunțul președintelui le-a cam schimbat agenda. Acest lucru, alături de toate discuțiile și ipotezele despre care se va vorbi în această seara (și nu numai) sunt de fapt războiul de după. Fiecare încearcă să impună cheia lui de interpretare. E exact ce vorbeam în primul paragraf: dacă a fost vorba de înfrângerea lui Băsescu, de victoria lui Arafat, de victoria societății civile ș.a.m.d nu vom afla decât puțin mai târziu.

Urmez exemplul celorlalți și arunc în discuție o altă ipoteză. După părerea mea, retregerea proiectului din dezbaterea publică însemnă de fapt anularea unei teme a opoziției: Băsescu – Dictatorul. Așa cum subliniam mai sus, nu știu dacă am dreptate sau nu, vom vedea asta mai târziu, dar la momentul actual asta cred.

Să dezvolt ieșind puțin din cadrul strâns al problemei discutate. Lumea s-a mai revoltat. Nu e prima data. Oamenii au ieșit în stradă și când Băsescu a tăiat salariile și pensiile, oamenii au ieșit în stradă și în Grecia, oamenii au ieșit în stradă și în Italia, exemplele sunt nenumărate. Ce diferă în acest caz e făptul că Legea Sănătății nu e o lege cu bătaie scurtă în ceea ce privește banii populației. În ultimele 5 zile (de când Băsescu a sărit la gâtul lui Arafat și a început să se discute despre Legea Sănptății) nu s-a vorbit despre faptul că populația va plăti mai mult pentru serviciile medicale, ci s-a vorbit despre Raed Arafat, despre presupusa desființare a SMURD-ului, despre asigurările de sănătate etc. Băsescu n-ar fi dat înapoi și nici n-ar fi avut cum dacă ar fi fost vorba despre o chestii economică, indiferent cât de mare ar fi fost protestul opiniei publice.

În altă ordine de idei, să aruncăm un ochi la vecini. Orban face o noua lege a presei în Ungaria. Întreagă societate civilă se opune (numărul celor care au ieșit în stradă depășește cu mult tot ce se întâmpla sau se va întâmpla la noi), vorbește despre îngrădiri ale democrației, ba chiar se primesc semnale internaționale cu privire la problemele democrației în Ungaria (vezi Hillary Clinton și mai toate ziarele importante ale Europei) și cu toate acestea Orban face tot ce poate și noua lege a presei e în vigoare în Ungaria. Nici în acest caz n-a fost vorba despre bani, despre economie, ci despre democrație. Spun toate aceste lucruri pentru a înțelege tema Conducătorul – Dictatorul.

Revenind la oile noastre, va fi foarte important felul în care comunicarea publică va decurge de acum înainte cu privire la această problemă a retragerii din dezbaterea publică a proiectului de lege. Opoziția nu va rata momentul să clameze victoria, încercând să pună un egal între USL și societatea civilă. Și are toate șansele să poată face asta. Dar să nu uităm că Arafat a ieșit, a mulțumit pentru sprijin, dar a adăugat “îi rog pe toţi să nu se lase manipulaţi politic”.

Și dacă tot vorbim despre comunicare și percepție, din câte știu eu, teoriile agendei spun că mass-media nu îți poate impune ce să gândești, ci la ce să te gândești. Deci rămâne de văzut ce a însemnat până la urmă mișcarea lui Băsescu.

Tur de forță făcut în această seară de Sorin Oprescu la tv. Mai interesant e faptul că primarul general al Capitalei a fost la TVR1 și la B1TV.

La televiziunea națională a fost alături de dușmanul opoziției (Rodica Culcer), președintele CNAS și Vlad Mixich. S-a discutat doar despre noua lege a sănătății și, spre surprinderea mea, Oprescu s-a declarat de acord cu mai toate punctele importante din noul proiect de lege. Ba mai mult, Oprescu părea să se fi vorbit cu Băsescu în privința schimbărilor din sistemul de urgență: a admis că astfel s-ar rezolva unele probleme și chiar a dat exemple din sistemul american în ceea ce privește introducerea ambulanțelor private în circuitul urgențelor venite prin 112.

La B1TV independentul a fost în emisiune la Cristoiu. La început s-a vorbit tot despre proiectul Legii Sănătății, dar în a doua parte a emisiunii s-a trecut la problemele administrative din București, moderatorul servindu-i pe tava întrebări prin care Oprescu să-și ridice în slăvi lucrurile bune de la Primărie. Legat de problemele politice Oprescu a spus că are cu USL un “contract moral” dar totodată a punctat: “Eu am un singur partid: bucureștenii”. Cât despre doamna Udrea, Oprescu a spus că a au avut o “relație instituțională”, iar mai toată emisiunea n-a scos-o din “doamna ministru”.

