De la A. (la) Z.

Traian Băsescu a cerut retregerea proiectului noii legi a sănătății din dezbaterea publică, iar Boc și Ritli s-au conformat imediat. E sfârșitul unui subiect, dar poate fi totodată începutul altuia. Întâmplarea se va discuta și se va interpreta în zeci de feluri. Deja am auzit despre înfrângerea lui Băsescu, victoria societății civile, victoria rețelelor de socializare, victoria lui Arafat etc. Ba chiar unii vorbesc despre o strategie prin care a fost creat personajul Raed Arafat care ar putea candida la orice, că oricum ar câștiga (vezi Turcescu). Tot ce știu eu e că în comunicarea politică nu “există” termeni precum adevăr sau realitate. Putem vorbi doar despre felul în care o întâmplare este percepută. Traducând acest lucru mai plastic asta însemnă că un lucru poate fi negru, dar dacă majoritatea îl vede alb, alb e.

De la acest lucru pornesc în analiza a ceea ce poate însemna retragerea proiectului de lege din dezbaterea publică.

La ora la care scriu acest articol câteva sute de oameni se îndreaptă spre Palatul Cotroceni. Nu știu cu ce scop. Din câte am înțeles era vorba despre un miting de susținere a medicului Arafat, dar anunțul președintelui le-a cam schimbat agenda. Acest lucru, alături de toate discuțiile și ipotezele despre care se va vorbi în această seara (și nu numai) sunt de fapt războiul de după. Fiecare încearcă să impună cheia lui de interpretare. E exact ce vorbeam în primul paragraf: dacă a fost vorba de înfrângerea lui Băsescu, de victoria lui Arafat, de victoria societății civile ș.a.m.d nu vom afla decât puțin mai târziu.

Urmez exemplul celorlalți și arunc în discuție o altă ipoteză. După părerea mea, retregerea proiectului din dezbaterea publică însemnă de fapt anularea unei teme a opoziției: Băsescu – Dictatorul. Așa cum subliniam mai sus, nu știu dacă am dreptate sau nu, vom vedea asta mai târziu, dar la momentul actual asta cred.

Să dezvolt ieșind puțin din cadrul strâns al problemei discutate. Lumea s-a mai revoltat. Nu e prima data. Oamenii au ieșit în stradă și când Băsescu a tăiat salariile și pensiile, oamenii au ieșit în stradă și în Grecia, oamenii au ieșit în stradă și în Italia, exemplele sunt nenumărate. Ce diferă în acest caz e făptul că Legea Sănătății nu e o lege cu bătaie scurtă în ceea ce privește banii populației. În ultimele 5 zile (de când Băsescu a sărit la gâtul lui Arafat și a început să se discute despre Legea Sănptății) nu s-a vorbit despre faptul că populația va plăti mai mult pentru serviciile medicale, ci s-a vorbit despre Raed Arafat, despre presupusa desființare a SMURD-ului, despre asigurările de sănătate etc. Băsescu n-ar fi dat înapoi și nici n-ar fi avut cum dacă ar fi fost vorba despre o chestii economică, indiferent cât de mare ar fi fost protestul opiniei publice.

În altă ordine de idei, să aruncăm un ochi la vecini. Orban face o noua lege a presei în Ungaria. Întreagă societate civilă se opune (numărul celor care au ieșit în stradă depășește cu mult tot ce se întâmpla sau se va întâmpla la noi), vorbește despre îngrădiri ale democrației, ba chiar se primesc semnale internaționale cu privire la problemele democrației în Ungaria (vezi Hillary Clinton și mai toate ziarele importante ale Europei) și cu toate acestea Orban face tot ce poate și noua lege a presei e în vigoare în Ungaria. Nici în acest caz n-a fost vorba despre bani, despre economie, ci despre democrație. Spun toate aceste lucruri pentru a înțelege tema Conducătorul – Dictatorul.

