Sau s-a înscris Cernea în partid? În orice caz, “ACUM” văd că e cuvântul de ordine în opoziție.
Jurnalul Național print
Ieri am fost la Congresul PNL. Salut încă o dată inițiativa lui Cristi. Ea s-a materializat pentru prima dată ieri, când mai mulți bloggeri (aici îi amintesc pe Cristi, Paul, Nenea Lars, Oana, Bogdan, Ionuț) au fost prezenți la eveniment.
Prima perspectivă din care vreau să discut despre congres este cea comunicațională. Părerile despre recent încheiatul congres au fost împărțite. Oamenii din interiorul sau din anturajul PNL-ului l-au caracterizat drept un congres al normalității care a făcut notă discordantă, fiind diferit de circul oferit de PSD. De partea cealaltă, dacă i-ai întreba pe jurnaliști cum a fost, ți-ar răspunde că s-au chinuit enorm de mult să scoată ceva bun de dat din el. Asta pentru că partidele politice, în complicitate cu mass-media (sau invers), au schimbat modul de a face agenda politică. Acest lucru s-a întors împotriva PNL ieri. E clar că liberalii au înlocuit circul oferit de PSD, dar nimicul cu care circul a fost înlocuit nu a adus prea multe lucruri pozitive.
Orice eveniment, pe lângă scopul de bază pentru care e organizat, are și un scop (o latură mai bine spus) comunicațional/ă. Congresul de ieri n-a părut a avea așa ceva, iar delegații sau presa n-au părut a avea vreun statut prea important. Când organizezi un eveniment de o asemenea amploare, cu o vizibilitate atât de mare, e crunt să lași lucrurile la voia întâmplării. Iar asta s-a văzut. De la faptul că lucrările au început cu întârziere și până la faptul că presa n-a avut ce să dea o zi întreagă. Când clamezi politica bunului-simt și un alt fel de a face politică, ce poți transmite când delegații congresului stau pe hol în timpul discursului președintelui lor? Orice altceva, dar nu politica bunului-simț.
Nu știu cine l-a învățat pe Crin că e bine să vorbești atât de mult. Sau poate că adoptarea votului pe liste i-a dat senzația că nici de consilieri pe probleme de comunicare nu mai are nevoie… Încă nu mi-e clar ce fel de om politic crede că un discurs de peste o oră poate aduce ceva bun, indiferent de conținutul său. De aici nu reies decât grave carențe la nivel comunicațional. Să faci un discurs bun înseamnă și să ții cont de publicul căruia îi prezenți discursul. Să știi că ai în față sute de delegați care vin de departe și care, fie vorba între noi, nici nu sunt foarte interesați de ce ai să spui tu, dar cu toate acestea să te încăpățânezi într-un discurs kilometric care te-a făcut până și pe tine să-ți pierzi răbdarea, e deplasat. Cu toții putem observa că lui Crin a început să-i placă vorba, dar nici chiar așa… Cu astfel de discursuri Crin nu face decât să le dea apă la moară celor care îl acuză de formă fără fond.
De Ludovic nu prea am ce spune. Că nu ți-ai pregătit nici măcar câteva idei pentru discurs denotă un dezinteres total. Apariția lui Orban a părut mai degrabă să scoată la iveală o luptă artificială a cărei singur scop a fost să nu-l lase pe Crin singur candidat.
Din punct de vedere politic o singură chestiune mi-a atras atenția din discursul lui Crin: PNL nu va mai fi un partid liberal pur. Fostul și noul președinte al partidului a vorbit despre o strategie pusă în practică de PDL încă de la înființare: înglobarea tuturor curentelor de centru-dreapta, într-un sistem de genul economie liberală, sistem social cu valori creștin-democrate și cultură conservatoare. Chiar sunt surprins de faptul că reacțiile față de aceste afirmații pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.