Mai trec în revistă faptul că ambele emisiuni le-a încheiat cu aceeași expresie “limbă de catifea”, expresie folosită în contextul în care îi ridica în slăvi pe moderatori (Culcer și Cristoiu).

Foarte interesantă seară a avut Oprescu. De văzut următoarele apariții publice ale primarului. De urmărit și felul în care mass-media va reflecta mâine punctele de vedere din această seară.

Luni seară am fost prezent la a doua ediție a Conferinței Machiavelli.ro dedicată comunicării politice moderne. În prezența a câtorva zeci de oameni politici, consultanți și studenți s-a discutat despre instrumente de creștere a vizibilității unui politician, despre campania PLDM pentru alegerile generale din Moldova, despre modul în care politicienii români folosesc Facebook-ul și despre folosirea outdoor-ului în campaniile electorale.

Am aflat de la Cezar Caluschi (director Oameni și Companii) care este ideea din spatele Machiavelli.ro și cum se pot folosi politicienii de această unealtă pentru a fi prezenți în online, portalul publicând toate materialele în forma primită de la politicieni.

A doua prezentare a conferinței a avut o încărcătura emoțională aparte. Asta pentru că Radu Florescu (consultant politic – Machiavelli.ro) ne-a povestit cum a fost arestat și expulzat de comuniști în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova. În alta ordine de idei, am aflat și care a fost conceptul principal al campaniei PLDM (frica moldovenilor de a vota împotriva comuniștilor), însă regret că n-am întrebat cum s-a ajuns la acest concept, dacă a fost vorba de intuiție și cunoașterea contextului social sau de cercetări sociologice. Întrebarea poate părea puerilă, dar ținând cont că moldovenilor le era frică să voteze contra comuniștilor mă întreb dacă nu cumva instrumentele cercetării sociologice s-au lovit de reticența lor.

Am avut ocazia să văd și unele dintre cele mai proaste outdoor-uri politice din campaniile de pe la noi. Regret că n-am apucat să le pozez pe toate, dar aveți o mostră de “așa nu” aici.

Spre final, Florența Toader, Cătălina Grigorași și Sofia Frunză ne-au făcut o scurtă prezentare a celei mai noi apariții editoriale din sfera comunicării politice: Politica user friendly. Am cumpărat cartea celor trei autoare de la Gaudeamus, deja am citit-o și vă sfătuiesc să faceți același lucru.

Am lăsat la urmă prezentarea despre felul în care politicienii români utilizează Facebook-ul, prezentare făcută de prietenul și colegul de masterat Alin Iliescu (consultant politic – Machiavelli.ro). Alin m-a rugat să-l ajut așa că am spus și eu câteva cuvinte în cadrul conferinței, dar am omis să menționez câteva lucruri pe care o să le amintesc aici.

Nu știu cât de multe schimbări va aduce campania electorală din 2012 în ceea ce privește modul în care politicienii români vor utiliza instrumentele de comunicare online. Însă dacă e să vorbesc exclusiv despre Facebook trebuie să nu scăpăm din vedere un lucru. Cu toate că există nenumărate argumente pro și contra necesității prezenței online pentru un politician și cu toate că rata de penetrare a internetului e undeva pe la 40% din populație (cea mai mică din UE) nu trebuie să uităm că în 2012, față de 2009, un lucru va fi radical schimbat: numărul de utilizatori. Dacă la sfârșitul anului 2009 numărul conturilor de Facebook nu depășea 900 de mii, în 2012 vom avea cu siguranță peste 5 milioane.

În al doilea rând, lăsând deoparte Facebookul și vorbind despre internet în general ca instrument de comunicare politică, aș sfătui orice politician român să fie prezent pe internet pentru un simplu motiv: internetul e cel mai veridic în ceea ce privește contactul cu alegătorul. Oportunitățile date de internet imită cel mai bine contactul personal (întâlnirea față în față, strângerea de mână, cele câteva cuvinte schimbate cu alegătorul etc.). Iar într-o epocă în care procesul electoral are un puternic caracter emoțional și comunicarea politică e din ce în mai personalizată, acest lucru este crucial.

“Geonă are minutele numărate în PSD” asta citesc pe burtiera de la Realitatea TV în momentul la care scriu acest articol. Televiziunile de știri își freacă mâinile de bucurie văzând cum scenariul de desfășurare a ședinței în care se decide excluderea lui Geoană din PSD face din ziua de azi un breaking news continuu. Declarații premergătoare, analiști, analiza votului, organizații pro, organizații contra, înregistrări, susținătorii unei tabere așteptând la ușă alături de bodyguarzii celelilalte tabere etc. Ce mai, o piesă superbă.

