De la A. (la) Z.

De foarte mult timp n-am mai scris ceva legat de sport pe adizabava.ro. M-am ferit ca blogul personal să nu devină un amalgam. În consecință am făcut subdomeniul sport.adizabava.ro și-am instalat o noua platformă wordpress. Toate părerile mele despre sport vor fi publicate doar acolo, adizabava.ro rămânând pentru articolele legate de comunicare politică sau comunicare în general.

Lectură placută! sport.adizabava.ro

Am fost astăzi prezent la conferința de presă organizată cu ocazia semnării unui parteneriat între Pepsi și Academia “Gheorghe Hagi”. Parteneriatul, care pare a fi unul cu durată nedeterminată, va demara cu turneul de fotbal “Din spatele blocului în fața tribunelor”, turneu care se va desfășura în luna iunie a acestui an în Cluj, Timișoara, București și Constanța, urmând ca finala să se desfășoare la Mamaia. Turneul va fi dedicat tinerilor cu vârste între 14 și 18 ani, câștigătorii urmând să aibă posibilitatea de a intra în programul grupelor din cadrul Academiei “Gheorghe Hagi”.

La conferința de presă au fost prezenți Mike Holmes – General Manager PepsiCo East Balkans, Călin Clej – Marketing Manager PepsiCo România și Gheorghe Hagi. Toți cei trei și-au afirmat bucuria semnării parteneriatului, Hagi subliniind că proiectul său nu poate fi dus la bun sfârșit fără ajutorul altor părți.

Parteneriatul vine în continuarea platformei de fotbal a Pepsi, platformă care în acest an a venit la nivel mondial sub egida “Refresh Your World”. Cui i se adresează acest “Refresh Your World”? Tinerilor din întreaga lume care care au curajul să schimbe lumea în bine. Spotul platformei a apărut în urma cu aproape o lună și cred ca toată lumea l-a văzut . Ce m-a surprins cu privire la acest spot a fost faptul că Didier Drogba n-a acceptat nici un ban pentru apariția în spot, banii ducându-se spre fundația sa, care și-a propus construirea unui spital în Coasta de Fildeș, țara de origine al lui Drogba.

Încep prin a mă scuza pentru pauza survenită în a posta articole pe blog. Până la sfârșitul lunii iunie voi fi într-o perioadă foarte încărcată din cauza licenței care se apropie cu pași nu mari, ci foarte mari .

Miercuri seara am fost la Clubul Bărbaților pe Mătăsari 17. Off topic, locația e deosebită pentru astfel de evenimente. Inițiativa evenimentului a venit din partea Claudiei și a lui Toma. Îi felicit și eu pe această cale și le urez la cât mai multe ediții.

Ne-am strâns miercuri seară pentru fotbal. Mai bine zis pentru pasiunea noastră, a bărbaților, pentru fotbal. Am avut parte și de o surpriză: la invitația organizatorilor, actualul director sportiv de la Unirea Urziceni, Narcis Răducan, a venit să ne povestească despre cum e să fii fotbalist sau cum e să joci în Champions League.

Pentru că o poză face mai mult decât o mie de cuvinte vă las să vedeți ce s-a întâmplat la Clubul Bărbaților în pozele de la Mihai și Bogdan.

N-aveam destule pe cap, mi-am mai făcut și un blog despre portarii de fotbal . Blogul se numește “Din bară’n bară” și îl găsiți aici.

Blogul vine ca o reacție normală la dorul pe care îl port față de ce am făcut ani de-a rândul.

N-am cum să nu trec în revistă ediția de ieri a #fotbaltweetmeet. Una de ținut minte.

Îi felicit în primul rând pe Pandutzu și pe Cezar, cei cărora le-a venit ideea și totodată cei care se ocupă de organizare. Următorul rând de mulțumiri merge către Timișoreana și Gillette, dar și fetelor de la Millenium. Fără de ei ieri am fi fost însetați și urât îmbrăcați .

Și cum o imagine face cât o mie de cuvinte încercați să vedeți ce spun sutele de poze făcute de Simona, Mihai, Nicoleta și Diana (aici aici aici și aici). De văzut și canalul de Youtube al #fotbaltweetmeet. Pentru descrețirea frunților, nu de altceva .