E clar că prin această decizie PNL și Crin Antonescu anulează o temă de atac față de principalul adversar, PDL. Partidul condus de Boc nu mai poate fi acuzat că e un partid de tipul catch-all, atât timp cât și foștii acuzatori încep să aplice aceeași strategie. Sunt foarte curios cum vor reacționa vechi membri liberali față de această nouă orientare. Mi-am amintesc chiar că Adrian Cioroianu afirma că și-ar dori ca sistemul politic să fie format în așa fel încât el, un liberal pur sânge, să se confrunte cu un conservator sau cu un creștin-democrat din alt partid.
Cu ce-am rămas eu după acest congres? Cu impresia că PNL e la acest moment departe de ceea ce clamează că e și de ce își dorește să fie.
Îmi face o deosebită plăcere să vă anunț că am publicat un articol cu titlul “Politics in Romania, twenty years on” în revista Behind the Spin, public relations for students and young practitioners. Puteți citi articolul aici.
Mii de mulțumiri pentru ajutorul dat Oanei Jinga, a mea colegă momentan plecată în UK, dar și lui Mihnea și lui Cristi pentru sfaturi.
Solomon a fost arestat. Se vorbește ba că justiția își face treaba, ba că l-a supărat pe ăl’ mare, ba că l-a dat în gât Penescu ș.a.m.d. Puțin mă interesează toate aceste chestii.
Cu toate acestea, situația mă interesează dintr-o altă privință. Una comunicațională. E cert că situația are și o asemenea latură, dar cu identificatul publicului țintă mi-e mai greu.
Să trecem în revistă câteva lucruri întâmplate astăzi: manifestații în fața teatrului din Craiova, manifestații în satul unde își are casa de vacanța primarul Craiovei, slujbe de susținere, interviuri luate susținătorilor, ba chiar manele cu versuri adaptate pentru situația dată. Toate acestea au putut fi vizionate astăzi pe Realitatea, dar nu și pe Antena 3. Subiectul a avut o amploare mult mai mică pe canalul trustului Intact, iar abordarea a fost una diferită. Anteniștii s-au învârtit, ca de obicei, în jurul cozii, “lovind” fără opreliște în “portocala mecanica”(sau stricată) a politicii românești.
Că Realitatea e momentan mult mai ponderată în ton decât Antena 3 asta e clar. Când Dana Grecu își începe emisiunea cu “Guvernul ne vrea morți”, iar Gabriela Vrânceanu Firea cu “Guvernul ne crede proști”, e clar că s-a întrecut limita. Ținând seama de acest context, cum decodăm ceea ce s-a întâmplat azi? Ok. Sper că nimeni nu crede că manifestațiile de azi au fost întâmplătoare sau că din greșeală o cameră de la Realitatea a fost în biserica în care preotul îndruma enoriașii să se roage pentru al lor primar. Am înțeles. Presiune publică. Dar pentru ce? Pentru imagine sau pentru justiție? Prima aș putea să o iau în considerare. Băi, ăsta o să iasă. Azi, mâine, poimâine, o să iasă. Poate o să mai și candideze, nu putem să-l lăsăm așa. Să arătăm cât de mult îl iubește lumea. Asta pot înțelege. Dar oare acest fel de presiune mai poate avea și un alt scop în această țară?
Vă rog pe voi să mă ajutați să înțeleg.
P.S. De azi fac parte din comunitatea Leacul Durerii 
Pentru astăzi propun 3 articole spre citire. După citire propun și tragerea unor concluzii:
Unde e presa românească de azi? La pământ. De ce? Pentru că un editorial publicat în 2000 într-un ziar de partid e mult mai realist și mai obiectiv decât un editorial publicat în 2010 într-un ziar economic, pentru că jurnalistul care a creat o școală de presă și care a scris în 2001 un articol superb azi a distrus un ziar și recurge la titluri de genul “Nutzy - Spaima Puții”, pentru că un alt jurnalist schimbă taberele trecând de la o extremă la alta, pentru că un fost purtător de cuvânt al guvernului își permite să publice în anul 2010, într-un editorial de ziar economic, niște mizerii, iar argumentele pot continua la nesfârșit.