Recunosc, mă uit și eu. N-am cum să scap așa reprezentanție. Dar pe la ora 19 ceva îmi ia ochii. Post nou pe blogul lui Ponta și postare pe contul de twitter al aceluiași personaj politic. Ce-mi zic: “Fii atent că a apărut unul care dă exclusivități adevărate în social media. Bravo lui!”. Bucuria n-a durat prea mult. Articolul de pe blogul lui Ponta și implicit tweet-ul (generat automat de networkedblogs) erau despre Blejnar, un articol din Cațavencii și despre acuzele aduse de șeful ANAF aseară în cadrul emisiunii de la TVR1.

În caz că n-ați înțeles, vă repet. În timp ce Victor Ponta se afla în ședința la care se decide excluderea lui Geoană din partid, pe blogul personal apare un articol despre un cu totul alt subiect. Unde mai pui că articolul începe cu “Vă redau mai jos, integral, ceea ce consider a fi cel mai bun și corect răspuns dat minciunilor proferate de Blejnar la adresa mea și a lui Edwin Keleti”. Nu, să nu-mi spuneți că a scris articolul dimineața și l-a programat pentru publicare la ora 19 că nu vă cred.

În comunicarea online nu se lucrează așa. Nu are nimeni pretenția și nici nu-și imaginează nimeni că un politician își gestionează singur comunicarea pe internet, dar nici nu poți face astfel de lucruri. Pentru simplul motiv că utilizatorul vrea să-i lași măcar impresia că tu vorbești cu el și nu altcineva în numele tău.

Coaliția de guvernare a anunțat astăzi că a căzut de acord în privința anumitor principii legate de desfășurarea următoarelor alegeri parlamentare, dar și asupra comasării alegerilor locale cu cele parlamentare. UDMR-iștii au punctat la fiecare apariție de astăzi că s-a căzut de acord asupra unor “principii”, deci să nu ne mirăm dacă se mai schimbă lucrurile. Oricum, drumul de la “câteva principii” până la o lege e lung.

Cu toate acestea, cele câteva lucruri asupra cărora s-au înțeles partidele din coaliția de guvernare merită câteva concluzii scurte, la cald. Sunt sigur că mai sunt și altele așa că sunteți liberi să adăugați.

1. Proporția de 65% deputați aleși uninominal corelată cu numărul vehiculat de 388 de deputați ne duce spre un număr de 195 de deputați aleși uninominal. La o populație de 20 de milioane (așa cum pare a se întrezări în urma rezultatelor preliminare ale recensământului) asta înseamnă un deputat la aproximativ 100 de mii de locuitori, cu 30 de mii mai mult decât în cazul normei de reprezentare pentru alegerile din 2008. Ce putem deduce de aici? Desenarea colegiilor electorale va avea (din nou) un rol hotărâtor în rezultatele alegerilor. Ceea ce se schimbă față de 2008 e că rezultatele alegerilor nu mai pot fi negociate așa cum s-a întâmplat în 2008. Pe spatele ieșirii PRM din Parlament, toate partidele care au depășit pragul electoral n-au avut parte nici de înfrângeri, dar nici de victorii semnificative. Însă polarizarea la care asistăm și lupta intensă pentru putere nu mai pot lăsa o astfel de situație să se întâmple și în 2012. Acum cineva trebuie să piardă. Plus că în 2008 situația a fost posibilă și datorită alegerilor prezidențiale care urmau la doar un an distanță. S-a încheiat un armistițiu relativ pentru 2008, lăsând bătălia pe spatele alegerilor prezidențiale. De data aceasta contextul politic și faptul că președintele se realege în 2014 schimbă complet datele problemei.

2. Așa cum au anunțat astăzi liderii PDL și UDMR, pentru Senat se va vota uninominal fără compensare. Acest lucru poate deveni o problemă pentru UDMR, trasarea colegiilor de senator (două pentru fiecare județ) devenind crucială pentru maghiari. Mai mult ca sigur că aceștia au acceptat această variantă doar în perspectiva în care colegiile vor fi trasate așa cum vor ei acolo unde sunt interesați.

3. Va fi foarte interesant de urmărit cum se va desfășura campania electorală din București ținând cont că fiecare sector va avea parte de doar un senator. În consecință, vor există doi candidați de la același partid care vor candida pentru funcții complet diferite, dar vor avea de a face cu exact același public. Rămâne de văzut cum vor gestiona echipele de campanie această situație.

