Cu toții știm cum funcționează clasa politică în România. Numărul celor care intră în politică fără să se gândească la beneficiile materiale personale pe care le pot obține e infim. De poveste sunt și numirile, revocările și din nou numirile de directori de deconcentrate, făcute cum altfel decât pe considerente politice.
Toate acestea au făcut din tema depolitizării instituțiilor o temă de campanie pentru toți. Doar la nivel discursiv, bineînțeles, dar care temă sau promisiune nu rămâne doar la nivel de vorbe goale? Dorită de toată lumea și văzută ca o soluție miraculoasă de revitalizare a societății românești, depolitizarea instituțiilor e imposibil să nu atragă după sine și lucruri mai puțin bune. În consecință, stau și mă gândesc, în cazul unei depolitizări adevărate, oare ce se întâmplă cu partidele românești, cu membrii lor și cu milioanele de euro necesare în campanie? O depolitizare aduce după sine mult mai puține beneficii pentru membrii de partid, fie că e vorba de funcții sau fie că e vorba de contracte cu statul. Membrul simplu (prin simplu excluzându-i doar pe cei doi-trei grei din București și din fiecare județ), nemaiavând motivație, mi-e greu să cred că-și va mai pierde timpul cu ședințe de partid sau cotizații la partid. În cazul acesta, toată structura de partid se prăbușește. De ce? Pentru că fiecare campanie e croită pe spatele lor, atât financiar cât și ca resursă umană.
Lucrurile enumerate mai sus se pot întâmpla doar în cazul unei depolitizări adevărate (ceea ce e greu de crezut că se va întâmpla). Cu toate acestea, acceptând caracterul utopic, mă întreb: cum ar trebui să se întâmple depolitizarea instituțiilor în România, astfel încât să nu atragă după sine alte belele?
O să îndrăznesc să nu fiu e acord cu tine. Am un singur, dar vreau să cred că solid exemplu: administraţia prezidenţială din SUA.
Gândeşte-te că acolo un preşedinte nou vine cu oamenii lui de la Secretar de Stat la măturătoare şi bucătar. The winner takes it all. Lucru firesc, de altfel. După un proces electoral istovitor, oamenii îşi fac parte din beneficiile pentru care au făcut fundraising, door-to-door, au scris discursuri şi au participat la dineuri. 🙂
Deci, nu cred că depolitizarea e problema instituţiilor româneşti. Problema instituţiilor româneşti e clasa politică românească. Şi o să-ţi spun ceva şi mai utopic şi mult mai abstract – e vorba de percepţia generală a funcţiei publice ca servant al individualismului extraordinar şi plenipotenţiar. Farfuridi & Co. sunt şi vor rămâne nemuritori.
@INconstantIN Nivelul la care se intampla aceste lucruri in SUA, sincer, e de dorit si la noi 🙂 daca s-ar intampla dar in cazul administratiei prezidentiale si chiar si la un nivel mai jos.
Sunt intr-o oarecare masura de acord cu ce ai zis in ultimul paragraf. Cu toate acestea am intalnit oameni atat de performanti in pozitia pe care o au, incat chiar daca au fost pasibili de schimb pe criteriile politice, acest lucru nu s-a intamplat datorita rezultatelor avute. Deci, se poate!
Da, de acord, dar ştii de ce? Pentru că la americani, majoritatea celor numiţi pe criterii politice sunt la fel de profesionişti ca cei care sunt tehnocraţi/apolitici. Pe când la noi…
Si asta e adevarat.
Acum nu am timp sa comentez, dar cum ajung acasa promit sa revin cu ceva mai multe idei.
Tu te intrebi, Adi, daca este o solutie depolitizarea si, desi esti de acord cu ea, o vezi ca pe ceva utopic. Eu cred ca depolitizarea este ceva inevitabil care rezulta tocmai din sistem, pentru ca singura reactie rationala [provided ca partidele sunt pana la urma actori rationali] este neutralizarea pozitiilor ce pot fi politizate excesiv. Cam la fel ca si cu finantarea campaniilor electorale. Escaladarea cheltuielilor va duce la autoreglementare.
Nue ste deloc o chestie utopica. Ne trebuie doar timp pana cand sistemul se ajusteaza singur. Revin mai tarziu, cum am spus.
si Constantin minte de ingheata apele. La americani la schimbarea de administratii se schimba cam 2000 de oameni, si doar la nivelele superioare ale administratiei. Ar fi un scandal sa se intample altfel.
Asa ca, draga Constantine, oricat imi esti tu de drag si de prieten, nu maslui realitatea. Noi chiar avem o problema cu politizarea posturilor din administratie. Una mare de tot.
Bun, am mai verificat niste cifre intre timp si se pare ca numarul posturilor disponibile [cifrele sunt din 2004] pentru numiri politice in SUA sunt de aprox. 4500. Dar asta comparat cu numarul urias de functionari publici din SUA este ca un bob de orez in solnita cu sare. In SUA exista chiar o legislatie foarte stricta care protejeaza functionarii public de control politic. Dar, ma rog, astea-s detalii.
Constantin mai greseste undeva: aduce in discutie aparatul administrativ de la Casa Alba care sta la dispozitia presedintelui SUA. Si pe care acesta il poate numi sau demie dupa cum il taie capul. A nu se confunda insa cu aparatul birocratic federal, care ramane in subordinea presedintelui [ca el e seful executivului in SUA], dar care nu este politizat decat intr-o mica masura.
Depolitizarea de care vorbeai tu [respectiv inversarea politizarii excesive] se refera nu la administratia prezidentiala [fie ea si intr-un regim pur prezidential cum este cel american], ci la angajatii din sistemul public – o diferenta insemnata. Insa chiar si in traditia americana a existat tendinta de a incerca sa controleze birocratia prin politizare, iar atunci cand nu a putut sa o faca direct a recurs la cresterea personalului Casei Albe, creand un fel de „contra-birocratie” care sa contra-balanseze birocratia federala.
@Dromichaetes 1. Ma bucur sincer sa te am printre cititori 🙂
2. Am considerat depolitizarea institutiilor utopica intr-o oarecare masura din cauza numeroaselor increngaturi existente intre centru si provincie, intre sefi si subordonari, intre prmari, sefi de consilii judetene si toti membri de partid beneficiari de contracte. Eliminarea acestor increngaturi ar reprezenta in mod cert moarte unui sistem, sistem pe spatele carora traiesc foarte multi. In acest context tot ce pot sa mai sper e ca timpul, amintit de tine, care sa rezolve situatia sa nu fie transpus in decade.
Salut, bineinteles ca @Dromichaetes are dreptate, fara dubiu. In clipa cand Romania va avea o birocratie formata din „civil servants” dupa moidelul anglo saxon (inclusiv cel american 🙂 ) tara asta si-a cucerit viitorul, terminand tranzitia.
Pingback: o initiativa buna « Camil Stoenescu
Pingback: Noua Politica: Blogosfera politica la congresul PNL « ALIANTA DREPTEI
ai mare dreptate dar vorba celor care au commentat mai sus…..ce se mai poate face in Romania ?
voi tineri trebuie sa faceti ceva altfel mai dureaza 100 de ani pana o sa putem sa traim decent dupa munca noastra !
felicitari pentru blog si salutari cu respect tie si cititorilor tai !
cu siguranta vreau sa urmaresc acest blog !
Multumesc mult pentru aprecieri.