Nu sunt un adept al stângii. În scurta mea istorie a votului, scurtă din cauza vârstei şi nu pentru că nu aş fi mers la vot, ştampila n-a mers niciodată spre căsuţa PSD. Cu toate acestea, nu trăim în ţara în care să votăm după ideologie şi niciodată nu exclud vreo variantă.

Astăzi l-am auzit de două ori vorbind pe Mircea Geoană: la Piteşti şi în studioul televiziunii naţionale. L-am urmărit atent, aşa cum i-am urmărit şi pe ceilalţi trei candidaţi care au contat la un moment dat sau contează în luptă. Discursul lui Geoană nu-mi seamănă decât cu o demagogie ieftină. Promisiunile bombastice de genul mii de locuinţe la Piteşti cu ajutorul lui Pendiuc, transformarea clasei sărace în clasă de mijloc şi implicarea în obţinerea de către România a unui comisariat important (a mai și spus că PSD-ul deja se implică în asta prin relațiile lor la Bruxelles :) ))) ), mă fac să înghit în sec gândindu-mă la procentul pe care candidatul PSD îl va câştiga în turul I.

Nu întru în discuţii despre turul II. Acolo e altă ecuaţie. Acolo e nevoie de compromis, pentru că vorba aia, nu găsim unul bun din 12, apoi din 2.