Revenind la oile noastre, va fi foarte important felul în care comunicarea publică va decurge de acum înainte cu privire la această problemă a retragerii din dezbaterea publică a proiectului de lege. Opoziția nu va rata momentul să clameze victoria, încercând să pună un egal între USL și societatea civilă. Și are toate șansele să poată face asta. Dar să nu uităm că Arafat a ieșit, a mulțumit pentru sprijin, dar a adăugat “îi rog pe toţi să nu se lase manipulaţi politic”.

Și dacă tot vorbim despre comunicare și percepție, din câte știu eu, teoriile agendei spun că mass-media nu îți poate impune ce să gândești, ci la ce să te gândești. Deci rămâne de văzut ce a însemnat până la urmă mișcarea lui Băsescu.

Tur de forță făcut în această seară de Sorin Oprescu la tv. Mai interesant e faptul că primarul general al Capitalei a fost la TVR1 și la B1TV.

La televiziunea națională a fost alături de dușmanul opoziției (Rodica Culcer), președintele CNAS și Vlad Mixich. S-a discutat doar despre noua lege a sănătății și, spre surprinderea mea, Oprescu s-a declarat de acord cu mai toate punctele importante din noul proiect de lege. Ba mai mult, Oprescu părea să se fi vorbit cu Băsescu în privința schimbărilor din sistemul de urgență: a admis că astfel s-ar rezolva unele probleme și chiar a dat exemple din sistemul american în ceea ce privește introducerea ambulanțelor private în circuitul urgențelor venite prin 112.

La B1TV independentul a fost în emisiune la Cristoiu. La început s-a vorbit tot despre proiectul Legii Sănătății, dar în a doua parte a emisiunii s-a trecut la problemele administrative din București, moderatorul servindu-i pe tava întrebări prin care Oprescu să-și ridice în slăvi lucrurile bune de la Primărie. Legat de problemele politice Oprescu a spus că are cu USL un “contract moral” dar totodată a punctat: “Eu am un singur partid: bucureștenii”. Cât despre doamna Udrea, Oprescu a spus că a au avut o “relație instituțională”, iar mai toată emisiunea n-a scos-o din “doamna ministru”.

Mai trec în revistă faptul că ambele emisiuni le-a încheiat cu aceeași expresie “limbă de catifea”, expresie folosită în contextul în care îi ridica în slăvi pe moderatori (Culcer și Cristoiu).

Foarte interesantă seară a avut Oprescu. De văzut următoarele apariții publice ale primarului. De urmărit și felul în care mass-media va reflecta mâine punctele de vedere din această seară.

Scena politică s-a transformat într-o scenă a spectacolului. Atât campaniile electorale cât și perioadele “liniștite”, lipsite de febra alegerilor, au devenit invadate de senzațional, conflict și duc lipsa dezbaterii pe fond a acțiunilor sau măsurilor executive sau legislative. Cum s-a ajuns aici? Printr-o legătură strânsă a politicului cu mass-media și printr-o presiune născută din rațiunea de a face profit cu orice preț. Lăsând la o parte partizanatul unor instituții de presă, problema tabloidizării informației politice în scopul maximizării audiențelor rămâne un factor important.

Am făcut această introducere pentru înțelegerea unui posibil scenariu pe care am să-l avansez mai târziu.

De o bună bucată de timp problema economatelor ocupă spații largi atât în jurnalele de știri cât și în dezbaterile emisiunilor de la Realitatea și Antena 3. UNPR, partener al PDL la guvernare, vrea neapărat ca pensionarii să beneficieze de pe urma unei astfel de măsuri și la prima vedere pare că e dispus să se bată pentru această măsură cu oricine, chiar și cu Traian Băsescu.