Îi mulțumesc doamnei profesoare AMT pentru că mi-a reamintit cam unde e presa română de azi.
Hotnews a anunțat că surse parlamentare le-au șoptit că deputații Ioan Timiș și Mihai Banu se pregătesc să părăsească PNL. O curiozitate bolnavă m-a făcut să vreau să aflu mai multe despre ei, interesant fiind de ce face un parlamentar (pe lângă faptul că e parlamentar). Să ne aplecăm puțin asupra lui Ioan Timiș zic.
Ioan Timis nu face prea multe. El e parlamentar. În adevăratul sens al cuvântului. Din ‘90 și până în prezent el a fost doar parlamentar (cu o singură pauză între ‘96 și 2000, pauză în care a devenit lector universitar la Universitatea din Petroșani; no ofense, dar chiar există așa ceva?!). Da. Ați auzit bine. De 20 de ani el e parlamentar. Să nu vă mirați că nu ați auzit de el. Nici nu aveați cum. N-a făcut nimic remarcabil cu excepția faptului că a schimbat partidele ca pe șosete. A fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională Hațeg, a câștigat primul mandat de parlamentar fiind membru FSN în ‘90, a câștigat al doilea mandat în ‘92 din partea PD, în ‘95 a urmat o scurtă perioadă de independență, în 2000 a revenit la prima dragoste (Camera Deputaților) din partea PSD de data aceasta (PDSR la acea vreme). În 2004 a mai câștigat un loc de parlamentar, tot din partea PSD, dar în 2006 a avut problemă cu o ureche, s-a dezechilibrat și a tras spre dreapta, la PNL (asta după încă o scurtă perioadă de independență). Acum se pare că urechea s-a vindecat și lasă dreapta pentru colegii independenți (și viitori progresiști), independenți care zic că trag spre centru-stânga.
Întrebarea e: ce a făcut tânărul profesor de la Școala Peștiana de a ajuns să-și ducă traiul din meseria de parlamentar? Răspunsul cred că se află în perioada ‘82-’89 când a fost șef de filială la OJT Hațeg.
Puteți schimba sigle și nume, puteți face revoluții ale bunului-simț, puteți să vă puneți tituleștii la conducere, comuniștii n-au murit ci fac guvern din umbră (că tot e la modă sintagma).
Twitter-ul și Facebook-ul au vuit azi de urări. Fotbaliștii de la Dinamo au împărțit flori, polițiștii în intersecții la fel, primarii la metrou ș.a.m.d. A venit primăvara calendaristică, dar spre surprinderea mea majoritatea urărilor au fost adresate femeilor. La fel și florile oferite de către cei amintiți mai sus.
Situația mă depășește. Dacă azi femeile primesc urări, mărțișoare, flori etc., atunci pe 8 martie ce se mai întâmplă? Din câte știu eu primăvara vine pentru toți, că doar n-o să rămână bărbații în iarna și femeile vor trece la primăvară. Pe vremea mea (și credeți-mă, nu sunt chiar atât de bătrân), de 1 martie băieții ofereau mărțișoare fetelor, dar și primeau, sărbătoarea fiind a primăverii, nu a femeii.
În concluzie, sunt singurul care înțelege altfel ziua de 1 martie?
Cu toții știm cum funcționează clasa politică în România. Numărul celor care intră în politică fără să se gândească la beneficiile materiale personale pe care le pot obține e infim. De poveste sunt și numirile, revocările și din nou numirile de directori de deconcentrate, făcute cum altfel decât pe considerente politice.