Închei cu o poză ca să vedeți cât de tare mă implic.

UPDATE: De tras un ochi la Hoinaru și la Anne-Marie, mai nou-intrată în blogosferă

Împinși de la spate de cei peste 1000 de spectatori, dintre care 80 și ceva bloggeri și twitteriști , stejarii au învins sâmbătă Georgia cu 22-10, păstrând astfel șanse pentru calificarea la Cupa Mondială. Îi felicit încă o dată pe băieți pentru rezultat. Felicitări primește și FRR pentru deschiderea față de online. Un alt fapt de notat e că sectorul B1 va fi de acum sectorul oficial al bloggerilor și twitteriștilor .

La fel de frumos a fost și ieri la #rugbytweetmeet. Cum spuneam și pe twitter, a fost de departe cea mai reușită ediție. Mi-a făcut o deosebită plăcere să-i cunosc personal pe stejarii (și la propriu și la figurat ) Dima, Carpo și Lazăr. Le urez încă o dată ce le-am urat și ieri: multa baftă în Portugalia!!!

Pentru mai multe informații, poze sau filmulețe contactați cu încredere #rugbytweetmeet pe twitter, dar și dropgol.ro.

Nu pot încheia decât prin a-mi cere scuze lumii blogosferice pentru ratarea transformării din pauza meciului . O scurtă trecere în revistă a faptelor pentru cei în necunoștință de cauză: în pauza meciului s-a organizat un concurs de transformări pentru suporteri; eu am avut unul din bilete câștigătoare; m-am dus pe teren încurajat frenetic de sectorul bloggerilor; mi-am facut avant și am ratat . Cu toate acestea consider că am punctat la impresia artistică. :p

În altă ordine de idei, experiența transformării a fost foarte interesantă. A fost primul meu contact cu mingea ovală și cu toate că am luat contact cu cea rotunda zece ani la rand n-a fost același lucru .

P.S. La cererea răutăcioșilor pun link către filmulețul ratării. Asta ca să mă fac de râs până la capăt

Mii de mulțumiri lui Vlad Dulea pentru poză

Dragilor, am la dispoziție 2 bilete pentru meciul de rugby de sâmbătă dintre România și Spania, stadion Arcul de Triumf, ora 14. Din lipsă de idei și pentru că, probabil, cei doi trei cititori ai acestui blog s-au lăsat deja convinși să meargă la meci vroiam să nu mai fac concursul. Dar m-am răzgândit.

Prin urmare, primește două bilete la meciul de sâmbăta (că na, poate nu vrea să vină singur) cine promite solemn, cu mâna pe Biblie și fără să jure strâmb ca Băsescu și Geoană, că va veni și la meciul de pe 13 februarie cu Germania acasă. În caz că nimeni nu se arată interesat biletele nu se reportează .

Azi am fost la conferința de presă organizată la Federația Română de Rugby (FRR) cu prilejul meciului contra Spaniei, meci din cadrul Cupei Europene a Națiunilor. Stejarii îi vor întâlni pe iberici sâmbătă de la ora 14 pe stadionul Arcul de Triumf.

Sorin Socol, căpitanul naționalei, a declarat că atmosfera în cadrul tricolorilor e una foarte bună cu toate că naționala nu mai are voie să facă nici un pas greșit în cele 5 meciuri rămase din campania de calificare pentru a se califica direct la Cupa Mondială.

Tot în cadrul conferinței de astăzi, FRR a anunțat prelungirea parteneriatului încheiat cu CEC Bank și pentru anul 2010.

Sâmbătă voi fi și eu la stadion, lucru pe care vă invit să-l faceți și voi. Românii au nevoie și de alte sporturi în afară de fotbal. Și nu e vorba că am ceva cu fotbalul, știți foarte bine că e sportul pe care îl iubesc cel mai mult, dar ce se întâmplă la noi nu mai e fotbal, ci doar afacere, ipocrizie, mârlănie, prostie și doar din când în când puțin fotbal. Din această cauză am acceptat să pun umărul, așa cum pot eu, la promovarea rugby-ului, un sport deosebit de frumos.