4. Așa cum am subliniat și la începutul articolului mai e drum lung până la o lege și mai sunt foarte multe lucruri de pus la punct. Ce n-am auzit azi, spre exmplu, e cum se va face compensarea în cazul alegerii deputaților. Cel mai probabil votul dat unui candidat din colegiul uninominal va însemna totodată și vot dat partidului din care acesta face parte, dar ce va însemna un vot dat unui candidat independent într-un colegiu uninominal?

Închei cu o întrebare (pentru că nici pe twitter nu m-a luminat nimeni). Ce a vrut să zică Sever Voinescu prin “PDL a decis să propună partenerilor de coaliţie interdicţia candidaturii la două funcţii alese uninominal”? Să înțeleg de aici că un candidat va putea să candideze într-un colegiu uninominal și în același timp va putea fi și pe lista partidului pentru locurile compensate?

Scena politică s-a transformat într-o scenă a spectacolului. Atât campaniile electorale cât și perioadele “liniștite”, lipsite de febra alegerilor, au devenit invadate de senzațional, conflict și duc lipsa dezbaterii pe fond a acțiunilor sau măsurilor executive sau legislative. Cum s-a ajuns aici? Printr-o legătură strânsă a politicului cu mass-media și printr-o presiune născută din rațiunea de a face profit cu orice preț. Lăsând la o parte partizanatul unor instituții de presă, problema tabloidizării informației politice în scopul maximizării audiențelor rămâne un factor important.

Am făcut această introducere pentru înțelegerea unui posibil scenariu pe care am să-l avansez mai târziu.

De o bună bucată de timp problema economatelor ocupă spații largi atât în jurnalele de știri cât și în dezbaterile emisiunilor de la Realitatea și Antena 3. UNPR, partener al PDL la guvernare, vrea neapărat ca pensionarii să beneficieze de pe urma unei astfel de măsuri și la prima vedere pare că e dispus să se bată pentru această măsură cu oricine, chiar și cu Traian Băsescu.

PDL încearcă din răsputeri să câștige cât mai mult din electoratul de dreapta din România. Forțați de criza economică, democrat-liberalii au fost nevoiți să adopte măsuri de austeritate deloc populare pentru o populație care în cea mai mare măsură trăiește sub nivelul decenței. Cu toate acestea, măsurile de austeritate au reprezentat și o posibilitate de repoziționare pentru portocalii. Tăierile și concedierile din aparatul de stat au reprezentat oportunitatea de a clama reușita guvernării într-o perioadă foarte grea și implicit câștigarea unui electorat sătul de birocrație, de numărul bugetarilor și de pensionarii cărora trebuie să le plătească pensia. Deși măsurile luate în această guvernare au însemnat și înseamnă momente foarte deficile pentru PDL, ele au dat ocazia unei repoziționări a partidului. Spun acest lucru pentru că sunt sigur că o eventuală analiză după 2012 va scoate în evidență faptul că electoratul PDL din 2008 și electoratul care l-a votat pe Traian Băsescu în 2009 va fi complet diferit de electoratul care va vota PDL în 2012.

Democrat-liberalii au putut face acest lucru și datorită eternului șef. Traian Băsescu, la adăpostul câștigării celui de-al doilea mandat și fără să aibă obligativitatea de a da pipet cu un alt scrutin în viitorul apropiat, a fost cel mai aprig susținător al măsurilor de austeritate și a prudenței. Cred însă că nici la el nu a fost vorba de o strategie aleasă, ci mai mult de una impusă. Nu cred că la adăpostul unui procent mare de încredere Traian Băsescu nu și-ar fi asumat rolul de locomotivă pentru PDL în 2012. Dar criza economică i-a adus procentul de încredere la un minim istoric, iar cel mai mare politician-jucător de pe scena politică românească nu avea cum să stea cu mâinile în sân.

Dar să revenim la problema economatelor. UNPR a intrat în politica românească dorind să fure din electoratul PSD, partidul care domină stânga românească de o bună bucată de timp. Mișcarea era normală în contextul în care partidul nu putea să-și creeze profilul prin care să performeze pe segementul de dreapta, iar polarizarea scenei politice, dată de coalizarea opoziției și mai apoi apariția USL, obliga cealaltă parte la răspuns. El a venit: pentru că PDL se bătea într-o anumită măsură cu PNL, UNPR a venit să ia cât poate de mult din electoratul PSD.