PDL încearcă din răsputeri să câștige cât mai mult din electoratul de dreapta din România. Forțați de criza economică, democrat-liberalii au fost nevoiți să adopte măsuri de austeritate deloc populare pentru o populație care în cea mai mare măsură trăiește sub nivelul decenței. Cu toate acestea, măsurile de austeritate au reprezentat și o posibilitate de repoziționare pentru portocalii. Tăierile și concedierile din aparatul de stat au reprezentat oportunitatea de a clama reușita guvernării într-o perioadă foarte grea și implicit câștigarea unui electorat sătul de birocrație, de numărul bugetarilor și de pensionarii cărora trebuie să le plătească pensia. Deși măsurile luate în această guvernare au însemnat și înseamnă momente foarte deficile pentru PDL, ele au dat ocazia unei repoziționări a partidului. Spun acest lucru pentru că sunt sigur că o eventuală analiză după 2012 va scoate în evidență faptul că electoratul PDL din 2008 și electoratul care l-a votat pe Traian Băsescu în 2009 va fi complet diferit de electoratul care va vota PDL în 2012.

Democrat-liberalii au putut face acest lucru și datorită eternului șef. Traian Băsescu, la adăpostul câștigării celui de-al doilea mandat și fără să aibă obligativitatea de a da pipet cu un alt scrutin în viitorul apropiat, a fost cel mai aprig susținător al măsurilor de austeritate și a prudenței. Cred însă că nici la el nu a fost vorba de o strategie aleasă, ci mai mult de una impusă. Nu cred că la adăpostul unui procent mare de încredere Traian Băsescu nu și-ar fi asumat rolul de locomotivă pentru PDL în 2012. Dar criza economică i-a adus procentul de încredere la un minim istoric, iar cel mai mare politician-jucător de pe scena politică românească nu avea cum să stea cu mâinile în sân.

Dar să revenim la problema economatelor. UNPR a intrat în politica românească dorind să fure din electoratul PSD, partidul care domină stânga românească de o bună bucată de timp. Mișcarea era normală în contextul în care partidul nu putea să-și creeze profilul prin care să performeze pe segementul de dreapta, iar polarizarea scenei politice, dată de coalizarea opoziției și mai apoi apariția USL, obliga cealaltă parte la răspuns. El a venit: pentru că PDL se bătea într-o anumită măsură cu PNL, UNPR a venit să ia cât poate de mult din electoratul PSD.

Dacă ascultăm de specialiștii economici care se perindă pe la televizor putem crede că o măsură de genul celei înaintate de UNPR nu poate exista într-o economie de piață. Sau în cel mai bun caz, economatele pot rezista un timp foarte scurt de timp. Putem trage astfel concluzia că apariția economatelor ar fi o măsură care să încerce să câștige un electorat de stânga, un electorat sărac care mai mereu a vibrat când a fost vorba de pensii și salarii mai mari sau chiar doar la promisiuni ce vizau salariile și pensiile. Dar ca o astfel de măsură să producă efecte electorale ea trebuie cunoscută. De aceea cred că un posibil scenariu pentru acest rezultat poate fi cel care recurge la conflict pentru o mai bună împrăștiere a mesajului. Amintind aici de introducerea din primul paragraf, o măsură adoptată imediat și care ține prima pagină cel mult o zi sau două nu poate însemna mare lucru în context electoral. Sunt sute de știri care țin prima pagină o zi sau două și care până în 2012 vor fi date uitării. De aceea, ca o astfel de măsură să producă efecte electorale și ca să poată fi asociată cu un anumit partid ea trebuie readusă în discuție cât mai des. Cum se poate face acest lucru? Printr-un conflict. Avem o guvernare formată din două partide: unul spune că e de dreapta, celălalt de stânga (scot aici din ecuația UDMR-ul care deși e un partid de dreapta el trebuie judecat mereu prin prisma reprezentării etnicilor maghiari). Chiar de la început poate fi sesizat un posibil conflict în contextul în care se propune o “măsură de stânga”. Însă partidul de dreapta în 2012 va da piept cu alegerile, alegeri în care electoratul predominant care va ieși la vot va fi unul nemulțumit de scăderea pensiilor și salariilor, de mărirea prețurilor și de lipsa locurilor de muncă. Dar apare în scenă personajul cheie, cel care la adăpostul funcției își permite să spună că o măsură de genul economatelor e o măsură populistă, o măsură care ar face doar rău românilor. Astfel se ajunge la un așa zis conflict, iar subiectul apare constant în presă putând deveni un subiect de pe agenda personală e electoratului pe care îl vizează.