Închei cu o scurtă remarcă. De ani buni îmi tot ies peri albi când văd ce a ajuns o bună parte din jurnalismul sportiv în România. Astăzi am avut o nouă mostră de neprofesionalism. La conferința organizată de FRR au participat niște gagici (nu spun de unde că nu are nici un rost) care își spuneau reportere. Lipsite de orice pudoare fetele au năvălit cu întrebări. Toate bune și frumoase doar că nici una dintre ele nu avea nici în clin nici în mânecă cu sportul. Nici întrebările și nici reporterele.

Ieri am fost la a doua întâlnire organizată de Federația Română de Rugby pentru blogerri, twiteriști, onlineiști iubitori de sport și de rugby. Dacă prima dată am discutat chestii legate de promovarea rugbyului de data aceasta acțiunea s-a diversificat . Am avut plăcerea să-i ascultăm pe Steve McDowell și Richard Dixon, să vedem un documentar despre All Blaks, dar și să socializăm la o bere/un suc împreună.

Că iubesc sportul nu-i un secret. Și dacă mai era nevoie să transpun în cuvinte cam ce simt eu despre acest fenomen, am avut ocazia ieri să-i aud pe numiții de mai sus spunându-mi ce reprezintă rugbyul pentru ei și ce reprezintă sportul, în esență.

Mi-e imposibil să trec mai departe fără să felicit încă odata Federația Română de Rugby, pe Lucian care face o treabă foarte bună acolo alături de Alin Petrache, il presidente .

Cu speranța că ne vom vedea din nou pe 6 februarie la ora 14 la meciul România-Spania, la Stadionul Arcul de Triumf, ii amintesc pe cei prezenți ieri la întâlnire: Chinezu, Anca Bundaru, Irina Ursu, Tomizza Nicolau, Turambarr, Theophyl, Dromichaetes, Simona Stănescu, Lucian Marin, Camil Stoenescu, Claudiu Ciobanu, Sorin Rusi, BTO, David Pripas, Marius Matache, Mihai Stănescu, Jackrider și Valentina Capata.

Vine sfârşitul anului aşa că voi scrie câteva articole de trecere în revistă, poate în unele cazuri voi încerca să trag şi o concluzie chiar.

Încep prin a vorbi despre recentul încheiat Campionat Mondial de Handbal Feminin. România a încheiat pe locul 8, mult sub aşteptări. În orice alt sport, cu excepţia gimnasticii şi a canotajului poate, locul 8 în lume ar fi o mare performanţă. Pentru handbalul românesc feminin e o mare nerealizare. Partea şi mai proastă, dacă e să privim spre viitor, e că acest loc 8 mondial, în scurt timp va fi o realizare. Nationalele de tineret şi junioare au început să nu mai fie în primele 3 la turneele finale de campionat mondial sau european, iar la nivelul echipelor de club reuşim să răzbim doar prin Oltchim, care e tot un fel de naţională.

Cu excepţia Campionatului European de anul viitor, acest Campionat Mondial din China a reprezentat o ultima şansă pentru noi. Din păcate a fost o şansă ratată. La o simplă rememorare a meciurilor ne dăm seamă că am făcut un turneu execrabil din punct de vedere sportiv. Echipa naţională a României a semănat mai mult cu selecţionata divizionară care s-a întâlnit pentru prima dată şi a făcut vreo două antrenamente împreună. 90% din golurile fetelor au fost acţiuni individuale, extremele au fost inexistente (dar nu din vina lor) şi totodată ni s-a demonstrat că pivotul nu-ţi poate câştiga meciul mereu. Ne-am apărat dezorganizat. Cred că o analiză mai compexa ne-ar arată cifre crunte dacă e să vorbim de repeziciunea cu care luam şi dădeam gol. Portarul o fi 50% dintr-o echipă, dar doar atunci când şi restul echipei reprezintă 50%.

Banca tehnică n-a ofert nici o soluţie. Nici înainte de meciuri şi nici în timpul lor. Ăsta e unul din lucrurile care au deranjat cel mai tare. Poate nu se mai poate face performanţă la noi aşa cum Trefilov face la ruşi şi poate într-adevăr Tadici e depăşit, dar soluţia oferită de Voina n-a oferit nimic nici pe termen scurt şi cu atât mai mult nici pe termen lung.

Pentru anul viitor avem nevoie de antrenor. După, Dumnezeu cu mila.