De la A. (la) Z.

Vorbeam zilele trecute despre problema cu care se confruntă PDL în momentul de față. Tema plecărilor din partid a devenit un atac periculos pentru baza democrat-liberalilor, pentru activiștii și simpatizanții pe care îi vedem în fiecare sondaj de opinie reprezentați printr-un 10-15%, acțiunea având ca obiectiv destabilizarea celui mai important public al unui partid.

De când am scris acele lucruri mișcările de trupe au continuat. Un deputat și vreo zece primari din Timiș, iar la Neamț președintele CJ. Îmi permit un scurt comentariu pe tema celui de-al doilea episod. Pruteanu nu mai era candidatul PDL pentru Consiliul Județean. Cei doi lideri de la PDL Neamț (Ștefan și Pruteanu) nu mai erau în relații foarte bine de o bună bucată de timp. Mișcarea a fost previzibilă după părerea mea, deoarece UNPR (pe spatele lui Culiță Tărâță) are în Neamț cle mai bun județ al său și era imposibil să nu ceară ceva după numărul de parlamentari pe care îl au și după ajutorul dat PDL la alegerile parțiale în care a câștigat Rădulescu în fața lui Harbuz (USL). Cu toate acestea, Pruteanu nu pleacă cu prima șansă în alegeri. Puterea, indiferent de candidat (cu atât mai mult în situația în care candidatul pentru CJ ar fi Tărâță) pleacă cu prima șansă în alegeri. S-a vorbit și despre plecarea a 20 de primari odată cu Pruteanu, dar deocamdată nu s-a concretizat nimic. Asta pentru că șeful era Ștefan, nu Pruteanu.

Revenind la subiectul principal, USL a bătut puțin în retragere ținând cont de faptul că erau atacați pentru primirea în rândurile lor a dezertorilor. Asta poate pentru că acțiunea probabil și-a atins scopul în mare parte și poate pentru că de acum nu orice trecere a primarilor de prin comune va ajunge în media centrală.

Vorbeam în articolul menționat în primul paragraf și de faptul că PDL trebuie să răspundă. Răspunsul a venit.

„Devin conştient de aşteptarea care există într-o masă foarte mare de electorat matur, cu meserii liberale, pătura educată urbană. Această aşteptare vine spre mine pe diferite canale. Ea se va structura într-un fel, dar mai are nevoie de un ingredient: recunoaşterea succesului în materie de administrare. Această recunoaştere nu se instalează în două luni, mai are nevoie de cel puţin o lună. Atunci probabil apare turnesolul acestei acţiuni.”

Recunoașteți citatul, nu? Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta e răspunsul PDL pentru cel mai important public al său. Democrat-liberalii încearcă din nou să le redea speranța prin MRU, prin o posibilă intrare a lui MRU în politică și în jocul alegerilor din vară și din toamnă.

E clar că acțiunea nu e o întâmplare. Spusele actualului premier au fost urmate de zeci de păreri și discuții în mass-media. Dan Andronic, Elena Udrea, Valeriu Stoica, evz, ziare.com și mulți alții au vorbit despre posibila intrare a lui MRU într-un proiect politic. Subiectul mai mult ca sigur nu e scos din dezbatere. Chiar azi Lăzăroiu a fost la hotnews pe această temă.

Răspunsul a venit, dar nu poate ține foarte mult. Îmi aminteam în articolul precedent că același răspuns pentru aceeași problemă (stoparea destabilizării activului de partid) a fost dat și de Băse prin nominalizarea lui MRU după protestele din iarnă. Până la urmă e o ciorbă reîncălzită. Rămâne de văzut cât ține de data această și dacă se concretizează în ceva palpabil. De partea cealaltă, ca răspuns la această mișcare, Opoziția va intra în “zodia” atacului concertat împotriva lui MRU. Deja a intrat dacă țin de cont că în urma cu câteva minute Victor Ponta anunța pe blogul personal o plângere penală împotriva actualului premier pentru modul în care “guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu a înțeles să repartizeze către autoritățile locale bani din Fondul de Rezervă”.

Dădeam share pe facebook și pe twitter zilele trecute unui articol publicat cu aproape trei săptămâni în urmă pe e.politics. Era vorba despre schimbările aduse de Facebook Brand Timelines (trecerea paginilor de facebook la timeline) și despre ce înseamnă aceste schimbări pentru politicienii sau pentru oamenii care fac social media management pentru politicieni. O să încerc să rezum.

Oată cu Facebook Brand Timelines avem de-a face cu o experiență bazată mult mai mult pe imagine (photo-centric), oferindu-se posibilitatea de a comunica vizual mesajul politicianului. Una dintre cele mai importante modificări e apariția cover photo-ului. Coroborată cu dispariția landing page-ului (paginii de început), această schimbare face din cover photo primul lucru cu care utilizatorul ia contact. În consecință, rolul său devine foarte important. Așa cum spunea și autorul articolului, cover photo devine locul pentru imagini puternice care să spună totul despre politician/candidat. Totodată, această imagine e bine să fie schimbată regulat și să fie semnificativă pentru contextul acelui moment din viața politicianului.

