De la A. (la) Z.

Am citit astăzi pe PRwave un articol semnat de Crina Dunca intitulat PR-ul ca mijloc de cenzură. Urmăresc cu interes atât PRwave cât și blogul Crinei, dar cu multe lucruri din acest articol nu pot fi de acord. Să explic și de ce. (Sper ca articolul să nu-mi fie luat în nume de rău. El își propune doar să ofere o altă perspectivă și să nască o discuție benefică problemei.)

Relațiile publice sunt un domeniu nou mai ales în societatea românească. În consecință, domeniul a trecut în ultimii ani prin mai multe etape denigratoare: de la celebra etapă “relațiile cu publicul” până la etapa observabilă astăzi, cea în care jurnaliștii ridică semne de întrebare cu privire la profesionalismul oamenilor de comunicare de pe la noi.

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să admitem faptul că, în afara câtorva orașe mari, relațiile publice nu există în România. Instituțiile de stat stau dezastros la acest capitol, asta deoarece s-a crezut că introducerea obligativității departamentelor de comunicare va fi suficientă pentru rezolvarea problemei. Mai precis, s-a gândit că o anumită cantitate va aduce implicit și calitate. Din păcate nu este așa. Supărător este și faptul industria încă abundă de oameni slab pregătiți chiar acolo unde se crede că s-a ajuns la un anumit grad de profesionalism. Internetul abundă de exemple în care oameni care se ocupă de comunicare parcă vor să obstrucționeze comunicarea, nu să o înlesnească. De aici a plecat și articolul mai sus amintit.

Cu toate acestea, eu nu prea sunt de acord cu generalizările, indiferent de natura lor. Ruxandra Predescu spunea pe twitter că articolul de mai sus reliefează ceea ce pr-iștii nu vor să audă. O contrazic spunându-i că oamenii care se pricep cu adevărat știu mai bine decât oricine care sunt problemele cu care se confruntă domeniul. Repet, problemele sunt sesizabile cu ochiul liber, dar pentru o industrie nouă lucrul e normal. Am spus mai sus că toate aceste reacții dau impresia de “etapă denigratoare” după o simpla comparație: nivelul jurnalismului românesc nu este nici el mai breaz cu toate că vechimea lui nu se poate compara cu cea a industriei de comunicare în România. Și cu toate acestea presa nu pare a avea parte de aceleași critici. Nu mă înțelegeți greșit. Nu mă refer la media ca afacere sau ca interes, la sindromul OTV sau la vorba multă în van caracteristică Realitatea și Antena 3. Mă refer la presa adevărata, atât la cea centrală, cât și la cea din provincie.

Trec la a doua parte a articolului, parte în care vreau să mă leg de sfârșitul articolului din PRwave. Crina spune că relațiile publice îi fac chiar și ei cu ochiul, iar după părerea jurnaliștilor, cei mai buni pr-iști sunt cei care în prealabil au trecut prin presă.

Consider că domeniul relațiilor publice va da dovada trecerii într-o etapă superioară în momentul în care industria nu va mai avea parte de practicieni care în prealabil au făcut jurnalism. Să nu mă înțelegeți nici de data asta greșit. Nu spun că oamenii din media nu pot face PR. Ba da. Dar doar după o pregătire suplimentară. Mă supără ușurința cu care jurnaliștii cred că pot face PR doar pentru că au intrat în legătură cu domeniul și au fost de partea cealaltă. E ca și cum, handbalist fiind, de mâine ești sigur că poți juca polo doar pentru că ambele sporturi implică aruncarea mingii la poartă cu mâna. Să ne înțelegem. PR-ul nu înseamnă doar relația cu jurnaliștii. Și ca să exemplific fac apel la Wilcox, care a identificat câteva cuvinte cheie în majoritatea definițiilor acestui domeniu:

