Victor Ponta începe să semene cu Cozmin Gușă

Că Ponta l-a făcut cu ou și cu oțet pe predecesorul său, Mircea Geoană, cred că am aflat cu toții. Și mai interesant e că amplul interviu reprezintă cea mai virulentă apariție a lui Ponta de când e președintele PSD. Cel puțin mie așa mi se pare. De ce acum? Pot fi ridicate mai multe ipoteze. De ce în Evenimentul Zilei? Greu de spus. Vă invit să citiți întregul interviul aici, dar și răspunsul lui Geoană aici. Unde e răspunsul lui Geoană? În Hotnews 🙂 .

Cu toate că atacurile punctuale lansate în interviu au fost numeroase, ele nu sunt foarte importante din punct de vedere comunicațional. Întregul e mai important. Pot înțelege rațiunea acestui întreg: poporul e cu nervii la pământ din cauza situației actuale, Băsescu îl scoate din minți pe zice trece etc., iar din când în când același popor își amintește că în decembrie s-ar fi putut schimba ceva. De ce persistă atât de mult această senzație? Nu pentru că Geoană+PSD ar fi fost cine știe ce sculă de basculă, ci pentru că simbolistica unui scrutin prezidențial e foarte importantă. Fie că votezi cu unul sau cu altul, fie că nu vă votezi deloc, fie că spui că te interesează, fie că spui că nu dai doi bani pe ce se întâmplă, în rarele momente când te gândești aștepți o schimbare. Asta pentru că se încheie un ciclu și începe altul. Pe baza acestui raționament pot înțelege obiectivul interviului, dar, din scurta mea experiență, am învățat că deseori în politică ce iei cu o mână dai cu cealaltă.

În interviul amintit, ziaristul aduce aminte de Cozmin Gușă într-o discuție legată de datoriile partidului din campanie. Eh, după acest interviu Ponta îmi seamăna din ce în ce mai mult cu Cozmin Gușă. De ce? Pentru că se arată disponibil să calce pe cadavre. Asta îl poate ajuta pe termen scurt, dar și de această dată trag aceeași concluzie pe care o trăgeam și după articolul Liderii opoziției la apel: nu-l văd bine pe viitor.

Să ne amintim că Victor Ponta a fost purtătorul de cuvânt al lui Mircea Geoană în campania prezidențială și oricât încearcă să minimizeze acest lucru el nu rămâne lipsit de importanță. Să fii purtător de cuvânt într-o campanie prezidențială nu e ca și cum ai fi propus director la nu știu ce deconcentrată (că tot e la modă cuvântul) de către partid. Mi-e imposibil să cred că un om se raliază unei astfel de cauze și într-o asemenea poziție fără a crede în victorie. Nu cred că Ponta, neîncrezător fiind în puterile candidatului propriu, a fost obligat să-i fie purtător de cuvânt (poate doar obligat de interes). Totodată, acuzele ce reies din interviu nu sunt legate exclusiv de înfrângere, ci sunt probleme ce au dăinuit în timp.

Acum eu ce să înțeleg? Că Ponta și-a dat seama în 7 decembrie că mogulii conduc PSD? Să fim serioși.

În altă ordine de idei, câte avantaje și câte dezavantaje îi va aduce lui Ponta această predispoziție de a călca pe cadavre rămâne de văzut.