PD-L, ce reprezinti?

Recunosc ca nu sunt un as in ale politicii. Si cand zic politica ma refer la adevaratul sens al politicii, nu la ce se intampla in mare parte la noi. Faptul ca de la o varsta frageda am stiut ce se intampla in lumea „politica” romaneasca si faptul ca urmaresc de la aceeasi varsta frageda canalele media adecvate pentru acest subiect nu-mi dau dreptul sa spun ca am habar despre ce inseamna politica. Nici faptul ca multi dintre ai nostri conducatori nu stiu acest lucru nu-mi poate sta drept scuza. Nici adevaratele informatii regasite in unele carti, in unele articole sau din spusele unor oameni care chiar stiu ce inseamna politica nu ma legitimeaza sa spun ca am o baza in ale politicii, ci poate doar imi dau dreptul sa afirm ca inteleg unele lucruri si ca sunt destul de matur sa privesc lucrurile cat pot de obiectiv, ferit intr-o mare masura de manipulare.

Cu toate acestea o problema m-a sacait de multe ori. Am evitat sa o transpun in scris temandu-ma de ceea ce am vorbit mai sus, de nestiinta, de nestapanire de termeni sau de concepte. Si totusi incerc sa abordez problema invitandu-va pe voi sa ma lamuriti daca puteti (si cand spun voi ma refer la toti cei care din cand in cand citesc ce aberez, dar in principal oamenii care au mai mult habar decat mine in acest domeniu, si anume Alina Gorghiu, Mihnea, Lilick etc.).

Avem trei partide importante pe scena politica romaneasca. Avem un partid national liberal cu o istorie in spate, cu niste reprezentanti de seama (majoritatea nemaifiind printre noi), un partid cu o oarecare ideologie bine definita. Cu exceptia obisnuitelor derapaje populiste care nu sunt in concordanta cu ideologia liberala, patru ani de zile am trait totusi sub o guvernare liberala. Poate gresesc, dar chiar am simtit uneori ca ideologia partidului, valorile sale, au fost transpuse in programe, in decizii. Nu discut acum despre caracterul pozitiv sau negativ al acestor decizii, ci doar despre consistenta lor, despre originea lor.

Avem deasemenea un partid social-democrat. Un partid cu o istorie mai recenta, rupt din Frontul Salvarii Nationale la doar cativa ani dupa revolutie. Un partid de stanga, un partid cu o constitutie ciudata, un partid bazat pe capii (da, le spun capi, pentru ca de multe ori se aseamana ca capii lumii interlope) din teritoriu. Nu-mi amintesc foarte multe din guvernarea social-democrata. Probabil eram prea mic ca sa vad lucrurile trecute prin „ochelarii” unei ideologii politice. Totusi, i-am vazut in opozitie, i-am vazut in campanie, ii vad de cateva luni la guvernare si imi dau senzatie ca au ceva in consistenta care se asemeana cu ideologia de partid. E adevarat ca si ei au stat ani in sir in spatele unei identitati, in spatele unei imagini, in spatele unui om: presedintele Iliescu (ce-i drept, toti am stat in spatele acestei identitati fie ca am vrut fie ca nu). Chiar ma gandeam intr-o zi (si asta pentru ca nu imi amintesc; de fapt nu am cum sa-mi amintesc) oare cum era structurat partidul in vremea presedintelui Iliescu… Nu-mi amintesc sa fi auzit vreodata in acea vreme de bine-cunoscutii baroni locali, dar asta nu inseamna ca nu au existat sau dimpotriva ca au existat, eu spun doar ca nu am auzit, iar de existenta lor in acele vremuri tot voi ma puteti lamuri.

Inainte sa ajung si la al treilea pion important din viata politica romaneasca vreau sa spun ca interferentele identificate de mine intre ideologiile partidelor de mai sus si „aplicatiile” efective in viata politica de zi cu zi ale partidelor nu stiu daca reprezinta neaparat ceva voit, ceva gandit sau doar o pura intamplare.

Cum spuneam, ajungem si la al treilea partid important din viata politica romaneasca: PD-L. Urmas al Partidului Democrat, tot parte rupta din istoricul FSN, PD-ul a trecut printr-o perioada nefasta nu cu multi ani in urma, o perioada in care scoruri de sub 10% nu reprezentau lucruri neasteptate. Trecut prin diferite schimbari de denumire si prin absorbtii de liberali razvratiti partidul a ajuns astazi sa ocupe primul loc pe scena politica romaneasca (stiu ca numarul de voturi de la parlamentare a fost in favoare PSD-ului, dar cred ca putem atribui PD-L-ului prima treapta pe scena politica romaneasca pentru ca au presedintele in functie al tarii, primul ministru si pentru ca PSD a beneficiat mereu de un electorat fidel: rural, in varsta, constant intre anumite limite la fiecare exercitiu electoral de dupa revolutie). Cu toate acestea, daca stau sa analizez Partidul Democrat-Liberal la acest moment nu-l pot identifica decat cu Basescu. Cu mici exceptii reprezentate de oameni care au habar, de oameni demni de incredere, nu pot caracteriza PD-L-ul in nici un fel. Nu-i pot identifica o ideologie (nici macar pe hartie), nu-i pot identifica o strategie politica, nu-i pot intelege actiunile decat daca ma ghidez dupa principiul „puterea trebuie sa fie la noi cu orice pret”. De ce sa fie la voi? Ce faceti cu ea? Nu stiu daca mi-ar putea raspunde. In tot acest joc Basescu e un pion important. De fapt e „regele” care a transformat regina, nebunii, caii si turele in niste pioni. Si doar de pioni a avut nevoie pentru a ajunge in frunte. Per ansamblu, de apreciat. Dar problema cu care ma confrunt eu e alta. Ce reprezinta PD-L la acest moment? Cu ce se identifica din punct de vedere politic? Problema ridicata de mine (care se poate nici sa nu fie o problema) nu reprezinta un vot de blam pentru partid, ci doar un execitiu sincer prin care as vrea sa aflu.

P.S. Ar fi foarte interesant ce ar spune domnul Cristian Preda despre aceasta chestiune. Un domn care dispune de vaste cunostinte in ale domeniului si care ne-ar putea vorbi si din interior, fiind in acest moment parte din Partidul Democrat-Liberal (nu stiu neaparat daca sub forma de membru sau doar de consilier, dar nu conteaza). Si daca tot am ajuns aici vreau sa salut prezenta dumnealui in blogosfera. Mai avem nevoie si de astfel de pareri.