Ce le lipseste purtatorilor de cuvant

Uimit de greselile facute de guvernul Boc in putinele zile de cand este in functie (e inadmisibil sa scrii ceva in programul de guvernare si tu sa dai ordonante care iti contrazic programul), mi-am adus aminte ca prin 2007 am citit cartea Adrianei Saftoiu, „Vocile Puterii”. O carte foarte interesanta, de fapt o colectie de interviuri cu purtatorii de cuvant ai Guvernului si Presedentiei. De ce m-am dus cu gandul la aceasta carte? Pentru ca mi-am adus aminte de un purtator de cuvant care mi-a placut la nebunie, Bogdan Baltazar (purtator de cuvant al guvernului Petre Roman intre octombrie 1990-iulie 1991).

Eram prea mic ca sa inteleg ce se petrece atunci si de obicei istoria netraita e greu de inteles. De aceea fac o distintie clara intre ce a reprezentat sistemul politic aflat la guvernare atunci si purtatorul sau de cuvant.

„Adriana Saftoiu: Ce le lipseste purtatorilor de cuvant de dupa 1991?

Bogdan Baltazar: Nu au acces la ce va voi spune eu acum, adica eu participam la tot ceea ce insemna, cum se numeste in diferite tari, kitchen cabinet. Adica, cei cinci-sase, sa spunem de la Golda Meir, prim-ministrul israelian, femeie, care isi organiza sedintele de guvern, cele mai delicate si dificile, in bucatarie, ca era o mare gospodina, o bucatareasa foarte buna, o bunica fantastica. Si atunci sedintele dificile se organizau in bucataria ei si se numeau kitchen cabinet, unde realmente nu veneau decat trei-patru, iar eu faceam parte din kitchen cabinet, cu ministrii de stat, cu regretatul Aurel Stoica, cu Toni Vatasescu, cu Adrian Severin si cine mai era. Eu puteam sa ii spun unui ministru ca nu e bine si, daca nu ma asculta, atunci mergeam la arbitraj, la Roman, si n-am pierdut niciodata.”

Poate toate astea suna fantasmagoric, dar mi-e imposibil sa admit o greseala de genul scris ceva in programul de guvernare si dat ordonante contrare. Astea sunt probleme grave de comunicare si da, cred ca ar putea fi evitate daca ar fi acolo langa ei un om care sa le spuna: „Bai, nu se face. Uite ce ati zis acum cateva zile?! Va puneti presa in cap. Mintiti. Va scade credibilitate”.

Ati putea sa ma luati la misto si sa spuneti: „De asta mai aveam nevoie, un purtator de cuvant „jucator”, ca nu ne ajungea un presedinte” 🙂 . Eu cred ca mai degraba avem nevoie de purtatori de cuvant jucatori decat de presedinti. Ca n-or fi prosti aia care vad comunicarea parte a management-ului.