Nu știu dacă economatele vor apărea și nici nu știu dacă scenariul de mai sus e veridic. E doar o pistă. Însă ce știu e că politica înseamnă în primul rând strategie, iar perspectiva comunicațională nu trebuie să lipsească de nicăieri. Asta pentru că trăim în vremurile în care adevărul e relativ, iar ceea ce contează e percepția, nu realitatea.

Au ieșit pe piață primele cifre ale sondajelor USL. Nu știu cum, că doar rezultatele nu îi avantajeze, dar important e că au ieșit. Iar eu unul nu ma îndoiesc de veridicitatea cifrelor (în majoritatea cazurilor). De citit în amănunt pe Realitatea și pe Impact News.

Cel mai important lucru care reiese e că USL nu poate învinge PDL în primăriile reședință de județ și la consiliile județene conduse de democrat-liberali (sau mai corect spus e puțin probabil să…). Nu e o surpriză pentru mine. Era de intuit acest lucru și nici nu cred că strategii USL nu știau acest lucru. Cu toate acestea, s-au identificat câteva locuri unde opoziția ar putea totuși câștiga consiliile județene: Bistrița-Năsăud, Iași și Neamt. La primele două nu cunosc situația, dar în Neamț cu siguranță n-au nici o șansă. Se vorbea de Culiță Tărâță și de Ioan Munteanu într-unul din cele două articole ca posibili candidați care l-ar putea bate pe Pruteanu deși momentan stau mai prost decât el. Spre surprinderea tuturor, trebuie să-i anunț că Tărâță e la UNPR, iar Munteanu (deși e parlamentar independent) tot de partea puterii e. Dacă mai punem la socoteală și faptul că liberalii și social-democrații n-au nici măcar un politician în județul Neamț care să beneficieză de o minimă “trecere la public” putem spune că Neamț va fi unul din județele de frunte pentru Putere. Amintesc aici și ce am spus în articolul trecut: dacă PDL câștiga și alegerile parțiale din 21 auagust,  Opoziția ar mai avea doar un parlamentar din cei 11 reprezentanți ai județului în Parlament.

Știrea apărută azi și care poate avea un potențial demobilizator pentru bazinul propriu al USL pare să-i fi luat puțin pe nepregătite pe politicienii din opoziție. Putem sesiza asta din reacția lui Victor Ponta de pe blogul personal. Din promtitudinea și virulența atacurilor la adresa lui Băsescu și a Puterii actuale poate reiese o oarecare iritare față de ce a apărut azi. Repet, nu neapărat față de rezultate (nu cred că nu e așa și nici nu cred că mai marii USL nu erau conștienți cu privire la această stare de fapt), ci față de apariția știrii.

În altă ordine de idei, atât articolele amintite în primul paragraf, cât și președintele PSD pe blogul personal amintesc foarte des faptul că USL, în aceleași sondaej, la vot politic trece de 50%. Ce putem înțelege din acest lucru? Că deocamdată e greu de intuit cum alegeri locale vor influența alegerile parlamentare și, de ce nu, chiar și pe cele prezidențiale (cu toate că până în 2014 e drum lung). Sau mai bine spus, e greu de intuit cât de tare vor fi influențate alegerile generale de alegerile locale. Până la urmă cred că acest aspect va da specificitatea anului electoral 2012 (privit din perspectivă stratetigică și comunicațională). Nici nu vreau să mă gândescă câtă muncă va fi și de o parte și de altă în perioada vară-toamnă 2012. Asta pentru că alegerile locale n-au cum să nu reprezinte o repoziționare pentru ambele tabere. USL trebuie să joace altfel și în cazul în care localele reprezintă un eșec, dar și în cazul în care vor strânge 50%. De cealaltă parte, pierderea unor bastione la alegerile locale poate reprezenta cel mai important semn al înfrângerii din toamnă, dar niște locale cu un scor decent poate reprezenta șansa cea mare pentru generale (atât din punct de vedere al resurselor, cât și din punct de vedere strategic).

