Incepem cu un lucru pozitiv si notez ca am citit prima data stirea despre sinuciderea fiului lui Horia Rosca Stanescu la Piticu. Deci pe un blog.
Tuturor celor care nu au aflat inca, le aduc la cunostinta ca Mircea Stanescu, fiul lui Horia Rosca Stanescu, cel care fusese pus sub acuzare pentru omor din culpa in accidentul petrecut zilele trecute in Bucuresti pe strada Barbu Vacarescu, s-a sinucis.
Parerile au inceput sa apara in blogosfera. Piticu spune ca tatal merita o palma pentru ca a crescut un asemenea copil, iar Lilick se intreaba retoric daca bloggerii si jurnalistii (majorittea sustinatori ai PD-L-ului) sunt acum ferriciti. Eu nu cred ca sunt in masura sa judec un parinte intr-un astfel de moment indiferent de ce a facut. Problema cred ca e una mai de ansamblu. Ii las deoparte pe cei de care a vorbit Lilick care au scris subiectiv despre accidentul lui Mircea Stanescu si sunt sigur ca au fost si oameni obiectivi care au scris. Pe ei nu pot sa ii judec. Pentru ca reactia lor a venit ca urmare a ceea ce se intampla in tara noastra. Aici unde cazurile de oameni „importanti” care au omorat oameni dar au scapat „basma curata” au fost cu nemiluita. Nu cunosc foarte bine cazul acestui accident si cred ca nici nu mai conteaza, deoarece a mai murit un om. De ce? N-o sa stim noi. Dar sunt sigur ca multi oameni au avut frisoane la aflarea vestii.
Am bagat un update pe blog dar dau un paste si aici:
„tatal lui Sorin Rosca Stanescu a murit in conditii neelucidate. Anchetat in prealabil de Securitate in legatura cu rolul pe care l-a jucat intr-un proces politic indreptat impotriva rezistentei anticomuniste si apoi ridicat de Militie, a murit zdrobit de caldaram in urma unei caderi de la ultimul etaj al Procuraturii din Brasov (care astazi adaposteste sediul Prefecturii), in timp ce se afla sub ancheta si escorta. Tragedia s-a petrecut la mica distanta de faimoasa statuie a lui I. V. Stalin. „
Foarte interesant…