Despre Congresul PNL din mai multe privințe

Ieri am fost la Congresul PNL. Salut încă o dată inițiativa lui Cristi. Ea s-a materializat pentru prima dată ieri, când mai mulți bloggeri (aici îi amintesc pe Cristi, Paul, Nenea Lars, Oana, Bogdan, Ionuț) au fost prezenți la eveniment.

Prima perspectivă din care vreau să discut despre congres este cea comunicațională. Părerile despre recent încheiatul congres au fost împărțite. Oamenii din interiorul sau din anturajul PNL-ului l-au caracterizat drept un congres al normalității care a făcut notă discordantă, fiind diferit de circul oferit de PSD. De partea cealaltă, dacă i-ai întreba pe jurnaliști cum a fost, ți-ar răspunde că s-au chinuit enorm de mult să scoată ceva bun de dat din el. Asta pentru că partidele politice, în complicitate cu mass-media (sau invers), au schimbat modul de a face agenda politică. Acest lucru s-a întors împotriva PNL ieri. E clar că liberalii au înlocuit circul oferit de PSD, dar nimicul cu care circul a fost înlocuit nu a adus prea multe lucruri pozitive.

Orice eveniment, pe lângă scopul de bază pentru care e organizat, are și un scop (o latură mai bine spus) comunicațional/ă. Congresul de ieri n-a părut a avea așa ceva, iar delegații sau presa n-au părut a avea vreun statut prea important. Când organizezi un eveniment de o asemenea amploare, cu o vizibilitate atât de mare, e crunt să lași lucrurile la voia întâmplării. Iar asta s-a văzut. De la faptul că lucrările au început cu întârziere și până la faptul că presa n-a avut ce să dea o zi întreagă. Când clamezi politica bunului-simt și un alt fel de a face politică, ce poți transmite când delegații congresului stau pe hol în timpul discursului președintelui lor? Orice altceva, dar nu politica bunului-simț.

Nu știu cine l-a învățat pe Crin că e bine să vorbești atât de mult. Sau poate că adoptarea votului pe liste i-a dat senzația că nici de consilieri pe probleme de comunicare nu mai are nevoie… Încă nu mi-e clar ce fel de om politic crede că un discurs de peste o oră poate aduce ceva bun, indiferent de conținutul său. De aici nu reies decât grave carențe la nivel comunicațional. Să faci un discurs bun înseamnă și să ții cont de publicul căruia îi prezenți discursul. Să știi că ai în față sute de delegați care vin de departe și care, fie vorba între noi, nici nu sunt foarte interesați de ce ai să spui tu, dar cu toate acestea să te încăpățânezi într-un discurs kilometric care te-a făcut până și pe tine să-ți pierzi răbdarea, e deplasat. Cu toții putem observa că lui Crin a început să-i placă vorba, dar nici chiar așa… Cu astfel de discursuri Crin nu face decât să le dea apă la moară celor care îl acuză de formă fără fond.

De Ludovic nu prea am ce spune. Că nu ți-ai pregătit nici măcar câteva idei pentru discurs denotă un dezinteres total. Apariția lui Orban a părut mai degrabă să scoată la iveală o luptă artificială a cărei singur scop a fost să nu-l lase pe Crin singur candidat.

Din punct de vedere politic o singură chestiune mi-a atras atenția din discursul lui Crin: PNL nu va mai fi un partid liberal pur. Fostul și noul președinte al partidului a vorbit despre o strategie pusă în practică de PDL încă de la înființare: înglobarea tuturor curentelor de centru-dreapta, într-un sistem de genul economie liberală, sistem social cu valori creștin-democrate și cultură conservatoare. Chiar sunt surprins de faptul că reacțiile față de aceste afirmații pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

E clar că prin această decizie PNL și Crin Antonescu anulează o temă de atac față de principalul adversar, PDL. Partidul condus de Boc nu mai poate fi acuzat că e un partid de tipul catch-all, atât timp cât și foștii acuzatori încep să aplice aceeași strategie. Sunt foarte curios cum vor reacționa vechi membri liberali față de această nouă orientare. Mi-am amintesc chiar că Adrian Cioroianu afirma că și-ar dori ca sistemul politic să fie format în așa fel încât el, un liberal pur sânge, să se confrunte cu un conservator sau cu un creștin-democrat din alt partid.

Cu ce-am rămas eu după acest congres? Cu impresia că PNL e la acest moment departe de ceea ce clamează că e și de ce își dorește să fie.