• Deliberarea – relaţiile publice sunt rezultatul unei acţiuni intenţionate, deliberate;
• Planificarea - activitatea de relaţii publice este organizată; acţiunile ce urmează a fi întreprinse sunt descoperite treptat, în urma unui proces de cercetare şi analiză, şi sunt eşalonate în timp pentru perioade mari;
• Performanţa - relaţiile publice trebuie să fie performante întrucât doar aşa pot câştiga încrederea publicurilor;
• Interesul public – relaţiile publice au ca scop satisfacerea nevoilor publicului şi nu obţinerea unui profit pentru organizaţie;
• Comunicare bilaterală - relaţiile publice se bazează pe preluarea informaţiilor din mediul în care operează organizaţia, pe transmiterea de noi informaţii şi pe urmărirea feedback-ului acestora; prin menţinerea deschisă a unui canal de comunicare interactiv, bidirecţional, se realizează echilibrarea intereselor celor doi actori – organizaţie şi public;
• Dimensiunea managerială - activităţile de relaţii publice sunt mai eficiente dacă sunt integrate în structurile de conducere şi contribuie la exercitarea funcţiei manageriale a organizaţiei.

Din această cauză cred că un om venit din media nu poate face PR fără o pregătire suplimetară, indiferent de experiența acestuia.

Închei prin a aminti că deși presa a fost denumită a patra putere în stat, astăzi trăim perioada în care comunicarea trebuie să ia loc la masa top-managementului.

Sau s-a înscris Cernea în partid? În orice caz, “ACUM” văd că e cuvântul de ordine în opoziție.

Jurnalul Național print

Ieri am fost la Congresul PNL. Salut încă o dată inițiativa lui Cristi. Ea s-a materializat pentru prima dată ieri, când mai mulți bloggeri (aici îi amintesc pe Cristi, Paul, Nenea Lars, Oana, Bogdan, Ionuț) au fost prezenți la eveniment.

Prima perspectivă din care vreau să discut despre congres este cea comunicațională. Părerile despre recent încheiatul congres au fost împărțite. Oamenii din interiorul sau din anturajul PNL-ului l-au caracterizat drept un congres al normalității care a făcut notă discordantă, fiind diferit de circul oferit de PSD. De partea cealaltă, dacă i-ai întreba pe jurnaliști cum a fost, ți-ar răspunde că s-au chinuit enorm de mult să scoată ceva bun de dat din el. Asta pentru că partidele politice, în complicitate cu mass-media (sau invers), au schimbat modul de a face agenda politică. Acest lucru s-a întors împotriva PNL ieri. E clar că liberalii au înlocuit circul oferit de PSD, dar nimicul cu care circul a fost înlocuit nu a adus prea multe lucruri pozitive.

Orice eveniment, pe lângă scopul de bază pentru care e organizat, are și un scop (o latură mai bine spus) comunicațional/ă. Congresul de ieri n-a părut a avea așa ceva, iar delegații sau presa n-au părut a avea vreun statut prea important. Când organizezi un eveniment de o asemenea amploare, cu o vizibilitate atât de mare, e crunt să lași lucrurile la voia întâmplării. Iar asta s-a văzut. De la faptul că lucrările au început cu întârziere și până la faptul că presa n-a avut ce să dea o zi întreagă. Când clamezi politica bunului-simt și un alt fel de a face politică, ce poți transmite când delegații congresului stau pe hol în timpul discursului președintelui lor? Orice altceva, dar nu politica bunului-simț.

Nu știu cine l-a învățat pe Crin că e bine să vorbești atât de mult. Sau poate că adoptarea votului pe liste i-a dat senzația că nici de consilieri pe probleme de comunicare nu mai are nevoie… Încă nu mi-e clar ce fel de om politic crede că un discurs de peste o oră poate aduce ceva bun, indiferent de conținutul său. De aici nu reies decât grave carențe la nivel comunicațional. Să faci un discurs bun înseamnă și să ții cont de publicul căruia îi prezenți discursul. Să știi că ai în față sute de delegați care vin de departe și care, fie vorba între noi, nici nu sunt foarte interesați de ce ai să spui tu, dar cu toate acestea să te încăpățânezi într-un discurs kilometric care te-a făcut până și pe tine să-ți pierzi răbdarea, e deplasat. Cu toții putem observa că lui Crin a început să-i placă vorba, dar nici chiar așa… Cu astfel de discursuri Crin nu face decât să le dea apă la moară celor care îl acuză de formă fără fond.

