Bătălia pentru București – mai complicată ca niciodată

Mi-e peste putință să înțeleg problema internă de la PDL legată de candidatura pentru Primăria Generală. Dacă n-ai ști despre ce e vorba ai putea crede că PDL are asigurată victoria, iar acum se bat pe cine va fi următorul primar al Capitalei.

N-am sondaje (nu de astea de la tv, ci de alea adevărate), dar lumea zice că Oprescu nu poate pierde al doilea mandat. În afara actualului primar și-au mai anunțat intenția de a candida Irinel Columbeanu, Nicușor Dan (tipul de Asociația Salvați Bucureștiul) și Gigi Becali. Mai lipsesc doi: candidatul PDL și candidatul PP-DD, Dan Diaconescu fiind nevoit să trimită în luptă un candidat pentru a putea transforma procentul actual al intenției de vot în voturi pentru Consiliul General al Capitalei. Cam în aceeași cheie se poate interpreta la o primă vedere și candidatura patronului stelist. Noua alianță PRM-PNG are ca principal obiectiv intrarea în CGMB și câștigarea a cât mai multe locuri acolo, iar acest lucru nu se poate face fără candidat. Am spus la o primă vedere deoarece candidatura lui Becali poate fi privită și ca o încercare de a fura o anumită parte din electoratul actualului primar. Rămâne de observat acest al doilea obiectiv.

În consecință, ne mai rămâne să discutăm despre un singur candidat: cel al PDL. Repet, mă depășește conflictul intern pe seama viitorului candidat la Primărie. E adevărat, nu cunosc jocurile de culise, dar mi se pare că PDL caută armele cele mai proaste pentru a-și atinge obiectivul: să piardă onorabil Primăria și să împiedice USL să aibă majoritate în CGMB (sau mai bine in ordine inversă). De ce zic asta? Închipuiți-vă o luptă între Oprescu, Columbeanu, Nicușor Dan și Becali. Așa-i că singurul care mai lipsește din această ecuație e Silviu Prigoană, nu? Mi-e imposibil să înțeleg cum ar putea Prigoană pierde onorabil cu Oprescu și cum ar putea trage PDL-ul spre un scor care să ducă USL sub 50%.

Cu toate acestea, pe de altă parte sunt de înțeles. Democrat-liberalii se află, la mai puțin de trei luni până la alegeri, în situația de a nu avea un candidat viabil care să poată să ajute partidul în lupta pentru Consiliul General. Dar chiar și așa, să rămâi și în această situație blocat în noua modă de recrutare din politica autohtonă (un foarte interesant articol despre sondajele de opinie ca formă de recrutare a candidaților pentru alegeri aici) mi se pare neproductiv.

Concluzionând, cred că invingătorul de la București (dat de această dată de locurile din Consiliul General și de numărul primarilor de sector) va depinde de cât de bine vor lucra partenerii din cele două tabere. Pozițiile lui Oprescu față de USL au fost destul de evazive în ultimul timp, iar lucrul cel mai important în transformarea scorului lui Oprescu în procente pentru USL la CG va fi campania. De cealaltă parte, nu mi-aș pune baza în candidatul pentru Primăria Generală, ci în candidații pentru sectoare. Iar aici trebuie să nu uite că Piedone e peste tot și nicăieri, Negoiță n-ar mai vrea, iar Poteraș nu prea ar mai putea.