Dacă ascultăm de specialiștii economici care se perindă pe la televizor putem crede că o măsură de genul celei înaintate de UNPR nu poate exista într-o economie de piață. Sau în cel mai bun caz, economatele pot rezista un timp foarte scurt de timp. Putem trage astfel concluzia că apariția economatelor ar fi o măsură care să încerce să câștige un electorat de stânga, un electorat sărac care mai mereu a vibrat când a fost vorba de pensii și salarii mai mari sau chiar doar la promisiuni ce vizau salariile și pensiile. Dar ca o astfel de măsură să producă efecte electorale ea trebuie cunoscută. De aceea cred că un posibil scenariu pentru acest rezultat poate fi cel care recurge la conflict pentru o mai bună împrăștiere a mesajului. Amintind aici de introducerea din primul paragraf, o măsură adoptată imediat și care ține prima pagină cel mult o zi sau două nu poate însemna mare lucru în context electoral. Sunt sute de știri care țin prima pagină o zi sau două și care până în 2012 vor fi date uitării. De aceea, ca o astfel de măsură să producă efecte electorale și ca să poată fi asociată cu un anumit partid ea trebuie readusă în discuție cât mai des. Cum se poate face acest lucru? Printr-un conflict. Avem o guvernare formată din două partide: unul spune că e de dreapta, celălalt de stânga (scot aici din ecuația UDMR-ul care deși e un partid de dreapta el trebuie judecat mereu prin prisma reprezentării etnicilor maghiari). Chiar de la început poate fi sesizat un posibil conflict în contextul în care se propune o “măsură de stânga”. Însă partidul de dreapta în 2012 va da piept cu alegerile, alegeri în care electoratul predominant care va ieși la vot va fi unul nemulțumit de scăderea pensiilor și salariilor, de mărirea prețurilor și de lipsa locurilor de muncă. Dar apare în scenă personajul cheie, cel care la adăpostul funcției își permite să spună că o măsură de genul economatelor e o măsură populistă, o măsură care ar face doar rău românilor. Astfel se ajunge la un așa zis conflict, iar subiectul apare constant în presă putând deveni un subiect de pe agenda personală e electoratului pe care îl vizează.

Nu știu dacă economatele vor apărea și nici nu știu dacă scenariul de mai sus e veridic. E doar o pistă. Însă ce știu e că politica înseamnă în primul rând strategie, iar perspectiva comunicațională nu trebuie să lipsească de nicăieri. Asta pentru că trăim în vremurile în care adevărul e relativ, iar ceea ce contează e percepția, nu realitatea.

Au ieșit pe piață primele cifre ale sondajelor USL. Nu știu cum, că doar rezultatele nu îi avantajeze, dar important e că au ieșit. Iar eu unul nu ma îndoiesc de veridicitatea cifrelor (în majoritatea cazurilor). De citit în amănunt pe Realitatea și pe Impact News.

Cel mai important lucru care reiese e că USL nu poate învinge PDL în primăriile reședință de județ și la consiliile județene conduse de democrat-liberali (sau mai corect spus e puțin probabil să…). Nu e o surpriză pentru mine. Era de intuit acest lucru și nici nu cred că strategii USL nu știau acest lucru. Cu toate acestea, s-au identificat câteva locuri unde opoziția ar putea totuși câștiga consiliile județene: Bistrița-Năsăud, Iași și Neamt. La primele două nu cunosc situația, dar în Neamț cu siguranță n-au nici o șansă. Se vorbea de Culiță Tărâță și de Ioan Munteanu într-unul din cele două articole ca posibili candidați care l-ar putea bate pe Pruteanu deși momentan stau mai prost decât el. Spre surprinderea tuturor, trebuie să-i anunț că Tărâță e la UNPR, iar Munteanu (deși e parlamentar independent) tot de partea puterii e. Dacă mai punem la socoteală și faptul că liberalii și social-democrații n-au nici măcar un politician în județul Neamț care să beneficieză de o minimă “trecere la public” putem spune că Neamț va fi unul din județele de frunte pentru Putere. Amintesc aici și ce am spus în articolul trecut: dacă PDL câștiga și alegerile parțiale din 21 auagust,  Opoziția ar mai avea doar un parlamentar din cei 11 reprezentanți ai județului în Parlament.

Știrea apărută azi și care poate avea un potențial demobilizator pentru bazinul propriu al USL pare să-i fi luat puțin pe nepregătite pe politicienii din opoziție. Putem sesiza asta din reacția lui Victor Ponta de pe blogul personal. Din promtitudinea și virulența atacurilor la adresa lui Băsescu și a Puterii actuale poate reiese o oarecare iritare față de ce a apărut azi. Repet, nu neapărat față de rezultate (nu cred că nu e așa și nici nu cred că mai marii USL nu erau conștienți cu privire la această stare de fapt), ci față de apariția știrii.