O a doua schimbare, la fel de importantă ca prima, oferă posibilitatea unui storytelling. Facebook dă ocazia utilizatorilor să posteze evenimente importante din viața lor și să le încadreze în timp. Pentru un politician acest lucru e echivalent cu transcrierea cronologică a carierei, dar și a vieții personale, transformarea CV-ului într-o poveste ilustrată, mult mai ușor de perceput. “Povestea” e vizibilă în dreapta cover photo-ului prin înșiruirea anilor în care s-au întâmplat evenimentele postate de politician.

La capitolul schimbări mai pot fi trecute reducerea vizibilității pentru tab-uri (dacă înainte toate puteau fi văzute în partea stângă, sub poza de profil, acum sunt vizibile doar patru imediat sub cover photo; la celelalte se ajunge prin apăsarea unui buton), pinning content (utilizatorii au posibilitatea să selecteze o anumită postare și să o țină cap de listă în timeline indiferent dacă mai posteze alte lucruri mai recente) și posibilitatea de a primi mesaje private de la utilizatorii facebook.

Ținând cont de toate aceste modificări și de ce înseamnă ele pentru politica în social media am aruncat o privire asupra primelor 20 de pagini din topul facebrands.ro pentru categoria Politica. Nu m-a interesat balastul (am scos pagini de organizații sau persoane anonime în spațiul public) și am rămas cu 13 pagini deținute de 12 politicieni (cei mai apreciați politicieni români pe facebook): Remus Cernea, Elena Udrea, Crin Antonescu, Victor Ponta, Mircea Geoană, Sorin Oprescu (cu două pagini), Andreea Paul (Vass), Alina Gorghiu, Călin Popescu Tăriceanu, Marian Vanghelie, Daniel Constantin și Alin Tișe.

Cover Photo

Deși trecerea la Facebook Brand Timeline s-a făcut pe 29 martie, din cele 13 pagini urmărite doar 7 au cover photo.

Pagina lui Crin Antonescu n-a fost și nici nu este vreun exemplu de bună practică în social media, iar numărul destul de mare de like-uri vine cu siugranță din simpatia pentru persoana publică, nu din conținutul paginii. Cu toate acestea, pagina președintelui PNL are cover photo: o poză probabil de la un miting electoral din perioada campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2009. Poza îl infățișează pe Crin cu brațele intinse în lateral, cu o eșarfă galbenă la gât, aflat probabil pe o scenă. Imagine cam de lider de stângă, care se vrea popular, grăitoare cred pentru ceea ce-și dorește președintele PNL: să ajungă președintele țării.

Victor Ponta ne intimpină pe pagina personală de facebook cu un cover photo în care liderul social-democrat probabil se afla la un congres. Puțin expresivă și lipsită de elemente cu semnificație, poza lui Victor Ponta surprinde prin faptul că e singura din cele analizate care are și un mesaj: În 2012, românii își iau țara înapoi. Cam tras de păr și fără o legătură clară cu poza. În aceeași notă de maximizare a nemulțumirii față de actuala putere.

Sorin Oprescu are cover photo pe ambele pagini (off topic, încă nu pot înțelege scopul existenței a două pagini de facebook pentru același personaj politic; în descrierea ambelor pagini se spune că sunt oficiale, iar conținutul, din punctul de vedere al temelor abordate, nu diferă foarte mult). Pe prima pagină imaginea îl arată pe primarul Capitalei într-o discuție cu un domn, primarul fiind flancat de camere de luat vederi și microfoane. Nimic de comentat. În cea de-a doua situație, ne confruntăm cu o nouă premieră: un colaj de poze pe post de cover photo. Scopul pare să fi fost scoaterea în evidență a reușitelor primului mandat, dar execuția e proastă, poza nefiind făcută special pentru cover photo (adică 850/315 pixeli).  E un colaj de 12 poze, dar din cauza rezoluției se văd doar 6 în timelilne și alea foarte pixelate.

În cazul Andreea Paul (Vass) avem de-a face cu cel mai haios cover photo: o poză cu cartea scrisă de Andreea Paul (Forța politică a femeilor) în prim plan, deschisă, pe un scaun, iar în planul depărtat multe ghiveciuri cu flori. Partea cea mai interesantă e că vezi toate aceste lucruri doar după ce dai click pe cover photo, deoarece imaginea nu e landscape, în timeline văzându-se doar o poză cu o floare roșie într-un ghiveci, poza fiind bineînțeles pixelată. Click pe linkul de mai sus pentru exemplificare, e greu de transmis în cuvinte.