Din perspectiva campaniei electorale pentru alegerile locale, diferența dintre votul politic pentru USL și opțiunea propriu-zisă pentru un candidat la alegerile locale poate să însemne o diferență clară de strategie între cei doi poli de putere. Mă aștept să vad candidați ai PDL personificați, individualizați și scoși cât de mult de sub “umbrela” partidului. De partea cealaltă m-aștept la o strategie care să încerce să transforme votul politic într-un rezultat asemănător în alegerile locale, adică m-aștept să văd USL, Ponta și Antonescu pe toate gardurile și ulițele din această țară. Cum vor face strategii USL să treacă peste examenul localelor, rămâne de văzut.

Pe 21 august vor avea loc alegeri parțiale în două colegii de deputat: unul în județul Maramureș (colegiu în mare parte urban, rămas vacant după ce deputaul Cătălin Cherecheș a câștigat alegerile parțiale pentru Primăria Baia Mare) și unul în județul Neamț (colegiu în totalitate rural, rămas vacant după decesul deputatului PSD Victor Surdu). Dacă în Maramureș cel mai mare interes pentru aceste alegeri par să-l aibă verzii (Partidul Verde și Partidul Ecologist având candidat comun; mai multe detalii aici), în Neamț bătălia pare a fi destul de interesantă ținând cont că ambele forțe politice (USL și PDL) și-au desemnat candidați de la centru pentru acest scrutin.

Era ușor de intuit faptul că într-un colegiu în totalitate rural și câștigat în 2008 de un politician venit din zona agriculturii (Victor Surdu fiind fost ministru al agriculturii și fost președinte al Partidului Democrat Agrar (PDAR)) candidații propuși urmau să vină pe aceeași filieră. În consecință, USL l-a desemnat drept candidat pe Liviu Harbuz (medic veterinar, fost președinte al Colegiului Medicilor Veterinari din România, fost șef al Autorității Sanitar-Veterinare și fost secetar de stat în Ministerul Agriculturii în timpul cabinetelor Năstase și Boc(2009)), iar PDL îl susține în luptă pe Adrian Rădulescu (secretar de stat în Ministerul Agriculturii, fost director de cabinet în timpul mandatului lui Dacian Cioloș la Ministerul Agriculturii, fost consilier al ministrului Mihai Dumitru și ministru nominalizat în cadrul cabinetului Croitoru pentru Ministerul Agriculturii).

În 2008, Victor Surdu (candidatul PSD) a strâns 33,09% din voturi și l-a învins pe Vasile Panaite (candidatul PDL). Cel din urmă a strâns 30,65% din voturi iar pe locul 3 s-a clasat liberalul Șerban Strătilă, el fiind votat de 20,45% din cei prezenți la vot. Se pare că democrat-liberalii și-au învățat lecția alegerilor din 2008 și de data aceasta au trimis un candidat de la centru, un candidat considerat specialist în agricultură. În 2008 s-a mers pe o altă strategie, candidatul Vasile Panaite fiind primarul comunei Dragomirești, comună din colegiul 6.