În altă ordine de idei, atât articolele amintite în primul paragraf, cât și președintele PSD pe blogul personal amintesc foarte des faptul că USL, în aceleași sondaej, la vot politic trece de 50%. Ce putem înțelege din acest lucru? Că deocamdată e greu de intuit cum alegeri locale vor influența alegerile parlamentare și, de ce nu, chiar și pe cele prezidențiale (cu toate că până în 2014 e drum lung). Sau mai bine spus, e greu de intuit cât de tare vor fi influențate alegerile generale de alegerile locale. Până la urmă cred că acest aspect va da specificitatea anului electoral 2012 (privit din perspectivă stratetigică și comunicațională). Nici nu vreau să mă gândescă câtă muncă va fi și de o parte și de altă în perioada vară-toamnă 2012. Asta pentru că alegerile locale n-au cum să nu reprezinte o repoziționare pentru ambele tabere. USL trebuie să joace altfel și în cazul în care localele reprezintă un eșec, dar și în cazul în care vor strânge 50%. De cealaltă parte, pierderea unor bastione la alegerile locale poate reprezenta cel mai important semn al înfrângerii din toamnă, dar niște locale cu un scor decent poate reprezenta șansa cea mare pentru generale (atât din punct de vedere al resurselor, cât și din punct de vedere strategic).

Din perspectiva campaniei electorale pentru alegerile locale, diferența dintre votul politic pentru USL și opțiunea propriu-zisă pentru un candidat la alegerile locale poate să însemne o diferență clară de strategie între cei doi poli de putere. Mă aștept să vad candidați ai PDL personificați, individualizați și scoși cât de mult de sub “umbrela” partidului. De partea cealaltă m-aștept la o strategie care să încerce să transforme votul politic într-un rezultat asemănător în alegerile locale, adică m-aștept să văd USL, Ponta și Antonescu pe toate gardurile și ulițele din această țară. Cum vor face strategii USL să treacă peste examenul localelor, rămâne de văzut.

Pe 21 august vor avea loc alegeri parțiale în două colegii de deputat: unul în județul Maramureș (colegiu în mare parte urban, rămas vacant după ce deputaul Cătălin Cherecheș a câștigat alegerile parțiale pentru Primăria Baia Mare) și unul în județul Neamț (colegiu în totalitate rural, rămas vacant după decesul deputatului PSD Victor Surdu). Dacă în Maramureș cel mai mare interes pentru aceste alegeri par să-l aibă verzii (Partidul Verde și Partidul Ecologist având candidat comun; mai multe detalii aici), în Neamț bătălia pare a fi destul de interesantă ținând cont că ambele forțe politice (USL și PDL) și-au desemnat candidați de la centru pentru acest scrutin.

Era ușor de intuit faptul că într-un colegiu în totalitate rural și câștigat în 2008 de un politician venit din zona agriculturii (Victor Surdu fiind fost ministru al agriculturii și fost președinte al Partidului Democrat Agrar (PDAR)) candidații propuși urmau să vină pe aceeași filieră. În consecință, USL l-a desemnat drept candidat pe Liviu Harbuz (medic veterinar, fost președinte al Colegiului Medicilor Veterinari din România, fost șef al Autorității Sanitar-Veterinare și fost secetar de stat în Ministerul Agriculturii în timpul cabinetelor Năstase și Boc(2009)), iar PDL îl susține în luptă pe Adrian Rădulescu (secretar de stat în Ministerul Agriculturii, fost director de cabinet în timpul mandatului lui Dacian Cioloș la Ministerul Agriculturii, fost consilier al ministrului Mihai Dumitru și ministru nominalizat în cadrul cabinetului Croitoru pentru Ministerul Agriculturii).

În 2008, Victor Surdu (candidatul PSD) a strâns 33,09% din voturi și l-a învins pe Vasile Panaite (candidatul PDL). Cel din urmă a strâns 30,65% din voturi iar pe locul 3 s-a clasat liberalul Șerban Strătilă, el fiind votat de 20,45% din cei prezenți la vot. Se pare că democrat-liberalii și-au învățat lecția alegerilor din 2008 și de data aceasta au trimis un candidat de la centru, un candidat considerat specialist în agricultură. În 2008 s-a mers pe o altă strategie, candidatul Vasile Panaite fiind primarul comunei Dragomirești, comună din colegiul 6.