Încheiem discuția despre cei care și-au pus cover photo cu Daniel Constantin (dând mâna în văzul jurnaliștilor cu o femeie în vârstă) și cu Alina Gorghiu. Parlamentarul liberal pare a fi înțeles cel mai bine utilitatea acestei schimbări aduse de Facebook Brand Timeline: are cover photo afișul proiectului pe care îl are în desfășurare – Veloparlamentari.

Storytelling, tab-uri și pinning content

Nici unul dintre politicienii analizați nu se folosește de această nouă opțiune. Pe toate paginile, de la secțiunea Born se ajunge la anul în care pagina a fost creată. Pe pagina lui Barack Obama vedem o înșiruire de 20 de ani în secțiunea “poveștii” personajului, iar momentul nașterii e ilustrat printr-o poză cu o cană pe care apare certificatul de naștere al președintelui american. Altceva, nu?

Nici în ceea ce privește tab-urile nu pare să avem de-a face cu actualizări. Întâlnim pe ici pe colo aplicații care apăreau ca tab-uri pe paginile vechi, dar cu siguranță au ajuns acolo automat odată cu trecerea la timeline și cu siguranță n-au avut parte de nici o updatare. Mai toți politicienii (cu excepția lui Sorin Oprescu pe una din cele două pagini) își irosesc un tab cu afișarea numărului celor care le-au dat like, probabil fiind vorba de mândrie sau se bazează pe instinctul de “apartenență la grup”. Interesant cum Obama, care are 25,8 milioane de like-uri, nu ține în prim plan această cifră.

Ultimele postări sunt pe toate cele 13 pagini în ordine cronologică. Putem deduce că nici unul dintre ei nu folosește opțiunea de aducere în prim plan a unui subiect important (pinning content).

Concluzii

Concluziile nu sunt greu de tras. Social media rămâne un fenomen necunoscut pentru politcienii români. Cazuri precum Elena Udrea (care părea la un moment dat să aibă parte de consultanță specializată în social media management) par a fi fost doar focuri de paie ținând cont că la o săptămână de la trecerea la Facebook Brand Timeline pagina politicianului nici măcar nu are un cover photo. Vor apărea și în aceste luni electorale aceleași întrebări despre rolul noilor media în campania electorală, dar și răspunsurile vor fi aceleași. Până să avem de a face cu bune practici mai e drum lung. Tot drum lung mai e și până când politicienii români vor urma sfaturi precum cel dat de autorul articolului citat la începutul articolului: Do not over-promote, keep the content interesting and meaningful, encourage engagement, and monitor conversations for meaningful opinions and trends to help you continuously improve your social media presence.

Devine din ce în ce mai clar că trecerea lui Sorin Frunzăverde la USL a fost punctul de pornire a unei noi teme mediatice: dezertările din PDL. Subiectul e mai puțin pentru publicul larg, dar e foarte important pentru activiștii partidelor. În consecință, PDL pare să se confrunte cu cea mai mare problemă din ultima perioadă de timp. Măsurile nepopulare, presiunea Opoziției, scandalurile din sânul principalului partid de guvernare, greșelile de comunicare și alte asemenea chestiuni au adus PDL-ul undeva la 10-20%, dar trecerea unor membri ai PDL către Opoziție atacă baza democrat-liberalilor, acel procent de 10-17%. Subiectul destabilizează în două locuri: ridică serioase semne de întrebare activiștilor democrat-liberali în ceea ce privește un eventual succes în alegeri (sau mai bine spus un eventual insucces al USL) și obligă conducerea partidului să-și îndrepte întreaga atenție către această problemă, făcând imposibilă punerea în practică a unor strategii de maximizare a rezultatelor electorale.

Semnalul orientării exclusive către baza partidului pentru democrat-liberali a fost dat de Traian Băsescu. La prima apariție de după începerea protestelor din iarnă, președintele țării a avut un discurs menit să redea încrederea celor pe care PDL se baza. Aceleași teme, aceleași cuvinte, același stil (să ne amintim doar de “comandantul care nu își părăsește nava”). A urmat numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în fruntea guvernului, iar activului de partid îi străluceau din nou ochi văzând cum Băse reintră în joc ca-n vremurile bune. Însă numirea lui MRU și trecerea în planul secund a unor fețe arhicunoscute din cadrul PDL au adus după sine doar o liniștere a opiniei publice, nu și un salt pentru democrat-liberali, cu toate că actualul premier nu stă rău în ceea ce privește cota de încredere.