Conform rezultatelor alegerilor locale desfășurate în 2008 USL deține supremația în colegiul 6. În cele 19 comune care compun colegiul, PSD deține 5 primării, PNL 7 și PDL 7. Nu am informații privind eventuale migrații politice ale primarilor din colegiu, însă e clar din această perspectivă că USL deține prim-planul. Dacă mai adăugăm și faptul că fostul deputat era membru al PSD am putea fi tentați să spunem că USL e principala favorită. Însă lucrurile nu stau chiar așa. Trebuie ținut cont de faptul că aceste alegeri parțiale se desfășoară într-un fief al puterii. Dacă PDL ar câștiga și acest colegiu, opoziția ar rămâne cu un singur parlamentar în tot județul Neamț (senatorul Ioan Chelaru). Situația nu a stat la fel și în 2008, dar parlamentari care au caștigat atunci din partea PSD sau PNL acum pot fi găsiți în curtea UNPR-ului. Și mai important e că Adrian Rădulescu e susținut de Culiță Tărâță (fost membru PSD, acum deputat UNPR). Se spune chiar că UNPR l-a propus pe Rădulescu drept candidat, el fiind de fapt susținut de ambele partide. Ținând cont de faptul că Tărâță e unul din cei mai importanți oameni de afaceri din domeniul agriculturii la nivel național, susținerea sa poate fi un factor hotărâtor în lupta din colegiul 6.

Deși campania electorală e programată pentru perioada 6-20 august (sper să nu greșesec), lupta a început deja chiar și în mass-media. Vineri, 29 iulie, Adrian Rădulescu și-a înregistrat candidatura la Biroul Electoral Județean iar democrat-liberalii au făcut o adevărată demonstrație de forță. Rădulescu a dat primele declarații din postura de candidat oficial având în spatele său toți oamenii importanți ai PDL Neamț: Gheorghe Ștefan, Vasile Pruteanu (președintele Consiliului Județean) și mai toți parlamentarii democrat-liberali din județ. Nici televiziunea locală 1tv (televiziune aflată în sfera de influență a primarului Gheorghe Ștefan) nu s-a lăsat mai prejos. Jurnalele de știri au început cu știrea care anunța candidatura lui Adrian Rădulescu și i-au dedicat spații largi de emisie. Până și a doua știre din cadrul jurnalului viza o problemă ce ținea de agricultură și conținea o declarație a lui Adrian Rădulescu din postura de expert în acest domeniu. Tot în aceeași seara postul de televiziune a difuzat o emisiunea care a avut ca subiect candidatura lui Rădulescu și care l-a avut invitat pe Vasile Pruteanu, președintele Consiliul Județean. În timpul emisiunii, pe ecran puteau fi citite titluri de genul “Adrian Rădulescu, un agricultor din popor” sau “A venit specialistul!”, iar în pauze a fost difuzat clipul de campanie al candidatului. Din acesta mi-au rămas în minte imaginile în care Rădulescu era filmat pe o combină agricolă într-un lan de grâu, dar și cele în care secretarul de stat apărea alături de Gheorghe Ștefan sau Culiță Tărâță.

Merită trecut în revistă că democrat-liberalii au renunțat și de această dată la portocaliu, verdele fiind culoare predominantă în campanie.

Rămâne de văzut cum se vor încheie alegerile din colegiul 6 Neamț. Cert este că atât USL cât și PDL acordă o atenție sporită acestor alegeri. Deși sondajele de opinie dau uniunea aproape de 60%, social-democrații și liberalii se pot afla în situația pierderii ambelor alegeri parțiale din 21 august, candidații din Maramureș și Neamț nefiind favoriți clari. De partea cealaltă, PDL are atât o miză națională (câștigarea alegereilor ar însemna un semn de liniște mai ales pentru simpatinzanți), cât și una la nivel local (prin câștigarea acestui colegiu Neamțul devine județul unde puterea deține cea mai mare influență; opoziția ar mai avea doar un parlamentar din cei 11 reprezentanți ai județului).

Încep prin exprimarea unei idei care are doar o legătură conceptuală cu subiectul abordat. Cred că e benific ca analiza politică să aibă mereu și o latură care să dezvolte posibile scenarii viitoare. Folosirea informațiilor actuale în scopul identificării unor evenimente ulterioare (cu șanse mai mari sau mai mici de a se produce) cred că face bine atât pentru cel care analizează cât și pentru scena politică.