Conform rezultatelor alegerilor locale desfășurate în 2008 USL deține supremația în colegiul 6. În cele 19 comune care compun colegiul, PSD deține 5 primării, PNL 7 și PDL 7. Nu am informații privind eventuale migrații politice ale primarilor din colegiu, însă e clar din această perspectivă că USL deține prim-planul. Dacă mai adăugăm și faptul că fostul deputat era membru al PSD am putea fi tentați să spunem că USL e principala favorită. Însă lucrurile nu stau chiar așa. Trebuie ținut cont de faptul că aceste alegeri parțiale se desfășoară într-un fief al puterii. Dacă PDL ar câștiga și acest colegiu, opoziția ar rămâne cu un singur parlamentar în tot județul Neamț (senatorul Ioan Chelaru). Situația nu a stat la fel și în 2008, dar parlamentari care au caștigat atunci din partea PSD sau PNL acum pot fi găsiți în curtea UNPR-ului. Și mai important e că Adrian Rădulescu e susținut de Culiță Tărâță (fost membru PSD, acum deputat UNPR). Se spune chiar că UNPR l-a propus pe Rădulescu drept candidat, el fiind de fapt susținut de ambele partide. Ținând cont de faptul că Tărâță e unul din cei mai importanți oameni de afaceri din domeniul agriculturii la nivel național, susținerea sa poate fi un factor hotărâtor în lupta din colegiul 6.

Deși campania electorală e programată pentru perioada 6-20 august (sper să nu greșesec), lupta a început deja chiar și în mass-media. Vineri, 29 iulie, Adrian Rădulescu și-a înregistrat candidatura la Biroul Electoral Județean iar democrat-liberalii au făcut o adevărată demonstrație de forță. Rădulescu a dat primele declarații din postura de candidat oficial având în spatele său toți oamenii importanți ai PDL Neamț: Gheorghe Ștefan, Vasile Pruteanu (președintele Consiliului Județean) și mai toți parlamentarii democrat-liberali din județ. Nici televiziunea locală 1tv (televiziune aflată în sfera de influență a primarului Gheorghe Ștefan) nu s-a lăsat mai prejos. Jurnalele de știri au început cu știrea care anunța candidatura lui Adrian Rădulescu și i-au dedicat spații largi de emisie. Până și a doua știre din cadrul jurnalului viza o problemă ce ținea de agricultură și conținea o declarație a lui Adrian Rădulescu din postura de expert în acest domeniu. Tot în aceeași seara postul de televiziune a difuzat o emisiunea care a avut ca subiect candidatura lui Rădulescu și care l-a avut invitat pe Vasile Pruteanu, președintele Consiliul Județean. În timpul emisiunii, pe ecran puteau fi citite titluri de genul “Adrian Rădulescu, un agricultor din popor” sau “A venit specialistul!”, iar în pauze a fost difuzat clipul de campanie al candidatului. Din acesta mi-au rămas în minte imaginile în care Rădulescu era filmat pe o combină agricolă într-un lan de grâu, dar și cele în care secretarul de stat apărea alături de Gheorghe Ștefan sau Culiță Tărâță.

Merită trecut în revistă că democrat-liberalii au renunțat și de această dată la portocaliu, verdele fiind culoare predominantă în campanie.

Rămâne de văzut cum se vor încheie alegerile din colegiul 6 Neamț. Cert este că atât USL cât și PDL acordă o atenție sporită acestor alegeri. Deși sondajele de opinie dau uniunea aproape de 60%, social-democrații și liberalii se pot afla în situația pierderii ambelor alegeri parțiale din 21 august, candidații din Maramureș și Neamț nefiind favoriți clari. De partea cealaltă, PDL are atât o miză națională (câștigarea alegereilor ar însemna un semn de liniște mai ales pentru simpatinzanți), cât și una la nivel local (prin câștigarea acestui colegiu Neamțul devine județul unde puterea deține cea mai mare influență; opoziția ar mai avea doar un parlamentar din cei 11 reprezentanți ai județului).

Am mai spus pe acest blog că până în 2012 partidele mai mici rămân de urmărit, ele putând juca un rol important în constituirea următoarei majorități parlamentare. Chiar dacă USL va obține majoritatea simplă după alegerile parlamentare, nu cred că nu și-ar dori să treacă niște legi care să aibă nevoie de două treimi din voturile parlamentarilor. Tot aici am mai spus și că UNPR va intra în Parlament. Nu mi-am schimbat părerea. Nu știu dacă același lucru se va întâmpla și cu noua alianță Partidul Verde – Partidul Ecologist Român, dar cu siguranță noua formațiune (pentru că va fi o fuziune) merită puțină atenție.