De Ludovic nu prea am ce spune. Că nu ți-ai pregătit nici măcar câteva idei pentru discurs denotă un dezinteres total. Apariția lui Orban a părut mai degrabă să scoată la iveală o luptă artificială a cărei singur scop a fost să nu-l lase pe Crin singur candidat.

Din punct de vedere politic o singură chestiune mi-a atras atenția din discursul lui Crin: PNL nu va mai fi un partid liberal pur. Fostul și noul președinte al partidului a vorbit despre o strategie pusă în practică de PDL încă de la înființare: înglobarea tuturor curentelor de centru-dreapta, într-un sistem de genul economie liberală, sistem social cu valori creștin-democrate și cultură conservatoare. Chiar sunt surprins de faptul că reacțiile față de aceste afirmații pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

E clar că prin această decizie PNL și Crin Antonescu anulează o temă de atac față de principalul adversar, PDL. Partidul condus de Boc nu mai poate fi acuzat că e un partid de tipul catch-all, atât timp cât și foștii acuzatori încep să aplice aceeași strategie. Sunt foarte curios cum vor reacționa vechi membri liberali față de această nouă orientare. Mi-am amintesc chiar că Adrian Cioroianu afirma că și-ar dori ca sistemul politic să fie format în așa fel încât el, un liberal pur sânge, să se confrunte cu un conservator sau cu un creștin-democrat din alt partid.

Cu ce-am rămas eu după acest congres? Cu impresia că PNL e la acest moment departe de ceea ce clamează că e și de ce își dorește să fie.

Îmi face o deosebită plăcere să vă anunț că am publicat un articol cu titlul “Politics in Romania, twenty years on” în revista Behind the Spin, public relations for students and young practitioners. Puteți citi articolul aici.

Mii de mulțumiri pentru ajutorul dat Oanei Jinga, a mea colegă momentan plecată în UK, dar și lui Mihnea și lui Cristi pentru sfaturi.

Până astăzi pe blogul meu a poposit banner-ul campaniei Proiect 1000. Public mail-ul primit de la oamenii care s-au ocupat de acest proiect.

Salut Adi,

Îţi scriem câteva rânduri ca să-ţi mulţumim că ai susţinut Proiect 1000 şi să-ţi spunem că după un an şi 4 luni de la lansare, cele 1000 de ore de design au fost donate. Prin urmare, astăzi am încheiat înscrierile în Proiect 1000.

Acum că am tras linie, avem şi o situaţie finală: 125 de proiecte înscrise, dintre care 101 ONG-uri şi 24 start-up-uri. 37 dintre ele ne-au convins şi le-am acceptat în program. Dintre acestea s-au materializat 18. Proiectele realizate le poţi vedea aici: www.proiect1000.org, iar mai multe despre cum a decurs proiectul, poţi citi aici: www.proiect1000.org/blog

Am mai vrea să ştii că fără ajutorul tău şi al celorlalţi 101 susţinători, cei mai mulţi dintre beneficiari nu ar fi reuşit să-şi comunice eficient proiectele sociale, iar unii nu ar fi reuşit să comunice deloc.

Orele s-au terminat, dar pe orar mai avem un proiect surpriză. Noi sperăm să fie cireaşa de pe tortul Proiect 1000, dar asta vom vedea în momentul în care îl vom finaliza şi vom primi feedback pe el.

Până atunci, îţi mulţumim încă o dată pentru susţinerea ta şi sperăm să ne auzim cu bine!

Echipa X3 Studios

www.proiect1000.org

www.x3studios.com

De azi instaurăm (ce nedemocratic sună ) o nouă rubrică pe acest blog: Poza de Luni.

Nu puteam începe decât prin a publica o poză din Piatra-Neamț .

Mai multe poze găsiți pe viziteazaneamt.ro. Un foarte fain proiect al Consiliului Județean Neamț.