Problema s-a transformat într-o criză odată cu trecerea lui Frunzăverde la USL. Nu știu dacă acțiunea a fost planificată sau dacă ce s-a întâmplat în ultimele zile a avut nevoie de scânteia Frunzăverde pentru a se declanșa, dar trebuie să remarc ca timing-ul e bun. N-am avut zi de la conferința de presă a președintelui CJ Caraș-Severin în care să nu avem o știre despre dezertări. Acțiunea a început cu dezertarea unui “baron”, prim-vicepreședinte al partidului și a continuat cu dezertări în Slatina, Vaslui, Vulcan, Buzău, Neamț (doar pe acestea mi le amintesc, dar sigur au mai fost). Știrile pe surse despre plecările altora au atras și mai mult atenția. PDL mi-a părut a reacționa slab: “Posibil dosar pentru Frunzăverde – a plecat la USL pentru protecție”, “trădare”, Boc ajuns la Reșița de abia după vreo doua zile etc. Unde mai pui că taberele interne au simțit mirosul de sânge și discuția despre schimbarea lui Boc a revenit.

Din perspectivă comunicațională raspunsul e mult prea subțire. Si dacă luăm în calcul că acțiunea “dezertările” nu s-a încheiat, PDL trebuie neapărat să găsească ceva. Sondajul IMAS care dă USL sub 50% ca răspuns la sondajul CSCI care dădea PP-DD înaintea PDL e mult prea puțin. De aceea cred că ne așteaptă o perioadă interesantă, poate chiar hotărâtoare pentru alegerile din toamnă. Să nu uităm că Opoziția a promis moțiune luna aceasta, cea mai interesantă moțiune de cenzură de după cea în care a căzut Boc ținând cont de contextul actual. Un lucru e sigur, multora nu le va tihni mielul în aacest an.

Sorin Frunzăverde a confirmat demisia din PDL și trecerea sa la PNL, urmând să candideze pentru președinția Consiliul Județean Caraș-Severin din partea USL. Prim-vicepreședintele PDL va susține mâine o conferință de presă pe acest subiect, dar ar fi precizat că motivele deciziei sale pot fi găsite în declarația sa din data de 24 noiembrie 2011. Mai puțin important, dar dacă sunteți curioși găsiți ceva pe hotnews.

Nu știu cât de puternică este lovitura Boldea pentru PDL, probabil unii vor afla în scurt timp când vor face niște sondaje, dar cred că întâmplarea cu Frunzăverde face mult mai mult rău PDL-ului decât un deputat fugit prin țări africane încercând să scape de ancheta penală, fie el și unul care cică la momentul alegerilor parlamentare n-ar fi fost prea curat. Spun asta pentru că trecerea lui Frunzăverde afectează PDL-ul pe mai multe paliere.

1. Alături de prim-vicepreședintele PDL schimbă barca mai toți democrat-liberalii importanți din Caraș-Severin, mai precis 42 de primari și 3 parlamentari. Nu e confirmat, dar cifrele acestea circulă prin presă. În consecință, PDL pierde foarte mult din punct de vedere organizatoric. Pierde un întreg județ, mai precis. Un județ care pe harta partidelor sunt mai mult ca sigur că era desenat portocaliu în cea mai mare parte.

2. În ceea ce privește comunicarea internă PDL va avea o foarte mare problemă în urma demisiei lui Frunzăverde. Toate declarațiile care s-au făcut astăzi și se vor mai face și în zilele următoare nu sunt pentru marele public, ci pentru membrii și simpatizanții Partidului Democrat Liberal. Plecarea unui om ca Frunzăverde aduce după sine o demobilizare importantă în acest segment de public. Nimeni nu și-ar fi închipuit că acest partid, așa cum a fost el construit de Traian Băsescu, se poate confrunta cu o problemă de acest gen. N-a plecat nimeni după congres, când vorba aceea, bătălia și înfrângerile unora au fost destul de importante, dar pleacă acum, în prag de alegeri, iar asta nu poate să însemene decât disperare pentru baza de jos a partidului, indiferent de ce alte explicații aduce Frunzăverde. Problemele legate de comunicare s-au văzut încă de azi. Majoritatea democrat-liberalilor spuneau că nu știu, alții să mai așteptăm, Udrea dădea de înțeles că trebuie să răspundă cine l-a girat (Blaga), iar Lăzăroiu spunea că Frunzăverde e un gunoi. E cert! Partidul care de cele mai multe ori a funcționat ca un monolit și a dat dovadă de o disciplină de fier astăzi se confruntă cu o problemă gravă.

3. În ultimul rând, plecarea președintelui CJ Caraș-Severin redeschide, poate mai puternic ca niciodată, războiul taberelor din PDL. Mulți au crezut că unii vor părăsi barcă după congres. Dar Blaga n-a fost niciodată un tip de politician conflictual și a știut că trebuie să aștepte. După ce fostul Minsitru de Interne a devenit președinte al Senatului s-a crezut că taberele din PDL s-au liniștit de tot. Însă astăzi războiul reîncepe mai puternic ca niciodată. Sunt sigur că vom avea de a face în următoarele zile cu numeroase bătălii din acest război.

