Cu toate că ne aflăm la doar două luni distanţă de momentul alegerilor locale, interesul pentru scrutinul din 5 iunie pare destul de scăzut. Agenda media şi agenda populaţiei rămân în continuare dominate de subiecte naţionale, anticorupţia, salariile sau subiectele punctuale precum Legea dării în plată sau criza infestării cu bacteria E.coli blocând accesul luptelor electorale de la nivel local către presa naţională.

Contextul politic naţional contribuie decisiv la problema de vizibilitate pe care alegerile locale o au până în momentul de faţă. Experimentul guvernului tehnocrat a lăsat ambele partide mari să activeze într-un an electoral fără a avea pârghiile necesare cunoscute (fie ele de putere sau de opoziţie). Totodată, reforma clasei politice (obiectivul politic declarat al impunerii unui guvern tehnocrat) pare că a rămas la stadiul de deziderat, ne având forţa de a deveni o temă de campanie la alegerile locale decât pentru candidaturile din afara sistemului (USB, M10, independenţi) şi pentru o categorie de electorat marginală chiar şi pentru urban.

Surprinzătoare este şi lipsa sondajelor de opinie la nivel naţional. Cifrele despre cum arată votul politic sunt răzleţe şi contribuie la imposibilitatea impunerii unei încradrări de luptă/competiţie/război pentru alegerile locale din partea presei. Însă din puţinele cercetări care ies la iveală e cert un lucru: numărul nehotărâţilor este extrem de mare.

În toată această perioadă pre-electorală, cele două partide mari au avut abordări diferite asupra pregătirii alegerilor locale. PSD a preferat să stea în umbră şi la pândă, funcţionând doar răzleţ la nivel politic central prin mişcări în Parlamanet sau poziţionări faţă de actualul guvern. N-au încercat să facă un eveniment din desemnarea candidaţilor şi nici n-au mizat pe evenimente de forţă la nivel local. PSD pare un partid care n-are ce „spune” la aceste alegeri locale. Suprinzător (sau nu?), după o campanie de imagine accelerată petrecută cu câteva luni în urmă, Liviu Dragnea a ieşit din lumina reflectoarelor. Cu toate că peste PSD s-au abătut multe în ultima vreme, al său preşedinte e practic inexistent. De remarcat faptul că Victor Ponta fructifică din plin această prezenţă în lipsă a actualui preşedinte al PSD, fostul premier încercând prin orice mijloace să facă ştiri şi să fie prezent în media.

De partea cealaltă, liberalii au consumat multe resurse la nivel local şi au încercat să facă din lansările de candidaţi evenimente cu însemnătate pentru municipii şi judeţe. Au încercat să facă un subiect în sine din alegerea candidaţilor, efort început încă de anul trecut printr-o campanie electorală internă de desemnare a candidaţilor, încercând să compenseze la nivel de imagine deficitul de primari faţă de PSD. Cu toate că această strategie le-a oferit oportunităţi mai multe de vizibilitate locală în comparaţie cu PSD, PNL se confruntă cu două probleme la nivel naţional: scăderea din sondaje a preşedintelui Iohannis a fost resimţită şi de partid, iar fărâmiţarea dreptei în Bucureşti pune sub semnul întrebării câştigarea de către liberali a capitalei şi a unui număr important de sectoare.

În tot acest context, alegerile locale par că se îndreaptă spre competiţii locale, punctuale, care nu vor fi influenţate într-o proporţie mare de imaginea generală, naţională, importanţa votului politic la alegerile locale din 2012 (cazul USL) fiind departe de a se reedita anul acesta. Aflaţi în faţa situaţiei ce nu le dă posibilitatea de a marşa pe votul politic şi plecând cu un deficit de forţe important faţă de PSD în urma Ordonanţei Dragnea şi a plecării unui număr important de primari, liberalii se văd nevoiţi să performeze în anumite puncte cheie locale pentru a reuşi să iasă din alegerile locale pe picior de egalitate cu PSD. Dacă în Transilvania şi în Muntenia PNL şi PSD îşi împart relativ egal supremaţia, posibil şi în număr efectiv de voturi, cheia alegerilor locale pare să stea în Moldova.