Toate acestea au făcut din tema depolitizării instituțiilor o temă de campanie pentru toți. Doar la nivel discursiv, bineînțeles, dar care temă sau promisiune nu rămâne doar la nivel de vorbe goale? Dorită de toată lumea și văzută ca o soluție miraculoasă de revitalizare a societății românești, depolitizarea instituțiilor e imposibil să nu atragă după sine și lucruri mai puțin bune. În consecință, stau și mă gândesc, în cazul unei depolitizări adevărate, oare ce se întâmplă cu partidele românești, cu membrii lor și cu milioanele de euro necesare în campanie? O depolitizare aduce după sine mult mai puține beneficii pentru membrii de partid, fie că e vorba de funcții sau fie că e vorba de contracte cu statul. Membrul simplu (prin simplu excluzându-i doar pe cei doi-trei grei din București și din fiecare județ), nemaiavând motivație, mi-e greu să cred că-și va mai pierde timpul cu ședințe de partid sau cotizații la partid. În cazul acesta, toată structura de partid se prăbușește. De ce? Pentru că fiecare campanie e croită pe spatele lor, atât financiar cât și ca resursă umană.
Lucrurile enumerate mai sus se pot întâmpla doar în cazul unei depolitizări adevărate (ceea ce e greu de crezut că se va întâmpla). Cu toate acestea, acceptând caracterul utopic, mă întreb: cum ar trebui să se întâmple depolitizarea instituțiilor în România, astfel încât să nu atragă după sine alte belele?
Dragilor, am la dispoziție 2 bilete pentru meciul de rugby de sâmbătă dintre România și Spania, stadion Arcul de Triumf, ora 14. Din lipsă de idei și pentru că, probabil, cei doi trei cititori ai acestui blog s-au lăsat deja convinși să meargă la meci vroiam să nu mai fac concursul. Dar m-am răzgândit.
Prin urmare, primește două bilete la meciul de sâmbăta (că na, poate nu vrea să vină singur) cine promite solemn, cu mâna pe Biblie și fără să jure strâmb ca Băsescu și Geoană, că va veni și la meciul de pe 13 februarie cu Germania acasă. În caz că nimeni nu se arată interesat biletele nu se reportează .
Azi am fost la conferința de presă organizată la Federația Română de Rugby (FRR) cu prilejul meciului contra Spaniei, meci din cadrul Cupei Europene a Națiunilor. Stejarii îi vor întâlni pe iberici sâmbătă de la ora 14 pe stadionul Arcul de Triumf.
Sorin Socol, căpitanul naționalei, a declarat că atmosfera în cadrul tricolorilor e una foarte bună cu toate că naționala nu mai are voie să facă nici un pas greșit în cele 5 meciuri rămase din campania de calificare pentru a se califica direct la Cupa Mondială.
Tot în cadrul conferinței de astăzi, FRR a anunțat prelungirea parteneriatului încheiat cu CEC Bank și pentru anul 2010.
Sâmbătă voi fi și eu la stadion, lucru pe care vă invit să-l faceți și voi. Românii au nevoie și de alte sporturi în afară de fotbal. Și nu e vorba că am ceva cu fotbalul, știți foarte bine că e sportul pe care îl iubesc cel mai mult, dar ce se întâmplă la noi nu mai e fotbal, ci doar afacere, ipocrizie, mârlănie, prostie și doar din când în când puțin fotbal. Din această cauză am acceptat să pun umărul, așa cum pot eu, la promovarea rugby-ului, un sport deosebit de frumos.
Închei cu o scurtă remarcă. De ani buni îmi tot ies peri albi când văd ce a ajuns o bună parte din jurnalismul sportiv în România. Astăzi am avut o nouă mostră de neprofesionalism. La conferința organizată de FRR au participat niște gagici (nu spun de unde că nu are nici un rost) care își spuneau reportere. Lipsite de orice pudoare fetele au năvălit cu întrebări. Toate bune și frumoase doar că nici una dintre ele nu avea nici în clin nici în mânecă cu sportul. Nici întrebările și nici reporterele.