Mișcarea era normală, cele două partide neputând să-și propună vreo victorie electorală mergând pe cont propriu. Nici momentul nu pare să fi fost ales după ureche, deși nu cred că a fost urmarea unei strategii ci mai degrabă încheierea unor negocieri. În ceea ce privește contexul social-politic, trebuie notat faptul că actuala criză economică poate reprezenta o piedică pentru dezvoltarea unui astfel de curent politic (mai ales într-o țară ca România), dar totodată e la fel de adevărat și că verzii pot activa anumite segmente de votanți.

Și pentru că mereu e important șă pornești cu dreptul, odată cu anunțul de fuziune a fost lansată și candidatura lui Mircea Dolha la alegerile parțiale din 21 august pentru colegiul 2 Maramureș (colegiu preponderent urban, care conține și o parte din municipiul Baia Mare). Să ne amintim că Dolha a fost viceprimar al municipiului Baia Mare din partea PSD, iar la alegerile parțiale pentru funcția de primar a strâns 23,24% din voturi din postura de independent, clasându-se al doilea după candidatul susținut de USL, Cătălin Cherecheș. USL va sprijini un candidat de la PSD pentru fotoliul de deputat (deoarece colegiul a fost câștigat în 2008 de Cherecheș, atunci la PSD), însă umblă vorba prin târg că actualul primar al băimărenilor (acum la PNL) nu prea se înghite cu social-democrații. În consecință, e posibil ca Florin Tătaru (candidatul pentru alegerile din 21 august) să nu primescă sprijinul lui Cherecheș, fapt care iar reduce semnificativ șansele. Dacă e să mai ținem cont și de faptul că PDL n-a reușit să strângă decât 13,07% din voturi la alegerile parțiale pentru primărie, putem spune că Mircea Dolha și noua alianță PV-PER pleacă cu prima șansă în cursa pentru un scaun de deputat.

Revenind la ideea din primul paragraf, obiectivul noii formațiuni este trecerea pragului electoral la alegerile parlamentare din 2012. E greu, dar nu imposbil. Verzii pot fi o obțiune de vot pentru categoriile nehotărâte sau chiar dezinteresate de fenomenul politic. Și cei care au rămas fără opțiune de vot odată cu apariția USL pot fi votanți ai verzilor. Poate că sistemul de vot pe liste i-ar fi avantajat mai mult într-un astfel de context, dar cu candidați gen Mircea Dolha PV-PER poate câștiga în mediul urban colegiile de care ar avea nevoie pentru accederea în Parlament.

De resurse bănuiesc că nu dispun (deci nu pot fi comparați cu UNPR spre exemplu), de aceea va fi nevoie să aducă pe agenda publică subiecte prin care mesajul lor să fie considerat atractiv pentru mass-media. Mă aștept la inventivitate în ceea ce privește strategia de comunicare și mă aștept (acum în ceasul al doisprezecelea) și la online. Poate se vor trezi și alții.

M-am gândit la problema adusă în discuție de acest articol imediat după ce am citit un articol pe blogul lui Chinezu. Articolul era de fapt un banc preluat din Foaia Transilvană, gluma scoțând în evidență starea deplorabilă în care se află sistemul românesc de educație. Prin plasarea în rolul principal al acțiunii pe ministrul Funeriu “se oferea pe tavă” un vinovat pentru situație.

Articolul lui Chinezu m-a făcut să mă gândesc la bancuri ca la instrumente de marketing politic. Anecdotele despre oamenii politici nu sunt noi și chiar și în campaniile electorale românești și-au făcut simțită prezența. Problema pe care o am nu e dacă acest gen de texte pot să aibă un rol în marketingul politic (aici răspunsul meu e afirmativ), ci cum pot fi ele văzute ca un instrument adevărat într-o campanie electorală și nu numai. Mai precis, cum putem găsi niște reguli de aplicare a unei astfel de tactici: cum punem pe hârtie un plan, când arunci textul pe piață, cum faci să ajungă la publicul țintă (asta în cazul în care poate avea un public țintă bine conturat) etc.

Cred că bancurile pot fi foarte folositoare în cazul unor campanii de presă îndreptate către o persoană politică. Nu știu dacă bancul adus în discuție mai sus a pornit cu un scop precis, dar cred ar fi putut fi vorba de asta în contextul în care el vine pe fondul scandalului de la bacalaureat și pe fondul coalizării opoziției și a unor trusturi de presă împotriva minsitrului educației.

De literatură de specialitate în română care să abordează subiectul nu am auzit. Nici de titluri în engleză n-am dat (ce-i drept doar după o succintă căutare pe net). În consecință, în cazul în care aveți habar de astfel de cărți semnalați-mi-le.

Am scris rândurile de mai sus doar că să semnalez “problema” și ca să aud și alte păreri. E clar că e un subiect care poate naște multe discuții.