Mi-e peste putință să înțeleg problema internă de la PDL legată de candidatura pentru Primăria Generală. Dacă n-ai ști despre ce e vorba ai putea crede că PDL are asigurată victoria, iar acum se bat pe cine va fi următorul primar al Capitalei.

N-am sondaje (nu de astea de la tv, ci de alea adevărate), dar lumea zice că Oprescu nu poate pierde al doilea mandat. În afara actualului primar și-au mai anunțat intenția de a candida Irinel Columbeanu, Nicușor Dan (tipul de Asociația Salvați Bucureștiul) și Gigi Becali. Mai lipsesc doi: candidatul PDL și candidatul PP-DD, Dan Diaconescu fiind nevoit să trimită în luptă un candidat pentru a putea transforma procentul actual al intenției de vot în voturi pentru Consiliul General al Capitalei. Cam în aceeași cheie se poate interpreta la o primă vedere și candidatura patronului stelist. Noua alianță PRM-PNG are ca principal obiectiv intrarea în CGMB și câștigarea a cât mai multe locuri acolo, iar acest lucru nu se poate face fără candidat. Am spus la o primă vedere deoarece candidatura lui Becali poate fi privită și ca o încercare de a fura o anumită parte din electoratul actualului primar. Rămâne de observat acest al doilea obiectiv.

În consecință, ne mai rămâne să discutăm despre un singur candidat: cel al PDL. Repet, mă depășește conflictul intern pe seama viitorului candidat la Primărie. E adevărat, nu cunosc jocurile de culise, dar mi se pare că PDL caută armele cele mai proaste pentru a-și atinge obiectivul: să piardă onorabil Primăria și să împiedice USL să aibă majoritate în CGMB (sau mai bine in ordine inversă). De ce zic asta? Închipuiți-vă o luptă între Oprescu, Columbeanu, Nicușor Dan și Becali. Așa-i că singurul care mai lipsește din această ecuație e Silviu Prigoană, nu? Mi-e imposibil să înțeleg cum ar putea Prigoană pierde onorabil cu Oprescu și cum ar putea trage PDL-ul spre un scor care să ducă USL sub 50%.

Cu toate acestea, pe de altă parte sunt de înțeles. Democrat-liberalii se află, la mai puțin de trei luni până la alegeri, în situația de a nu avea un candidat viabil care să poată să ajute partidul în lupta pentru Consiliul General. Dar chiar și așa, să rămâi și în această situație blocat în noua modă de recrutare din politica autohtonă (un foarte interesant articol despre sondajele de opinie ca formă de recrutare a candidaților pentru alegeri aici) mi se pare neproductiv.

Concluzionând, cred că invingătorul de la București (dat de această dată de locurile din Consiliul General și de numărul primarilor de sector) va depinde de cât de bine vor lucra partenerii din cele două tabere. Pozițiile lui Oprescu față de USL au fost destul de evazive în ultimul timp, iar lucrul cel mai important în transformarea scorului lui Oprescu în procente pentru USL la CG va fi campania. De cealaltă parte, nu mi-aș pune baza în candidatul pentru Primăria Generală, ci în candidații pentru sectoare. Iar aici trebuie să nu uite că Piedone e peste tot și nicăieri, Negoiță n-ar mai vrea, iar Poteraș nu prea ar mai putea.

Traian Băsescu a cerut retregerea proiectului noii legi a sănătății din dezbaterea publică, iar Boc și Ritli s-au conformat imediat. E sfârșitul unui subiect, dar poate fi totodată începutul altuia. Întâmplarea se va discuta și se va interpreta în zeci de feluri. Deja am auzit despre înfrângerea lui Băsescu, victoria societății civile, victoria rețelelor de socializare, victoria lui Arafat etc. Ba chiar unii vorbesc despre o strategie prin care a fost creat personajul Raed Arafat care ar putea candida la orice, că oricum ar câștiga (vezi Turcescu). Tot ce știu eu e că în comunicarea politică nu “există” termeni precum adevăr sau realitate. Putem vorbi doar despre felul în care o întâmplare este percepută. Traducând acest lucru mai plastic asta însemnă că un lucru poate fi negru, dar dacă majoritatea îl vede alb, alb e.

De la acest lucru pornesc în analiza a ceea ce poate însemna retragerea proiectului de lege din dezbaterea publică.

La ora la care scriu acest articol câteva sute de oameni se îndreaptă spre Palatul Cotroceni. Nu știu cu ce scop. Din câte am înțeles era vorba despre un miting de susținere a medicului Arafat, dar anunțul președintelui le-a cam schimbat agenda. Acest lucru, alături de toate discuțiile și ipotezele despre care se va vorbi în această seara (și nu numai) sunt de fapt războiul de după. Fiecare încearcă să impună cheia lui de interpretare. E exact ce vorbeam în primul paragraf: dacă a fost vorba de înfrângerea lui Băsescu, de victoria lui Arafat, de victoria societății civile ș.a.m.d nu vom afla decât puțin mai târziu.