Avem 10 judeţe: Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău, Vaslui, Vrancea, Galaţi, Buzău, Brăila. În turul II al alegerilor prezidenţiale Klaus Iohannis a strâns 1 195 323 de voturi în aceste judeţe (aproximativ 45,4%), iar PNL + PDL + FC au strâns împreună 399 481 de voturi (aproximativ 30,5%) la alegerile europarlamentare din 2014. Totodată, liberalii deţin, teoretic, 3 municipii reşedinţă de judeţ (dacă numărăm şi municipiul Bacău) şi un singur Consiliu Judeţean (dacă atribuim judeţul Iaşi liberalilor). Calculul e simplu: se împart 20 de funcţii (10 de primari reşedinţă de judeţ, 10 de preşedinţi de Consilii Judeţene), din care liberalii au deocamdată 3-4. Dacă PNL reuşeşte să câştige aproape jumătate dintre ele în urma alegerilor din 5 iunie, atunci scorul partidului poate fi aproape de cel al PSD în Moldova, parte importantă a bazinului electoral al PSD dintotdeauna, iar acest lucru se va reflecta hotărâtor inclusiv în scorul naţional. Dezavantajul liberalilor stă în numărul mult mai mic de primari cu care întră în alegeri, fapt ce le reduce şansele pentru câştigarea consiliilor judeţene, însă PNL compensează prin candidaturile cu şanse de la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ. Având 2 primari în funcţie cu şanse mari de a câştiga alegerile (Ion Lungu – Suceava, Dragoş Chitic – Piatra Neamţ), dar şi cu alţi candidaţi cu şanse importante de câştig (Marius Bodea – Iaşi, Dragoş Luchian – Bacău, Cătălin Boboc – Brăila, Nicuşor Ciumacenco – Galaţi, Oviudiu Anghel – Buzău), PNL se poate afla în situţia de a clama victoria în urbanul din Moldova după alegerile din 5 iunie, semnal extrem de important mai ales în perspectiva alegerilor parlamentare.

Cu toate că la nivel naţional alegerile locale nu par a suscita un prea mare interes, acest lucru ducând şi la imposibilitatea dezvoltării unor teme centrale de campanie, situaţia regională în Moldova stă relativ diferit. Lipsa de speranţa este principala concluzie care reiese din toate sondajele de opinie locale, indiferent de judeţul Moldovei în care au fost făcute, iar „cea mai săracă regiune a Uniunii Europene”, „lipsa locurilor de muncă”, „emigraţie masivă” sunt lucruri resimţite de populaţie, indiferent că vorbim de cea urbană sau de cea rurală. Toate acestea fac din campania ce va urma una în care, spre deosebire de alte zone ale ţării, mesajul/proiectul/emoţia chiar să conteze. În contextul în care social-democraţii nu reuşesc să găsească un fir roşu de campanie nici măcar la nivel central, cu atât mai puţin la nivelul regiunilor, capacitatea liberalilor de a pune în practică o campanie unitară în zona Moldovei le poate aduce un plus important pe 5 iunie.

Ne aşteaptă o campanie electorală atipică: interes general scăzut în comparaţie cu importanţa alegerilor. Doar afişajul electoral al candidaţilor care vor să profite de luna de pre-campanie pentru a-şi creştea notorietatea pare să ne aducă aminte că pe 5 iunie vom avea alegeri. Însă în tot acest calm dezinteresat, Moldova poate face notă discordantă, iar scorul din regiunea de nord-est a României va fi hotărâtor pentru scorul naţional.

Articol publicat și pe blogurile Adevărul

Tagged on:                                     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.