Hoinaru îmi dă o leapşă venită pe filiera Bogdan Th. Olteanu. Cică să analizez eu un business online din punctul de vedere al poziţionării şi comunicării. Mă supun şi iau în discuţie un proiect foarte drag mie, Sportlocal.ro al domnului Chinezu.

Poziţionare: Sportlocal.ro s-a poziţionat ca fiind un site de ştiri despre sportul local, cu ştiri preluate dar şi cu content propriu. De o lună şi ceva, proiectul s-a dezvoltat într-o comunitate online în care utilizatorii pot scrie articole, pot uploada content video sau foto. La puţin timp după această orientare cifrele arată că decizia luată a fost una corectă: aproape 200 de uşeri înregistraţi, peste 100 de articole şi 7000-8000 de unici pe săptămâna conform Trafic.ro.

Acum să trecem la lucruri de substanţă. Nu cred că maetrul Chinezu a votat cu Kelemen Hunor şi nici nu-şi doreşte autonomie pentru Ţinutul Secuiesc , dar ideea de descentralizare a sportului a fost una genială după părerea mea. Rezultatele au venit, dar cred că proiectul are un viitor mult mai mare. Dacă în Bucureşti fotbalul este rege, în restul ţării sunt multe oraşe în care handbalul, voleiul sau alte sporturi iau faţa fotbalului. În provincie, românul iubeşte sportul mult mai mult decât în Bucureşti. Asta şi pentru că se naşte o emulaţie mult mai mare faţă de fenomen şi o mândrie locală. Ţinând cont de aceste lucruri cererea de informaţie e mare. Paginile de sport ale ziarelor locale sunt cele mai citite, iar odată cu creşterea utilizatorilor de internet piaţa de sport local trebuie acoperită. În ultimul an au apărut numeroase site-uri judeţene de sport, iar sportlocal.ro a acţionat foarte bine încercând încheierea unor parteneriate cu acestea.

Trebuie să salut şi ideea de comunitate. Pe lângă fidelizarea evidentă, un alt beneficiu al acestei comunităţi e accesul la informaţie care se face cam aşa: utilizatorul se duce, vede meciul, competiţia, vine şi scrie pe sportlocal.ro. Informaţia e preluată şi e dată pe site, de multe ori în exclusivitate, pentru că rar găseşti cronici sau chiar rezultate din sportul local, iar de cele mai multe ori le găseşti de abia după câteva zile.

Salut şi diversele concursuri organizate pe site. Premiile nu sunt mari, dar simbolic legate de sport ele mobilizează publicul.

Comunicare: Cred că sportlocal.ro trebuie să-şi continue dezvoltarea comunităţii prin metodele deja folosite. Totodată, parteneriatele cu site-urile mici trebuie întreţinute pentru că sunt situaţii win-win. Poziţionarea drept principalul loc de întâlnire al sportului local nu e gratuită şi nici mincinoasă. Asta pentru că nu există adversar. “Mogulii” gsp şi prosport, cu ai săi copii, nu strâng la un loc atâta informaţie despre sportul local cât strânge site-ul luat spre analiză.

Mă opresc aici pentru că nu mă simt în stare să-i dau sfaturi lu’ Chinezu . Eu mi-am făcut datoria de lepșat (sau lepșuit) şi am trecut în revistă un proiect care, repet, mi-e foarte drag. Un proiect care nu are moarte pe termen mediu şi lung, ci doar un viitor mult mai strălucitor.

Ministerul Administraţiei şi Internelor demarează la nivel naţional campania “Votul ilegal înseamnă închisoare”. Implicarea prefecturilor şi a inspectoratelor judeţene de poliţie, crearea spotului de campanie şi difuzarea lui, site-ul şi alte mijloace de diseminarea a informaţiei mă fac să mă gândesc că s-au cheltuit vreo câţiva bani buni pentru această campanie.

Spotul e ieftin şi de proastă calitate. Scuzabil. Nu cred că am văzut vreun spot pentru o campanie iniţiată de stat sau de ale sale instituţii care să îmi rămână în minte. Posibil totuşi să greşesc. Oricum, nu asta e problemă mea.