Urmez exemplul celorlalți și arunc în discuție o altă ipoteză. După părerea mea, retregerea proiectului din dezbaterea publică însemnă de fapt anularea unei teme a opoziției: Băsescu – Dictatorul. Așa cum subliniam mai sus, nu știu dacă am dreptate sau nu, vom vedea asta mai târziu, dar la momentul actual asta cred.

Să dezvolt ieșind puțin din cadrul strâns al problemei discutate. Lumea s-a mai revoltat. Nu e prima data. Oamenii au ieșit în stradă și când Băsescu a tăiat salariile și pensiile, oamenii au ieșit în stradă și în Grecia, oamenii au ieșit în stradă și în Italia, exemplele sunt nenumărate. Ce diferă în acest caz e făptul că Legea Sănătății nu e o lege cu bătaie scurtă în ceea ce privește banii populației. În ultimele 5 zile (de când Băsescu a sărit la gâtul lui Arafat și a început să se discute despre Legea Sănptății) nu s-a vorbit despre faptul că populația va plăti mai mult pentru serviciile medicale, ci s-a vorbit despre Raed Arafat, despre presupusa desființare a SMURD-ului, despre asigurările de sănătate etc. Băsescu n-ar fi dat înapoi și nici n-ar fi avut cum dacă ar fi fost vorba despre o chestii economică, indiferent cât de mare ar fi fost protestul opiniei publice.

În altă ordine de idei, să aruncăm un ochi la vecini. Orban face o noua lege a presei în Ungaria. Întreagă societate civilă se opune (numărul celor care au ieșit în stradă depășește cu mult tot ce se întâmpla sau se va întâmpla la noi), vorbește despre îngrădiri ale democrației, ba chiar se primesc semnale internaționale cu privire la problemele democrației în Ungaria (vezi Hillary Clinton și mai toate ziarele importante ale Europei) și cu toate acestea Orban face tot ce poate și noua lege a presei e în vigoare în Ungaria. Nici în acest caz n-a fost vorba despre bani, despre economie, ci despre democrație. Spun toate aceste lucruri pentru a înțelege tema Conducătorul – Dictatorul.

Revenind la oile noastre, va fi foarte important felul în care comunicarea publică va decurge de acum înainte cu privire la această problemă a retragerii din dezbaterea publică a proiectului de lege. Opoziția nu va rata momentul să clameze victoria, încercând să pună un egal între USL și societatea civilă. Și are toate șansele să poată face asta. Dar să nu uităm că Arafat a ieșit, a mulțumit pentru sprijin, dar a adăugat “îi rog pe toţi să nu se lase manipulaţi politic”.

Și dacă tot vorbim despre comunicare și percepție, din câte știu eu, teoriile agendei spun că mass-media nu îți poate impune ce să gândești, ci la ce să te gândești. Deci rămâne de văzut ce a însemnat până la urmă mișcarea lui Băsescu.

Tur de forță făcut în această seară de Sorin Oprescu la tv. Mai interesant e faptul că primarul general al Capitalei a fost la TVR1 și la B1TV.

La televiziunea națională a fost alături de dușmanul opoziției (Rodica Culcer), președintele CNAS și Vlad Mixich. S-a discutat doar despre noua lege a sănătății și, spre surprinderea mea, Oprescu s-a declarat de acord cu mai toate punctele importante din noul proiect de lege. Ba mai mult, Oprescu părea să se fi vorbit cu Băsescu în privința schimbărilor din sistemul de urgență: a admis că astfel s-ar rezolva unele probleme și chiar a dat exemple din sistemul american în ceea ce privește introducerea ambulanțelor private în circuitul urgențelor venite prin 112.

La B1TV independentul a fost în emisiune la Cristoiu. La început s-a vorbit tot despre proiectul Legii Sănătății, dar în a doua parte a emisiunii s-a trecut la problemele administrative din București, moderatorul servindu-i pe tava întrebări prin care Oprescu să-și ridice în slăvi lucrurile bune de la Primărie. Legat de problemele politice Oprescu a spus că are cu USL un “contract moral” dar totodată a punctat: “Eu am un singur partid: bucureștenii”. Cât despre doamna Udrea, Oprescu a spus că a au avut o “relație instituțională”, iar mai toată emisiunea n-a scos-o din “doamna ministru”.

Mai trec în revistă faptul că ambele emisiuni le-a încheiat cu aceeași expresie “limbă de catifea”, expresie folosită în contextul în care îi ridica în slăvi pe moderatori (Culcer și Cristoiu).

