Mihnea ne pune la dispoziţie în ultimile sale articole două discursuri de urmărit. Dacă aveţi de unde rupe două ore merită să-i urmăriţi pe Obama şi pe Hillary Clinton. Dacă nu aveţi însă două ore la dispoziţie ajung şi zece minute pentru a vă da seama despre ce am să vorbesc eu aici.
Politica românească nu are oratori. Şi nu ştiu ce părere aveţi voi despre asta, dar eu cred că e un mare minus pentru oricare lider şi pentru oricare partid. Legătura care se crează între un lider şi mase printr-un discurs nu poate fi egalată de nici un alt mijloc. Nu cred că mai trebuie să aduc aminte câtă lume a privit confruntările din campania pentru prezidenţiale. Românii vor să-şi vadă conducătorii, românii vor să-şi cunoască conducătorii şi ce mijloc mai bun au pentru toate acestea dacă nu discursul? Cum spuneam şi mai sus, e de ajuns să-i priveşti doar câteva minute pe cei doi politicieni americani citaţi mai sus pentru a simţi, indiferent de simpatiile sau convingerile tale, că aceştia chiar îţi transmit ceva.
Campania prezidenţială şi chiar un exemplu pe care îl am proaspăt în memorie, vizita din Moldova a preşedintelui, îmi arată totuşi că scena politică românească nu e chiar la zero din punctul de vedere al oratorilor, ci la unu: Traian Băsescu. Să ne înţelegem. Nu vorbesc aici de simpatii, de convingeri politice sau mai ştiu eu ce. Vorbesc pur şi simplu de retorică sau mai bine zis de oratorie (am spus „mai bine zis de oratorie” pentru că expresia e „a fi un bun orator”). E singurul care poate crea în orice moment legătura de care are nevoie pentru a-şi trimite mesajele.
Să nu-mi veniţi cu Crin. Nu. Crin s-a născut talent şi a murit speranţă. Din punct de vedere oratoric, Crin s-a născut şi a murit odată cu congresul în care a fost ales preşedintele PNL. A încetat să transmită demult. A încetat să lege şi se limitează doar la a transmite mesaje. Nu e vorba că nu-şi doreşte mai mult. Atâta poate.
La socialişti nici nu se pune problema de oratori.
Închei prin a vă întreba: de ce ai noştri lilderi nu sunt buni oratori?
ma, avem si noi ceva ceva… basescu are vocea. antonescu are darul, dar e necizelat. ar mai fi vadim, intr-o anumita masura, daca n-ar fi nebun de legat. dar cam atat..
Eu vad altfel. Vadim are vocea, Basescu are darul, Antonescu are ceva, dar nici el nu stie ce.
Pentru ca pana la alegerile din noiembrie-decembrie poporul n-a cerut un orator la conducere. Lumea se multumeste sa observe cine se pricepe mai bine la care-pe-care.
@Dan Mi-e greu sa-ti dau dreptate in prima afirmatie. Doar pentru ca poporul n-a avut parte de un lider dornic sa comunice intens prin discurs asta nu inseamna ca poporul n-a vrut sau n-a cerut.