Problemă mea stă în substanţa chestiunii. Adică noi identificăm problema, ştim sursele cauzatoare de problemă, că deh, le ştie toată lumea, şi noi ce facem? O campanie pentru cetăţean? Să trecem puţin în revistă cum stau lucrurile. În spotul prezentat mai sus ne este arătat un cetăţean care ia bani pentru vot şi pentru asta va ajunge la închisoare. Deci se merge pe ideea că dacă cetăţeanul n-ar accepta banii totul ar fi bine şi frumos şi am avea un vot democratic şi neinfluentabil. Halal. Cu toţii ştim că fiecare dintre cele trei mari partide de pe scena politică autohtonă au dat mită electorală, într-o formă sau altă, în campaniile din ultimii ani. Dacă nu suntem în stare să recunoaştem lucrul ăsta, indiferent de partea cui suntem sau pe cine votăm, înseamnă că ne minţim singuri. Cu toatea acestea nu-mi amintesc de vreun caz în care un ins care a oferit mită elctorala să păţească ceva. Sau poate îmi joacă feste memoria, deşi nu cred.

În concluzie, cetăţeanul e de vină. Avem o clasă politică model, care în lupta sa pentru putere foloseşte mijloace neortodoxe, dar e de înţeles, că vorba aia, cine nu-şi doreşte puterea? Iar de bugete numai de bine. Bani de-o campanie fără sens nu se găsesc în ţara asta?

Mi-amintesc ca citeam prin martie – aprilie niste interviuri cu Calin Tatomir, CEO Microsoft Romania, in care se vorbea de noul Windows 7. Ce se spunea despre el la momentul acela era interesant. Vazusem Win 7 in verisune beta, dar n-am putut sa-mi fac o impresie. Oricum, si atunci si acum cred ca dupa gafa Vista Windows 7 nu poate fi decat bun. Nu de alta, dar nu se cade pentru Microsoft.

Mi-am propus sa fac si eu rost de el dupa ce o sa aflu cateva opinii. M-am saturat intr-un asa hal de Vista… M-am procopsit cu el odata cu laptopul si din lene n-am mai scapat de el.

O scurta prezentare pentru Windows 7 o gasiti pe site-ul 7recorduri.ro, o chestie jucausa pusa la dispozitie de Windows si ai sa parteneri. Tot acolo aflati ce e Saptamana Recordurilor inceputa azi. Spor la castigat premii!

M-am cam lasat dus de valul politicii, sau mai bine zis de valul comunicarii politice, si nu am mai scris de o buna bucata de timp despre o campanie. Eh, iata ca “BRD de 10 ani” semnata de Propaganda ma face sa scriu.

Mi-a atras atentia nota emotionala in care s-a comunicat. Bancile par de multa vreme lipsite de consistenta cand vine vorba de comunicare. De fapt nu lipsite de consistenta, ci lipsite de nou. S-a comunicat atat de mult, in toate felurile posibile si e aproape imposibil sa mai poti trece bariera creata. Dupa parerea mea, BRD si Propaganda au reusit sa iasa din tipar. Nu sunt singurii care au marsat pe emotional, nu sunt singurii care au lasat procentele si beneficiile deoparte, dar parca nimeni nu a intins coarda atat de mult. Asocierea cu cei trei mari sportivi ai Romaniei a fost o decizie inteleapta, desi in momentul asocierii nu cred ca s-au anticipat beneficiile aduse de aceasta in vremurile de criza.

Campania a valorificat la maximum iconurile de care a dispus, oamenii cu care s-a asociat. Fie ca iti place sportul sau nu, fie ca privesti fotbalul, gimnastica sau tenisul, Hagi, Nadia si Ilie Nastase sunt romanii cu care te mandresti si tocmai de aceea ideea cu “oamenii din spatele oamenilor” a fost geniala. A reusit sa valorifice identificarea emotionala a publicului larg cu cele trei personaje.

Desi putin surprins la inceput de cat de emotional se poate comunica si in domeniul bancar, nu-mi ramane decat sa trec campania “BRD de 10 ani” la studii de caz de citit.