Foarte interesantă seară a avut Oprescu. De văzut următoarele apariții publice ale primarului. De urmărit și felul în care mass-media va reflecta mâine punctele de vedere din această seară.

Luni seară am fost prezent la a doua ediție a Conferinței Machiavelli.ro dedicată comunicării politice moderne. În prezența a câtorva zeci de oameni politici, consultanți și studenți s-a discutat despre instrumente de creștere a vizibilității unui politician, despre campania PLDM pentru alegerile generale din Moldova, despre modul în care politicienii români folosesc Facebook-ul și despre folosirea outdoor-ului în campaniile electorale.

Am aflat de la Cezar Caluschi (director Oameni și Companii) care este ideea din spatele Machiavelli.ro și cum se pot folosi politicienii de această unealtă pentru a fi prezenți în online, portalul publicând toate materialele în forma primită de la politicieni.

A doua prezentare a conferinței a avut o încărcătura emoțională aparte. Asta pentru că Radu Florescu (consultant politic – Machiavelli.ro) ne-a povestit cum a fost arestat și expulzat de comuniști în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova. În alta ordine de idei, am aflat și care a fost conceptul principal al campaniei PLDM (frica moldovenilor de a vota împotriva comuniștilor), însă regret că n-am întrebat cum s-a ajuns la acest concept, dacă a fost vorba de intuiție și cunoașterea contextului social sau de cercetări sociologice. Întrebarea poate părea puerilă, dar ținând cont că moldovenilor le era frică să voteze contra comuniștilor mă întreb dacă nu cumva instrumentele cercetării sociologice s-au lovit de reticența lor.

Am avut ocazia să văd și unele dintre cele mai proaste outdoor-uri politice din campaniile de pe la noi. Regret că n-am apucat să le pozez pe toate, dar aveți o mostră de “așa nu” aici.

Spre final, Florența Toader, Cătălina Grigorași și Sofia Frunză ne-au făcut o scurtă prezentare a celei mai noi apariții editoriale din sfera comunicării politice: Politica user friendly. Am cumpărat cartea celor trei autoare de la Gaudeamus, deja am citit-o și vă sfătuiesc să faceți același lucru.

Am lăsat la urmă prezentarea despre felul în care politicienii români utilizează Facebook-ul, prezentare făcută de prietenul și colegul de masterat Alin Iliescu (consultant politic – Machiavelli.ro). Alin m-a rugat să-l ajut așa că am spus și eu câteva cuvinte în cadrul conferinței, dar am omis să menționez câteva lucruri pe care o să le amintesc aici.

Nu știu cât de multe schimbări va aduce campania electorală din 2012 în ceea ce privește modul în care politicienii români vor utiliza instrumentele de comunicare online. Însă dacă e să vorbesc exclusiv despre Facebook trebuie să nu scăpăm din vedere un lucru. Cu toate că există nenumărate argumente pro și contra necesității prezenței online pentru un politician și cu toate că rata de penetrare a internetului e undeva pe la 40% din populație (cea mai mică din UE) nu trebuie să uităm că în 2012, față de 2009, un lucru va fi radical schimbat: numărul de utilizatori. Dacă la sfârșitul anului 2009 numărul conturilor de Facebook nu depășea 900 de mii, în 2012 vom avea cu siguranță peste 5 milioane.

În al doilea rând, lăsând deoparte Facebookul și vorbind despre internet în general ca instrument de comunicare politică, aș sfătui orice politician român să fie prezent pe internet pentru un simplu motiv: internetul e cel mai veridic în ceea ce privește contactul cu alegătorul. Oportunitățile date de internet imită cel mai bine contactul personal (întâlnirea față în față, strângerea de mână, cele câteva cuvinte schimbate cu alegătorul etc.). Iar într-o epocă în care procesul electoral are un puternic caracter emoțional și comunicarea politică e din ce în mai personalizată, acest lucru este crucial.

“Geonă are minutele numărate în PSD” asta citesc pe burtiera de la Realitatea TV în momentul la care scriu acest articol. Televiziunile de știri își freacă mâinile de bucurie văzând cum scenariul de desfășurare a ședinței în care se decide excluderea lui Geoană din PSD face din ziua de azi un breaking news continuu. Declarații premergătoare, analiști, analiza votului, organizații pro, organizații contra, înregistrări, susținătorii unei tabere așteptând la ușă alături de bodyguarzii celelilalte tabere etc. Ce mai, o piesă superbă.

Recunosc, mă uit și eu. N-am cum să scap așa reprezentanție. Dar pe la ora 19 ceva îmi ia ochii. Post nou pe blogul lui Ponta și postare pe contul de twitter al aceluiași personaj politic. Ce-mi zic: “Fii atent că a apărut unul care dă exclusivități adevărate în social media. Bravo lui!”. Bucuria n-a durat prea mult. Articolul de pe blogul lui Ponta și implicit tweet-ul (generat automat de networkedblogs) erau despre Blejnar, un articol din Cațavencii și despre acuzele aduse de șeful ANAF aseară în cadrul emisiunii de la TVR1.