Contextul politic actual pare a ne aduce în 2012 în fața unor schimbări în comunicarea electorală. Sondajele actuale împart partidele în două categorii distincte, opuse, fără să avem de a face cu partide de mijloc: partide care stau bine în sondaje și partide care stau prost (scot din discuție partide ca UDMR, PRM sau Partidul Poporului care fie se adresează unui electorat specific, fie se bazează pe notorietatea/încrederea unei anumite persoane). Astfel, PSD, PNL și PC, sub umbrela USL, sunt cotate în jurul cifrei de 60% și sunt partide care au o cotă de încredere bună, pe când PDL (situat în jurul procentului de 15%) și UNPR (situat sub pragul electoral) sunt partide cu cotă de încredere foarte mică față de așteptări.

Ce poate însemna acest lucru în contextul alegerilor parlamentare din toamna lui 2012? Faptul că strategiile celor două tabere par să se îndrepte spre o confruntare orientare către partid/orientare către candidat. USL va încerca să capitalizeze cota de încredere existentă, pe când PDL sau UNPR vor încerca să scape de povara “proastei guvernări” punând accent pe candidații proprii. Spun asta în contextul în care nu cred că într-un an și jumătate partidele de guvernământ pot avea parte de o creștere accentuată. E drept că pot drege busuiocul, dar nu într-o asemenea măsură încât alegerile parlamentare să le prindă în postura de partide în care o bună parte din populație are încredere.

Rămâne de văzut însă cum vor fi influențate aceste lucruri de faptul că majoritatea românilor consideră că votul uninominal nu a adus nici o schimbare și că nu se simt mai bine reprezentați din momentul în care colegiul din care provin a trimis un anume deputat și un anume senator în Parlament.

În această dimineață, Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat că Dan Voiculescu, președintele de onoare al Partidului Conservator, a colaborat cu Securitatea. De la anunțarea verdictului, Realitatea TV e într-o continuă stare de breaking news, titrând cu litere de-o șchiopă “Felix, antena Securității” sau “Felix, mereu aproape”. În tot acest timp, Antena 3 trece subiectul la diverse. Nu vreau să discut despre etica acțiunii trustului Intact. Nu mă interesează. Vreau doar să văd ce implicații politice poate avea evenimentul.

Posibila colaborare a lui Voiculescu cu Securitatea nu e o noutate pentru opinia publică. În contextul în care această știre venea ca o noutate, ea ar fi putut avea implicații în ecuația politică, dar în contextul actual decizia ÎCCJ de astăzi nu schimbă aproape nimic. Atât Băsescu în 2004, cât și Ponta+Antonescu mai recent au știut cu cine se leagă la cap.

De discutat e modul în care atât trustul Intact, cât și liderii USL reacționează la decizia de astăzi. Sau mai bine zis nu reacționează. O fi soluția bună această politică a struțului în cazul de față? Se poate să fie răul cel mai mic. Nu e indicat să nu ai un punct de vedere și nici să-l întârzii, dar ce poți spune dacă ieși în fața mass-media? Oricum, mai afectat de situație pare a fi Antonescu. Până la urmă PSD s-a lepădat de PC, iar liberalii sunt cei care i-au primit cu brațele deschise. Unde mai pui că tema comuniștilor/colaboratorilor Securității nu mai are însemnătate decât pentru un mic procent din electoratul liberal.

Evenimentul de azi e doar o nouă situație care ne arată că Ponta pare a-i lua prim-planul lui Antonescu. Cum bine sesiza cineva pe twitter, Antonescu comunică mereu cu sigla USL în spate în timp ce Ponta pare că nu se poate despărți de fondul roșu și sigla psd-istă. Dacă mai punem la socoteală și chestiile mai puțin sesizabile (una dintre ele consumându-se la Antena 3 în seara transferului Stancu+Ursu, când în timp ce Antonescu vorbea prin telefon Ponta se juca cu un iPad prin studio cu Stancu și Ursu), prezidențiabilul liberalilor pare a fi în pierdere de formă.