În caz că n-ați înțeles, vă repet. În timp ce Victor Ponta se afla în ședința la care se decide excluderea lui Geoană din partid, pe blogul personal apare un articol despre un cu totul alt subiect. Unde mai pui că articolul începe cu “Vă redau mai jos, integral, ceea ce consider a fi cel mai bun și corect răspuns dat minciunilor proferate de Blejnar la adresa mea și a lui Edwin Keleti”. Nu, să nu-mi spuneți că a scris articolul dimineața și l-a programat pentru publicare la ora 19 că nu vă cred.

În comunicarea online nu se lucrează așa. Nu are nimeni pretenția și nici nu-și imaginează nimeni că un politician își gestionează singur comunicarea pe internet, dar nici nu poți face astfel de lucruri. Pentru simplul motiv că utilizatorul vrea să-i lași măcar impresia că tu vorbești cu el și nu altcineva în numele tău.

Coaliția de guvernare a anunțat astăzi că a căzut de acord în privința anumitor principii legate de desfășurarea următoarelor alegeri parlamentare, dar și asupra comasării alegerilor locale cu cele parlamentare. UDMR-iștii au punctat la fiecare apariție de astăzi că s-a căzut de acord asupra unor “principii”, deci să nu ne mirăm dacă se mai schimbă lucrurile. Oricum, drumul de la “câteva principii” până la o lege e lung.

Cu toate acestea, cele câteva lucruri asupra cărora s-au înțeles partidele din coaliția de guvernare merită câteva concluzii scurte, la cald. Sunt sigur că mai sunt și altele așa că sunteți liberi să adăugați.

1. Proporția de 65% deputați aleși uninominal corelată cu numărul vehiculat de 388 de deputați ne duce spre un număr de 195 de deputați aleși uninominal. La o populație de 20 de milioane (așa cum pare a se întrezări în urma rezultatelor preliminare ale recensământului) asta înseamnă un deputat la aproximativ 100 de mii de locuitori, cu 30 de mii mai mult decât în cazul normei de reprezentare pentru alegerile din 2008. Ce putem deduce de aici? Desenarea colegiilor electorale va avea (din nou) un rol hotărâtor în rezultatele alegerilor. Ceea ce se schimbă față de 2008 e că rezultatele alegerilor nu mai pot fi negociate așa cum s-a întâmplat în 2008. Pe spatele ieșirii PRM din Parlament, toate partidele care au depășit pragul electoral n-au avut parte nici de înfrângeri, dar nici de victorii semnificative. Însă polarizarea la care asistăm și lupta intensă pentru putere nu mai pot lăsa o astfel de situație să se întâmple și în 2012. Acum cineva trebuie să piardă. Plus că în 2008 situația a fost posibilă și datorită alegerilor prezidențiale care urmau la doar un an distanță. S-a încheiat un armistițiu relativ pentru 2008, lăsând bătălia pe spatele alegerilor prezidențiale. De data aceasta contextul politic și faptul că președintele se realege în 2014 schimbă complet datele problemei.

2. Așa cum au anunțat astăzi liderii PDL și UDMR, pentru Senat se va vota uninominal fără compensare. Acest lucru poate deveni o problemă pentru UDMR, trasarea colegiilor de senator (două pentru fiecare județ) devenind crucială pentru maghiari. Mai mult ca sigur că aceștia au acceptat această variantă doar în perspectiva în care colegiile vor fi trasate așa cum vor ei acolo unde sunt interesați.

3. Va fi foarte interesant de urmărit cum se va desfășura campania electorală din București ținând cont că fiecare sector va avea parte de doar un senator. În consecință, vor există doi candidați de la același partid care vor candida pentru funcții complet diferite, dar vor avea de a face cu exact același public. Rămâne de văzut cum vor gestiona echipele de campanie această situație.

4. Așa cum am subliniat și la începutul articolului mai e drum lung până la o lege și mai sunt foarte multe lucruri de pus la punct. Ce n-am auzit azi, spre exmplu, e cum se va face compensarea în cazul alegerii deputaților. Cel mai probabil votul dat unui candidat din colegiul uninominal va însemna totodată și vot dat partidului din care acesta face parte, dar ce va însemna un vot dat unui candidat independent într-un colegiu uninominal?

Închei cu o întrebare (pentru că nici pe twitter nu m-a luminat nimeni). Ce a vrut să zică Sever Voinescu prin “PDL a decis să propună partenerilor de coaliţie interdicţia candidaturii la două funcţii alese uninominal”? Să înțeleg de aici că un candidat va putea să candideze într-un colegiu uninominal și în același timp va putea fi și pe lista partidului pentru locurile compensate?